La 90 de ani, Victor Rebengiuc a părăsit scena teatrului într-un ropot de aplauze din partea sibienilor. După o carieră de peste şapte decenii, maestrul a reuşit să aducă pentru ultima oară lacrimi în ochii spectatorilor, în cadrul ediţiei cu numărul 30 a faimosului Festival de Teatru de la Sibiu.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE MAI, GRATIS, AICI!
Maestrul Victor Rebengiuc a interpretat acum două seri ultimul rol din cariera sa – în piesa „Tatăl” – o poveste realistă, care tratează aspecte dureroase din viaţa de familie, la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu. Timp de mai bine de 7 decenii, actorul şi-a încântat publicul cu rolurile sale, iar anul trecut anunța că își pregătește retragerea cu acest ultim rol pentru că „sănătatea sa este în mare suferință”.
Victor Rebengiuc s-a retras din teatru și a fost aplaudat cu lacrimi în ochi
Ediţia din acest an a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, intitulată „Miracol”, a reuşit să creeze o atmosferă de basm, ca în fiecare an. Iar pentru cei care nu au mai prins bilete la spectacolele „indoor”, străzile din centrul oraşului au fost animate de artişti internaţionali veniţi special din Italia, Franţa şi Spania.
Luna aceasta, cu ocazia repetițiilor pentru avanpremiera spectacolului „Tatăl', Victor Rebengiuc a dezvăluit că rolul tatălui din piesa cu același nume va fi cel de final de stagiune pentru Teatrul Bulandra și, totodată, pentru finalul unei cariere pentru care a primit, printre numeroase distincții, Ordinul Național „Steaua României' în grad de cavaler, dar și decorația „Nihil Sine Deo' din partea regelui Mihai I.
„Nu mai merge! Trupul meu nu-mi mai permite, sănătatea mea e în mare suferință, e greu. M-am luptat foarte tare în repetițiile astea ca să pot juca rolul ăsta. Sper să-l pot juca și în fața publicului de câte ori voi putea, dar nu mai vreau să mai antamez un alt rol. Gata! E ultimul rol pe care-l joc!„, spunea Victor Rebengiuc în urmă cu un an la digi24.ro.
Piesa jucată pe scena Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu a adus emoții uriașe spectatorilor.
„M-a rupt! Ne-a marcat, a fost un subiect care te pune, te pune foarte mult pe gânduri și trebuie să ne schimbăm comportamentul.',
„Ne-a plăcut foarte mult.. Și spectacolul în sine și să îl vedem pe Victor Rebenciuc. Înțeleg că este una dintre ultimele reprezentații sau ceva de genul. Și a ieșit în lacrimi de acolo.',
„Și eu am fost printre persoanele care au lăcrimat în timpul spectacolului', sunt doar câteva dintre reacțiile spectatorilor care au asistat la ultima interpretare a maestrului Victor Rebengiuc.
Victor Rebengiuc a primit numeroase premii și distincții, printre care Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice' și Ordinul Național „Steaua României' în grad de Cavaler, în 2017. UNITER i-a oferit în mai multe rânduri premiul pentru cel mai bun actor în rol principal, așa cum a fost în 1993 pentru rolurile Svetlovidov şi Smirnov în spectacolul „Comedii… comedii', la Teatrul Odeon, şi Iosef Kaplan în „Forma mesei', la Teatrul Bulandra, pentru rolul Dodge în spectacolul „Copilul îngropat', la Teatrul Bulandra (anul 1997), pentru rolul Preobrajenski din spectacolul „Inimă de câine, la Teatrul Național „I.L. Caragiale din București (2006) sau pentru rolul Willy Loman în spectacolul „Moartea unui comis voiajor' la Teatrul Bulandra (2009) și pentru „Regele moare (2018). Uniunea Teatrală din România i-a acordat în 2003 Premiul pentru întreaga activitate, iar în 2014 pe cel pentru Excelență.
Cel mai mare regret al lui Victor Rebengiuc
Maestrul Victor Rebengiuc a crescut fără tată pentru că părinții săi s-au despărțit când avea trei ani, iar mai apoi, tatăl său a murit în război, la Stalingrad. Maestrul Rebengiuc regretă că mama nu l-a văzut niciodată pe scenă.
„Mama nu a vrut să vină să mă vadă jucând. A zi „Tu mori acolo şi eu nu vreau să văd asta'. Muncea foarte mult. Ea era singura care muncea în casă și aducea salariu. A mers greu’, povestește marele actor în podcastul lui Mihai Bobonete, „Da Bravo'.
Poate asta l-a determinat să nu-și dorească să aibă cunoscuți în public sau, dacă aceștia sunt acolo, măcar să nu știe de ei. „Nu îmi place să ştiu că sunt persoane pe care le cunosc în public. Teatrul e liber, biletele se pun în vânzare, cine vrea să vină la teatru să vină, dar să nu vii la mine să-mi spui: „Dă-mi şi mie două bilete', pentru că eu înnebunesc în momentul în care joc pe scenă să ştiu că e acolo, mă gândesc „Oare ce-o să zică?!'’, a adăugat Victor Rebengiuc.
Tot el a explicat că nici atunci când privește spre sală nu este atent la cine se află în public: „Nu văd niciodată în sală, pe nimeni. Eu nu văd publicul, văd o mare de capete. Văd peste, în general, nu mă uit. Pentru mine e un zid unde e cortina’.
„Nu îmi plac aplauzele’, a mărturisit Victor Rebengiuc, explicând totodată că nu este adeptul petrecerilor fastuoase de ziua sa: „Mi-aduc aminte că am făcut o nebunie odată, nu-mi mai aduc aminte la ce vârstă, 60 sau 65, mi-am luat toţi prietenii cei mai buni şi am mers la o masă la un restaurant japonez. Asta mi-a plăcut foarte mult’.