Jean de la Craiova, detalii neștiute despre copilărie: „La doi ani m-am îmbătat criță. Eram trei frați, doi băieți și o fată. Ne-au băgat la cutie...”. Cu ce se ocupau părinții cântărețului

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IUNIE GRATIS, AICI

Născut și crescut în cartierul bucureștean Pantelimon, viața lui Jean de la Craiova a fost una plină de suișuri și coborâșuri, artistul trăind o copilărie grea, marcată de sărăcie. Părinții lui s-au despărțit când avea doar 12 ani, el și frații lui au rămas în grija mamei, care se străduia, cu un singur salariu, să le asigure strictul necesar.

Vezi galeria foto

Jean de la Craiova, detalii neștiute despre copilărie

Făcând o retrospectivă a vieții sale alături de părinți, artistul a povestit, în cadrul emisiunii Petrecem în familie, moderată de Mirela Vaida, despre când s-a îmbătat prima oară, la vârsta de doi ani după ce tatăl său i-a lăsat o sticlă de vin lângă pat, dar și cum s-a mutat de la casă la bloc, împărțind camera cu trei frați.

„La doi ani m-am îmbătat criță. Ce să fac dacă tata a lăsat sticla de vin lângă pat? Am zis ce-o fi asta și am început să cânt de la doi ani „o damingeană, un pahar.' Eu mi-am făcut șprițul la doi ani. După ne-a demolat și ne-a dat bloc pe vremea lu Ceaușescu.

Te lua, te băga la serviciu, însă acum dacă te dă afară de la serviciu, ți-ai luat și casă. Ne-au băgat la cutie frumos, 3 camere, etajul opt. Eram trei frați, doi băieți și o fată. Eram mijlociul. Tata era maistru la rafinăria românească de bumbac, mama lucra tot acolo.', a mărturisit Jean de la Craiova.

Citește și: Cine este mama fiului lui Jean de la Craiova.Femeia avea 17 ani când s-au cunoscut

Citește și: Cum arată fiica lui Jean de la Craiova la 23 de ani:Are un prieten, e ok

Jean de la Craiova se simțea inferior celorlalți copii, când era mic

Lui Jean de la Craiova nu îi este rușine cu trecutul său, ba chiar este mândru că a putut să se ridice de jos, indiferent de greutățile cu care s-a confruntat.

„Da, m-am simțit inferior probabil atunci când am intrat într-un cerc de mai mari. Copii de ingineri, care inginerii aveau bani. Ăia aveau faianță, eu nu aveam. Ăla avea vopsea, eu n-aveam. Ăla avea persan în sufragerie, eu aveam preș.

Fiecare avea altă discuție, vorbeau despre mai mult. Tindeau către mai mult. Omul, din ce are, vrea la mai mult. Copilăria mea de la țară se stinge ușor. Intru și am de-a face cu altă lume prin meseria pe care deja începusem să o practic’, a povestit Jean de la Craiova, acum ceva timp, în emisiunea „40 de întrebări cu Denise Rifai, de la Kanal D.

Părinții lui Jean de la Craiova s-au despărțit când el avea doar 12 ani. Pentru că mama lui abia se descurca să-i crească dintr-un singur salariu, pe el și frații lui, Jean a început să muncească încă din copilărie, cu ziua.

„Părinții mei s-au despărțit, iar eu și frații mei am rămas cu mama. Cu un singur salariu era foarte greu să te ții și de școală. (…) Nu mai făcea față mama! Fiind mic mi-am dat seama că mai trebuie ceva. În blocul în care stăteam era un magazin de mobilă unde m-am dus să muncesc; m-am rugat, pur și simplu, să fac orice, pentru 25 de lei pe zi. Veneam de la școală, fugeam la mobilă, strângeam hârtii, cartoane, măturam (…) Cu bănuții treceam strada, unde era un aprozar, și luam ce puteam, cartofi, fasole, să ne facă mama de mâncare, a povestit artistul la Kanal D.

După ce a fost măturător la mobilă, Jean de la Craiova începuse să-și câștige pâinea montând piesele de mobilier. „În fiecare zi primeam câte o fisă de 5 lei. 15 lei pe zi toți frații să-i avem să ne luăm pachet la școală. Adică luam un baton de 3 lei și 2 lei un lapte și băgam în ghiozdan. De multe ori nu aveam posibilitățile astea. Ne-a fost greu câțiva ani până ne-am mărit și fratele meu s-a angajat, eu mă mai descurcam, de la măturător la mobila, am început să merg la etaj să montez și primeam mai mult, a conchis el.

Urmărește-ne pe Google News