Marcel Pavel s-a luptat cu lipsurile în copilărie, chiar și de sărbători, dar a ajuns departe. Artistul recunoaște că părinții lor nu reușeau întotdeauna să le cumpere haine de Paște, iar lucrul acesta îi marca teribil. Vizavi de ei stăteau într-o vilă o familie de medici. Aceștia aveau servitoare, iar Marcel Pavel nu ezita să o mai ajute, iar în acest mod mai câștiga câțiva bănuți.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE MARTIE, GRATIS, AICI!
Marcel Pavel stătea cu părinții și cu frații lui într-o singură cameră. Reușeau, însă, să învețe bine și în aceste condiții și să își facă părinții mândri. Strădania lor a dat rezultate, pentru că odată cu trecerea timpului au reușit să se realizeze. Amintirile acelea în care se luptau pentru tot ce aveau nu pot fi uitate astăzi.
Marcel Pavel, Paște cu multe lipsuri în copilărie
Marcel Pavel a avut parte de multe sărbători modeste. „De Paște ne înnoiam cu pantofi, dar când nu aveam, săream peste treaba asta, dar era o suferință. Pantofii erau o obsesie a societății atunci, o cămașă sau un costum, dar deja la costum nu se punea problema. Eram servitorii unei servitoare, o familie de medici. Stăteam lângă, aveau o vilă, noi stăteam toți amărâți acolo, într-o cameră. Și luam premiu cu coroniță în fiecare an, la liceul de muzică.
Vedeau sârguința noastră, modestia pe care o aveam și dăruirea aceasta pentru artă. Fratele meu mai mare era coleg de bancă cu fiul lor și fratele meu învăța mult mai bine', a povestit Marcel Pavel, în emisiunea Cristinei Șișcanu, la Metropola TV.
Marcel Pavel o ajuta pe servitoarea vecinilor
Solistul recunoaște că o ajuta pe servitoarea vecinilor și astfel mai strângea ceva bani.„Dorica aceasta era servitoarea lor. Aveau pe jos covoare persane, noi aveam ziare pe jos. Citeam covoarele din picioare. Mă punea să mă spăl pe picioare înainte să intru în casă. Mă iubea tare mult doamna aceea. Acum nu știu dacă mai trăiește. Și îmi dădea sifoanele acelea care erau foarte grele, dar ea mi le dădea mai mult ca să îmi dea bani, să mă stimuleze pe mine.
50 de metri erau până la magazinul cu sifoane. Și îmi dădea brioșe. Miroseau atât de bine că leșinam. Mama nu știa să facă brioșe, făcea scovergi. Deci eu eram servitorul servitoarei', a mai spus Marcel Pavel.