Într-una dintre cele mai friguroase perioade pe care le-a văzut L.A.-ul, Răzvan și soția sa au făcut o ședință foto la Malibu Beach, în timpul vacanței de 3 săptămâni pe care au petrecut-o acolo, prima vacanță adevărată după o pauză de 5 ani. S-au întors cu multe dorințe împlinite, dar și cu câteva kilograme nedorite în plus.
Oarecum bronzați, poate mai „bogați cu câteva kilograme decât acum fix un an, când am avut ultimul interviu cu ei, Răzvan și Irina ignoră reportofonul deschis și se lansează într-o polemică legată de câte grade erau pe Malibu Beach în momentul ședinței foto realizate de către fotograful Edward Aninaru, amicul care i-a și găzduit. „Erau 15 grade, plus briza mării, ți se pare puțin? Mie mi-au înghețat picioarele, ai înnebunit?, ii spune Irina lui Răzvan, care îi reamintește la rândul său câte grade minus erau în Romania la acel moment. Am reușit să le captez din nou atenția cand am adus vorba de fetița lor de 4 ani, Diana.
Diana a mers cu voi în această vacanță?
Irina: Nu a mers. Spre norocul nostru, ea nu are nici 4 ani încă, așa că nu știe să localizeze în timp lipsa noastră. A fost o parte bună și o parte rea în faptul că nu am luat-o cu noi. În prima săptămână am fost lorzi, ne-am trezit când am vrut, am făcut ce am vrut, am stat seara până târziu, a fost o nebunie. Apoi a început să ni se facă dor de ea. Noi ne-am gândit că ar fi foarte lung zborul pentru un copil de vârsta ei, ceea ce era adevărat. Partea bună a fost că în ultima zi de vacanță, când te apucă toate depresiile, noi abia așteptam să ne întoarcem în România.
Răzvan: Așa am decis că vacanța asta a fost ultima petrecută fără ea. Ultimele 5 zile de vacanță au fost, într-adevăr, urâțele, ne-am abținut să nu intrăm pe Skype să vorbim cu ea, numai că nu aveam cum să o luăm în LA. Unul dintre noi ar fi trebuit ca seară de seară să se sacrifice și să ducă copilul la culcare. Ce vacanță era asta?! Unul culcă copilul și celălalt se distrează? Mai ales că a fost prima noastră vacanță mare după cea din Thailanda, pe care am făcut-o înainte de a rămâne Irina însărcinată. Deci de 5 ani nu am mai avut o vacanță adevărată. Când am eu de muncă, când are Irina de muncă, nu ne sincronizăm niciodată.
La finalul acestei luni e ziua Dianei. Anul trecut erai la televizor de ziua ei, Irina, anul acesta veți petrece împreună?
I: Anul acesta sigur, sigur voi fi cu ea.
R: Ce e așa sigur? Că și anul ăsta muncești de ziua ei. (n. r. – Irina lucrează ca reporter pentru „La Măruță’)
Deci într-un an nu s-a schimbat nimic în viața voastră? Măcar v-ați cumpărat casă, cum vă doreați?
R: Nu. Suntem foarte bine organizați, după cum vezi. (râde)
„Nu e UȘOR să îți faci loc în sistem, eu cred că românii care își încearcă NOROCUL în L.A. fac sacrificii serioase.’ (Irina)
Dar ați bifat o vacanță în L.A. A fost prima în America?
R: Pentru Irina, da. Eu mai fusesem, dar nu în LA. Am fost foarte dezamăgit de America pe care am văzut-o eu, adică New York, Washington, Chicago, Florida. Mi-a displăcut totul, dar eu vizitasem coasta cealaltă. Cătălin Cățoiu mi-a zis că nu am fost în locul în care trebuie și a avut dreptate, L.A. e șmecheria. De la climă până la oameni. Ceea ce m-a frapat acolo, ca fumător înrăit, e că doar 2% din populația Californiei fumează. Mai bine miroși a usturoi și a ceapă în L.A. decât să miroși a tutun, oamenii se uită foarte urât la tine dacă fumezi. Sunt străzi pe care nu se fumează deloc. Am fost pe Rodeo Drive într-o zi, aveam o cafea, era frumos afară, mi-am aprins o țigară… băi, se uitau oamenii urât la mine. Pe stradă sunt scrumiere cu nisip și sunt goale, dar nu pentru că le curăță cineva, pur și simplu nu fumează nimeni.
I: E locul ideal să te lași de fumat. (râde) Oamenii se ocupă cu alte lucruri acolo: aleargă, ascultă muzică, fac yoga.
R: Ce îmi mai place mie, care nu-s interesat de haine, e că în L.A. nu se pune preț pe îmbrăcăminte, oamenii fac sport toată ziua și când îi mai și vezi în ce mașini urcă îți dai seama că nu-i interesează să atragă atenția. Dacă te duci în L.A. dichisit, cum procedează majoritatea românilor, te întreaba tu ești cineva important, de ce nu te cunosc, de ce ești îmbrăcat așa?’ Toată lumea poartă șlapi, pantaloni scurți. Frumos.
De ce experiențe culinare ați avut parte în L.A.?
I: Doamne, cât am putut să mâncăm! M-am îngrășat 4 kilograme. (râde)
R: Eu m-am îngrășat 7 kilograme, pentru mine e o dramă.
I: A fost excursie culinară, am mâncat încontinuu. Am fost la un moment dat într-un restaurant, Boiling Crab, unde îți aduc fructele de mare în niște saci, efectiv.
R: Iar în Las Vegas am fost la restaurantul lui Gordon Ramsay, unde am mâncat un burger. Era restaurant, nu fast food, burgerii plecau de la 25 de dolari. Dar acela nu era burger, era fine dining. Și cartofii cu trufe erau foarte buni.
De aceea ați început o cură de detox imediat ce v-ați întors în România?
R: După ce am revenit din America, o vreme nu am mai ieșit din casă de rușine. Am plecat cu 88 de kg și m-am întors cu 95. Acum am 90. Cu detox-ul am slăbit vreo 3 kg.
I: Mie nu mi se părea că te-ai îngrășat așa tare.
R: Bine, ea e atât de îndrăgostită de mine încât nici la 100 și ceva de kilograme nu vede diferența. E turbată după mine, îți spun. Dar să te îngrași 7 kg în 3 săptămâni crede-mă că e urât.
I: Eu nu am o problemă cu kilogramele în plus, dar aș fi vrut să scap așa, la nivel celular, de toți burgerii pe care i-am mâncat. (râde) Kilogramele în plus pe mine mă ajută.
R: Când am cunoscut-o eu, avea fundul mai mare, despre asta e vorba. (râde)
Răzvan, întorceau bărbații capul după Irina în America?
La intrare în America trebuie să treci de niște interviuri. E birocrație și la ei, dar pe bună dreptate, trebuie să te verifice. Tipul de la interviu mă întreabă „cine e domnișoara? „Soția mea, zic. „Really? răspunde el. „Dar ce, sunt prea bătrân?, glumesc eu. „Nu, ești urât, atât, zice el serios. După care următoarea întrebare standard era „cu câți bani intrați în America? Spun suma și îl aud: „aoleu, ești și sărac, pe deasupraaa? Am râs ca nebunii. Ăsta era omul care îți punea viza, care are dreptul să îți interzică intrarea în țară.
„După ce am revenit din L.A., o vreme nu am mai ieșit din casă de RUȘINE. Am plecat cu 88 de kg, m-am întors cu 95. (Răzvan)
Voi doi vă certați în vacanțe?
I: Deloc, nouă în vacanțe ne e așa de bine! Nici nu-mi mai sare țandăra când îmi cere din bagaj fix tricoul împachetat primul.
R: M-am prins ce e de făcut ca să fie liniște. Ce nu trebuie să intervină într-o vacanță e programul. Dar în L.A., dacă nu îți faci program ai încurcat-o, nu vezi nimic, dacă nu te trezești la 7 dimineața ca să mergi la un mall, într-un parc de distracții, la Universal, înspre Vegas, ai ratat ziua. La 10 seara eram în pat, dormeam. Am o aplicație pe telefon care îmi numără pașii, am făcut vreo 19.000 de pași, deci cam 14 kilometri pe zi. În America e cu program, iar mie asta nu prea îmi place.
V-ați întâlnit cu alți români stabiliți acolo?
R: Sigur, toată România era în L.A.
I: Dar românii peste care am dat acolo sunt foarte bine ancorați în sistem, nu lucrează ca ospătari. Sunt dansatori, actori, oameni care încearcă să își facă loc, îi găsești în orice domenii. Desigur, nu e ușor să îți faci loc, eu cred că românii care își încearcă norocul în L.A. fac sacrificii serioase. După această călătorie, sunt convinsă că românii aceștia nu-și spun povestea până la capăt atunci când declară „am ajuns în America și am reușit.
R: Spun că au reușit, ei locuind de 6 luni în America. Frațioare, ai acasă o mină de aur și nu mi-ai spus? Chiriile sunt foarte mari în L.A. O vacanță acolo costă mult. Asta daca vrei să vezi lucruri. Dacă vrei să mergi la Universal Studios, într-un parc de distracții, să vezi lucruri, fiecare zi te va costa circa 400, 500 de dolari. Intrările la Universal sunt 100 și ceva de dolari, cu ce mai mănânci acolo, cu shopping, cinci magneți, o șapcă se duc imediat banii.
I: Ca să-ți cumperi o casă acolo trebuie să fii milionar, clar.
V-a trecut prin cap vreodată să vă mutați în America?
R: Eu aș pleca, dar nu în America.
Dar unde?
Nu știu, dar aș pleca, țara asta mi-a rămas mică. Aici mă recunoaște lumea pe stradă, dar nu e suficient vizavi de ceea ce îți ofera sistemul. Nu știu unde să plecăm, să zică soția. (râde) Acum, cu președintele cel nou, sper să se schimbe lucruri.
OANA POPOIAG Foto EDWARD ANINARU