E greu de crezut, dar Marina Almășan a scris a 17-a carte și, din păcate, iar fiul ei, Victoraș, nu a fost lângă mama lui în acest moment important. Într-un interviu pentru viva.ro, prezentatoarea a vorbit despre cea mai recentă carte a ei, despre pasiunea pentru călătorii și, nu în ultimul rând, despre fiul ei, Victor, și emisiunea de la TVR, Rivalii.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE APRILIE, GRATIS, AICI!
Recent, Marina Almășan a lansat cea de a 17-a sa carte, de data aceasta o captivantă poveste bazată pe călătoria ei recentă în Finlanda. Prezentatoarea emisiunii Rivalii de la TVR a vorbit în cel mai recent volum al său despre călătoria în țara lui Moș Crăciun și ce i-a plăcut cel mai mult acolo. Vedeta a fost copleșită de căldura oamenilor și de frumusețile locului. Nu în ultimul rând, Marina Almășan ne-a dezvăluit că fiul ei, Victor, nu mai locuiește de ceva vreme în România și că îi duce dorul teribil.
Marina Almășan a scris a 17-a carte, dar fiul ei nu a fost prezent la lansare…
Marina Almășan a l-a vizitat pe Moș Crăciun la el acasă și a povestit experiența în ultima sa carte, pe care a prezentat-o deja cititorilor, în luna mai. Din păcate, Victor, fiul Marinei Almășan nu a putut participa la lansarea cărții mamei sale.
Ai scris al 17-lea volum, dacă nu mă înșel. Cum ai găsit Finlanda? Ce plusuri, ce minusuri? Ce află turiștii care vor să viziteze această țară din cartea ta?
În general, sunt un om pozitiv și privesc tot ceea ce este și se întâmplă în jurul meu, cu bucurie. Chiar dacă mi-e din ce în ce mai greu, în vremurile noastre. Prin urmare, fiecare țară pe care o vizitez devine subit cea mai frumoasă țară din lume'! Finlanda este țara de poveste, în care locurile sunt de vis, oamenii sunt calmi, viața – liniștită și așezată, nivelul de trai este… Offf… dar hai să nu ne întristăm!
Într-un cuvânt: țara merită vizitată! Iar celor împătimiți de iarnă le recomand cu… căldură, Laponia – nordul Finlandei, cunoscută ca fiind țara lui Moș Crăciun. Acolo, în preajma Cercului Polar, au șansa să se întâlnească și cu Moșul autentic – cel cu patalama' – dar și cu iernile acelea de poveste, rămase undeva, prin copilăria noastră și care s-au cam dus pe apa Sâmbetei, în prezent.
Dar de ce Finlanda? Cum ți-a venit această idee?
Păi… sunt o împătimită a iernilor, cum spusei! Mi-am dorit tare mult să mă ningă, să-mi înghețe nasul si să mi se coloreze obrajii în roșu, să fie alb în jur și să respir aerul curat, pe care îl degajă peisajele împachetate în ger. Și, după două alte încercări – nereușite! – cu țări nordice, în care n-am prins, în plină iarnă, niciun strop / fulg de zăpadă (Norvegia și Suedia) mi-am zis: dacă nici în Laponia n-oi găsi ceea ce caut, atunci sigur s-a întors lumea cu susul în jos! Și iată că lumea e, până la urmă, în regulă: Laponia geme de zăpadă, iar iernile de aici sunt ca la carte'!
Marina Almășan: 'Lipsa, să zicem, a unor specialități care să-ți taie respirația, a fost pe deplin compensată de căldura oamenilor și frumusețea locurilor'
Ce ți-a plăcut cel mai mult din gastronomia finlandeză?
Nu pot spune că finlandezii sunt din cale-afară de dotați' în ceea ce privește arta culinară. Au fost un popor care a înfruntat multe, inclusiv sărăcie, și asta se reflectă și în modestia lor proverbială, inclusiv în materie de artă culinară! Clima rece de asemenea, a influențat bucătăria finlandeză. Dieta abundă aici în alimente nerafinate, dar cu conținut important de energie. Materia primă' trebuie să îndeplinească un criteriu important: alimentele să poată fi depozitate iarna. Cum ar fi rădăcinoasele și varza. Prea multe condimente n-ai să vezi în tradiția finlandeză. Cu excepția sării. În trecut, doar aristocrația finlandeză consuma condimente și, în general, alimente costisitoare din import.
Dar una peste alta, n-am mâncat nimic care să ne dea pe spate. Am auzit că – și despre asta scriu în cartea mea – prim-ministrul italian Silvio Berlusconi, într-una din vizitele sale în această țară, ar fi criticat aspru prostul gust al bucătăriei finlandeze, iar ceva ani mai târziu, liderul francez Jacques Chirac a avut, la rândul său, câteva referiri publice nu tocmai prietenoase la adresa celor mâncate în timpul vizitei sale în Finlanda… Eu însă nu sunt de acord cu ei: n-am murit nicidecum de foame în Finlanda și lipsa, să zicem, a unor specialități care să-ți taie respirația, a fost pe deplin compensată de căldura oamenilor și frumusețea locurilor.
Marina Almășan: 'Nu am o țară preferată'
În Laponia, bănuiesc că ai găsit zăpadă ca în copilăria noastră. Acolo ce ți-a plăcut cel mai mult?
M-am bucurat precum un copil de călătoria cu sania trasă de reni, mi-am făcut poză cu o alpaca (chiar m-am amuzat, pentru că inainte de călătorie îmi comandasem de la Emag, o pereche de șosete de lână din …alpaca! Am hrănit renii cu delicioșii licheni, am colindat prin orășelul elfilor lui Moș Crăciun și, final apoteotic: am conversat câteva minute cu Moșul însuși, în cadrul unei sesiuni foto (am fost însoțită de colega mea Elena Cristescu, fotoreporterul perfect!), personajul cu barbă fiind încântat că o ziaristă din România va scrie, iată, o carte ce-l va avea pe copertă!
Ai vizitat numeroase țări, care ți-a plăcut cel mai mult? Sau toate au farmecul lor?
Doamne, toate sunt fabuloase și, dacă știi să le cutreieri și să le descoperi dedesubturile', orice călătorie devine fascinantă! Îmi amintesc cum, după ce am scris cartea Marile surprize ale micului Luxemburg', Excelenta Sa, domnul Lilian Zamfiroiu, ambasadorul nostru la Luxemburg, mi-a spus: Doamne, Marina, eu locuiesc de câtiva ani în această țară și, din cartea ta, am aflat cu surprindere o mulțime de lucruri despre care habar n-aveam!'
Eu sunt, din copilărie, foarte meticuloasă și foarte dornică de a ști cât mai multe despre orice, astfel încât documentarea ce precede fiecare astfel de călătorie, este… mai lungă decât călătoria însăși! Iar odată ajunsă la destinație, nu fac practic decât să-mi confirm lucrurile pe care le aflasem deja, și să le trec, cu umor, prin filtrul propriilor emoții. Deci, draga mea, în concluzie, nu am o țară preferată!
Marina Almășan: 'Suveniruri cumpăr mereu…'
Dacă ar fi să te stabilești într-o altă țară, care ar fi aceea? Și, de ce?
Sincer, rezist greu, departe de a mea, așa rea', cum o văd unii și altii. Mi-ar plăcea, recunosc, să locuiesc cate o lună-două, în Barcelona, la Seoul, în New York, în Shanghai, la Praga, în Sankt Petersburg, la Tokyo, la Stockholm…aoleu! Oprește-mă!!! Lista mea e nesfârșită! Dar știu bine că ața mă va trage mereu către acasă'!
Obișnuiești să îți cumperi suveniruri?
Când am bani! Glumesc! Suveniruri cumpăr mereu, și pentru mine și pentru cei dragi și mă orientez întotdeauna către obiecte practice'. Nu magneți de frigider, nu statuete, nu drăcii de atârnat pe pereți, ci lucruri pe care să le folosesc constant si care să-mi amintească mereu când le iau în mână (ca un soi de reflex pavlovian') de frumoasa călătorie din țara respectivă! Mă refer aici la mănuși de bucătărie, brelocuri, pixuri, portofele, șepci de soare, funduri de tocat, etc!
Din țara lui Moș Crăciun cu ce ai venit?
Cu o mănușă de bucătărie de pe care mă privește galeș un cuplu de reni și cu un dop de plută, având înfipt în el… tot un cap de ren!
Marina Almășan: 'Fiul meu trăiește ceva mai depărtișor de mine'
I-ai trimis volumul lui Moș Crăciun?
Încă nu. N-am apucat să-l trimit nici măcar sponsorilor! Deocamdată sunt prinsă în vârtejul lansărilor, iar sâmbătă va fi cea de la Târgul de carte BOOKFEST, unde sper să-mi fie oaspete de onoare… însuși Moș Crăciun! Va fi funny ca prichindeii veniti la Târg cu părinții lor, să se poată fotografia, în prag de vară, cu Moș Crăciun, nu? După care mă apuc de expediat cărți! Sunt o mulțime de oameni care le așteaptă cu nerăbdare!
Victoraș a citit cartea?
În primul rând, Victoraș… mă omoară dacă aude că-i mai spunem Victoraș'! Va veni în România de ziua mea, la început de iunie și, după ce-mi va oferi cadoul său, o să-i întind și eu cartea mea, mai ales că pe prima pagină tronează o dedicație specială: către el și prietena sa Ana, amândoi moștenindu-mi pasiunea pentru călătorii. Lucru care mă bucură nespus, mai ales că Victor, când era adolescent, mă însoțea chiar el în astfel de proiecte, în calitate de fotograf. De altfel, primele mele jurnalele mele de călătorie au ilustrațiile semnate de fiul meu, el având pe atunci 15-16 ani!
El nu a fost la lansarea oficială. De ce?
Offf… răsucești cuțitul în rană! Fiul meu trăiește (temporar, sper!) ceva mai depărtișor de mine: în Dubai, unde a ales să-și fabrice niște amintiri, încercand o experiență de viață inedită, alături de Ana. Ca IT-ști, au amândoi privilegiul de a lucra de oriunde în lume. Și, plăcându-le Dubaiul vizitat într-o vacanță, l-au ales, pentru următoarea perioadă.
Marina Almășan: 'Sunt un om prevăzător'
Pregătești o întâlnire cu publicul. Spune-le, te rog, în trei cuvinte motivul pentru care ar trebui să citească această carte!
Pentru că vor cunoaște o țară pe care mira-m-aș s-o viziteze prea curând (nu este chiar o destinație turistică foarte comună și nici prea la îndemână'!); pentru că se vor amuza, parcurgând un jurnal de călătorie în care umorul se amestecă obligatoriu cu informații precise de toate felurile; pentru că vor afla de unde ne vine, de fapt, în fiecare final de decembrie, Moș Crăciun. Cum trăiește el și unde trebuie să-i trimitem listele noastre de cadouri, în fiecare decembrie!
Care va fi următoarea carte? Dar următoarea destinație de călătorie?
Am decis să schimb registrul climatic'! Gata! Mă orientez spre țările calde și momentan sunt în discuții cu Ambasada Tunisiei la București și cu Ambasada României la Tunis, pentru următorul meu jurnal de călătorie. Așadar, Africa, veniiiim!
Ce nu îți lipsește din bagaje?
Tableta… și tabletele, pentru că sunt un om prevăzător!
Marina Almășan, fidelă TVR-ului
Emisiunea cum a mers în sezonul acesta? Ce vei face în această vară?
RIVALII au mers mulțumitor, într-o lume în care… cine oare mai are nevoie de emisiuni educative?!? Eu însă, consider că-mi fac datoria: de jurnalist al postului public, dar și pe aceea de părinte – și emisiunile mele au avut dintotdeauna și o componentă educativă. În acest sezon am vorbit despre căsnicii și divorțuri, despre soacre și creșterea copiilor, despre iubire și ură, despre viața în doi și viața de unul singur. Și am făcut-o, avându-l, în premieră, alături, pe Dan Helciug – un artist surprinzător de plurivalent, ceea ce, pot spune, a fost unul din câștigurile sezonului și ale Televiziunii Române.
Ai rămas fidelă TVR-ului. Ai avut oferte să pleci în altă parte? Dacă da, ce te-a determinat să rămâi aici?
Aici voi ofta și voi răspunde Da', la prima întrebare. Iar la a doua, voi spune doar atât : loialitate'.
Foto: arhiva personală