Mario Iorgulescu fusese condamnat la 13 ani și 8 luni de închisoare, după ce, în 2019, a ucis cu mașina un tânăr când conducea în stare de ebrietate și sub influența substanțelor halucinogene. Încadrarea lui Iorgulescu Jr. a fost schimbată de la omor la ucidere din culpă, ceea ce vine cu o diminuare a unei posibile pedepse, de la 13 ani la 2-7 ani. Iată cum au motivat judecătorii.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE AUGUST GRATIS, AICI
Acum 4 ani, fiul lui Gino Iorgulescu a provocat un grav accident auto, conducând sub influența substanțelor stupefiante și a alcoolului. Buletinul de analiză toxicologică arată că avea „o concentraţie de 1,96 g/l alcool pur în sânge la ora 5.06 şi o concentraţie de 1,76 g/l alcool pur în sânge la ora 6.06′ și că a fost depistat „pozitiv pentru cocaină’. Într-o intersecție, a trecut pe roșu la 145 km/h și a accelerat până la 162 km/h în depășirea altui vehicul, a pătruns pe contrasens și a provocat o coliziune frontală la viteza de 143 km/h, în care șoferul celuilat autoturism a decedat pe loc.
De ce a scăpat Mario Iorgulescu de pedeapsa de 13 ani de închisoare
Înalta Curte de Casație și Justiție a publicat, zilele trecute, motivarea admiterii recursului în anulare înaintat de Mario Iorgulescu. Prin această decizie luată în luna iunie, dosarul a fost trimis spre rejudecare, iar fiul Președintelui Ligii Profesioniste de Fotbal a scăpat de acuzațiile de omor, urmând a fi judecat pentru ucidere din culpă.
Mario Iorgulescu se află în prezent în Italia, unde a fost transferat imediat după accident, evitând audierile și procesul în România.
Judecătoarele Adriana Ispas și Lia Savonea de la Înalta Curte de Casație și Justiție deciseseră în iunie 2024 rejudecarea procesului lui Mario, fiul președintelui LPF, Gino Iorgulescu.
‘În esență (…) săvârşirea accidentului auto din data de 08.09.2019 nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de omor. Înalta Curte apreciază că (…) infracțiunea poate fi reținută numai în condițiile în care fapta în sine relevă fără niciun dubiu o acţiune care are drept rezultat suprimarea vieţii unei persoane.
Infracţiunea de omor (…) se comite (…) printr-o acţiune (sau chiar inacţiune), care trebuie să fie îndreptată asupra victimei. Or, situaţia de fapt relevă (…) un accident rutier, definit prin chiar prescripţia normativă ca fiind un eveniment (…). Un eveniment este, în sine, fortuit, şi nu voit, are caracter imprevizibil.
Acțiunea autorului (conducătorul auto) este asupra autovehiculului, acesta acţionând sistemul de accelerare a vitezei peste limita legală, cu consecinţa intrării în coliziune frontală cu autoturismul condus de victimă căreia i-a cauzat decesul, elemente de fapt ce au valenţele unei fapte care (…) se încadrează în infracţiunea de ucidere din culpă. (…)
Infracţiunea de omor ar fi posibilă doar în situaţia în care autovehiculul ar fi fost folosit sau acceptat a fi fost folosit drept mijloc în scopul suprimării vieţii victimei. Or, nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu au relevat o asemenea împrejurare’, se arată în motivarea deciziei instanței.
Citește și: Anca Parghel ar fi împlinit astăzi 63 de ani! Ce mai fac băieții artistei răpuse de cancer în 2008
Al treilea judecător: „Inculpatul a comis infracțiunea cu vinovăție, sub forma intenției indirecte’
Judecătorul Dan Andrei Enescu a emis o opinie separată, în care arată că Înalta Curte nu poate, în cazul recursului în anulare, să modifice încadrarea juridică a faptei:
„Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
Susținerile recurentului cu privire la modul în care s-a produs accidentul omit să menționeze faptul că acesta conducea având o îmbibație alcoolică mult peste limita legală, fiind și sub influența drogurilor, că viteza de deplasare era una ce depășea limita de viteză pentru sectorul de drum, că a pătruns pe culoarea roșie a semaforului într-o intersecție, că nu a existat un obstacol în calea sa pentru ca să fie nevoie de o manevră de evitare, ci doar acesta nu a mai putut menține banda pe care era angajat din cauza vitezei excesive, elemente reținute de către instanța de apel, fiind deci deja intrate în puterea de lucru judecat.
(…) Inculpatul a comis infracțiunea cu vinovăție, sub forma intenției indirecte. (…) Circumstanțele concrete ale comiterii infracțiunii, atitudinea recurentului, care având atât o îmbibație alcoolică extrem de mare în sânge, cât și fiind sub influența drogurilor, a ales să conducă un autoturism cu o viteză excesivă, cu încălcarea regulilor de circulație în mod flagrant și fără a schița cel mai mic gest pentru a încerca să evite un pericol evident, recurentul călcând pedala de accelerație la maxim până în momentul impactului cu autoturismul victimei, relevă cu certitudine existența intenției indirecte în săvârșirea infracțiunii de omor.
Diferența între culpa cu prevedere și intenția indirectă este dată de poziția subiectivă a infractorului, în cazul primei acesta prevăzând rezultatul faptei sale, fără a îl accepta, socotind fără temei că el nu se va produce, în vreme ce în cazul intenției indirecte acesta accepta posibilitatea producerii acestuia, deși nu îl urmărește.
În mod evident, în prezenta cauză, recurentul a acceptat posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos, moartea unei persoane, conducerea unui autoturism cu o viteză excesivă pe o șosea circulată, pătrunderea pe culoarea roșie a semaforului și accelerarea continuă a autovehiculului, inclusiv după momentul în care acesta a pierdut controlul volanului și a lovit scuarul de separație, demonstrează, fără tăgadă, că nu suntem în prezența unei fapte comise din culpă, ci a unei fapte intenționate’.
Avocații lui Mario Iorgulescu: „Un accident auto nu este omor’
Avocații lui Mario Iorgulescu au susținut, în esenţă, că „un accident auto nu constituie infracţiunea de omor’. Fapta tânărului care a condus sub influența alcoolului și a cocainei, producând un accident auto mortal, este, în schimb, ucidere din culpă, au arătat avocații acestuia.
Cea mai importantă diferență între „omor’ și „uciderea din culpă’ constă în pedeapsa aplicată: închisoare de la 10 la 20 de ani, iar în cazul uciderii din culpă pedeapsa este de la 2 la 7 ani, având în vedere că șoferul era sub influența alcoolului și a cocainei, amintește adevărul.ro.
Explicația apărării: „un conducător auto care apasă acceleraţia pe un drum public, chiar acceptând varianta de previziune a unui rezultat socialmente periculos şi care se bazează pe un minim de elemente pentru evitarea unui potenţial pericol, nu acţionează acceptând potenţiala urmare socialmente periculoasă, ci socoteşte fără temei că aceasta nu se va produce.’
Avocații lui Iorgulescu au susținut că acesta nu a acceptat că poate produce un accident moral, bazându-se pe elemente obiective prin prisma cărora un eventual accident putea fi evitat precum: „experienţa anterioară a inculpatului în conducerea unor autovehicule asemănătoare, starea tehnică fără cusur a autoturismului marca Aston Martin model DBS şi elementele legate de traficul din zona respectivă, ţinând seama şi de intervalul orar, se constituie în veritabile temeiuri avute în vedere la momentul la are s-a decis să conducă autovehiculul.’
Aşadar, a concluzionat apărarea, accidentul s-a produs deoarece șoferul a evaluat eronat faptul că poate evita coliziunea cu mașina care circula din sens opus.