Marius Florea Vizante a știut dintotdeauna că vrea să fie actor și chiar dacă părinții nu își permiteau o astfel de școală pentru el, au făcut sacrificii pentru a-l susține în pasiunea lui pentru lumina reflectoarelor. Marius Florea Vizante spune că era „dopat cu actorie”, așa că părinții nu au avut ce face și i-au dat toate economiile lor. Până la urmă, totul a meritat pentru că a ajuns unul dintre cei mai îndrăgiți actori români.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE MAI GRATIS, AICI!
Marius Florea Vizante a absolvit cursuri de teatru la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anul 1997 și apoi a jucat la Teatrul Național din București în „Moartea unui comis voiajor, în „O scrisoare pierdută și în „Dale carnavalului. Nu a fost ușor drumul până la scenă, dar sacrificiile sale și ale părinților lui au meritat.
Părinții lui Marius Florea Vizante au făcut sacrificii ca el să ajungă actor
Marius Florea Vizante s-a adaptat cu greu vieții din București, după o copilărie la Mediaș. A fost și ținta bullying-ului și a durat doi ani până când a reușit să se integreze în colectiv și, mai ales, în „liceul rău famat, între bișnițari, șuți și golani', cum spune el.
„Nu știam cuvinte, expresii de București, nu înțelegeam ce e aia leapșa. Nu știam fotbal, să înjur, am plonjat în mijlocul șmecheriei ca ultimul papagal. Doi ani am fost ținta bullying-ului și i-am dus pentru că mi-am dat seama că eu sunt diferit. Doi ani am tras cu dinții să mă aliniez.
În liceu m-am trezit într-un liceu rău famat și a trebuit să supraviețuiesc între bișnițari, șuți și golani. A durat ceva până mi-am făcut loc și am devenit Vizante, mascota liceului. Asta m-a format pentru meserie, m-a ajutat să găsesc căi să ies din diverse situații. Căile au fost bazate pe improvizație, aveam tot timpul replică, eram cu o secundă mai deștept decât alții. Nu știam nici să fug nici să dau cu pumnul. Timp de 4 ani mi-am luat doar o palmă și un pumn. Am o repulsie fizică la violență și caut orice cale de aplanare„, povestește actorul despre mutarea lui la București.
Părinții l-au susținut în dorința lui de a fi actor pentru că Marius Florea Vizante știa clar ce vrea să facă în viață, iar dacă nu ar fi dat la Teatru, urma să plece în armată și poate că viața lui ar fi urmat alt curs.
„Îți mărturisesc sincer că am disociat lucrurile. Motivația mea a fost doar în planul responsabilității față de familie, bani și părinți. Față de profesie nu am avut o motivație suplimentară. Eram, ca să zic așa, dopat, pe ilegale în ceea ce privește meseria.
A fost un ajutor esențial. Dacă nu mă ajutau atunci, urma să mă duc în armată și nu eram pregătit să dau la altă facultate. Acela ar fi fost un an mort, poate m-aș fi angajat în alt loc și se încheia visul meu de a deveni actor profesionist. La facultatea particulară m-am lovit de ultraprofesioniști, au fost ca o trambulină pentru cariera mea ulterioară„, a declarat actorul pentru fanatik.ro.
Cele mai grele momente din viața lui Marius Florea Vizante
Marius Florea Vizante a vorbit și despre cele mai grele momente din viața lui, în care umorul n-a mai fost salvarea lui și a ajuns să se certe cu Dumnezeu pentru suferința părinților săi.
„Au fost mai multe. Pierderea părinților, fiecare pe rând. Nu atât pierderea în sine pentru că tata, încă de când eram mici, ne vorbea cu detașare despre momentul morții. Îl privea ca pe un lucru firesc. M-a scos total din uz chinul de până la momentul morții. Acolo m-am certat cu Dumnezeu. De ce oamenii trebuie să se chinuie atât până să-și dea duhul.
Apoi când am aflat că are Katia diabet. Era mică și copiii fac numai de tip 1, insulino-dependenți. A fost nevoie de o monitorizare permanentă a copilului, a glicemiei. Trebuia supravegheată non stop. Au fost câțiva ani când noi nu am dormit o noapte de la cap la coadă. Slavă Domnului că am găsit oameni minunați care ne-au ajutat. De mică își face singură insulina, la început sub supraveghere‘, a mai spus actorul.
Și în ceea ce privește meseria, Marius Florea Vizante a trecut prin momente foarte grele. O perioadă a fost îmbătat de gustul celebrității, dar apoi s-a lovit de o realitate cruntă, în care nu mai avea bani de chirie.
„Au fost momente când mi se părea că lumea este a mea și eram îngâmfat. Prostul nu știe că-i prost. Viața a avut grijă să dea repede cu mine de pământ. Eram în grupul Vouă, terminasem facultatea, participam la toate festivalurile, luam premii pentru actorie. Am fost un super privilegiat, devenisem o vedetă care apărea zilnic la tv.
Cum să nu ți se urce la cap…și de acolo am căzut. S-a desființat grupul Vouă, din cauza răutății altora am ajuns să n-am bani de chirie, trăiam doar din salariul de actor debutant. După Restul e tăcere am crezut că voi deveni vedetă internațională și timp de 2 ani nu m-a căutat nimeni.„, a mai declarat actorul.
Marius Florea Vizante, salvat de umorul său fabulos dintr-o situație-limită
Umorul l-a ajutat pe Marius Florea Vizante nu numai în profesie, ci și în viața de zi cu zi. Cu zâmbetul pe buze, actorul a reușit să iasă dintr-o situație delicată, ce s-ar fi putut termina prost.
„De multe ori, de multe ori m-am salvat din momente de bullying în care m-am regăsit – nici nu știam că se numea așa, dar eu eram ochelarist, blond, clar eram expus în fața golanilor! Am și o povestire scrisă, numită N-ai tu puterea să mă ierți, pe care o voi posta curând pe YouTube, despre cum am scăpat dintr-o situație complicată cu o replică care m-a ajutat să nu mai fiu sechestrat într-un bar de un grup de bărbați care fuseseră și în închisoare. Și cum am ajuns să stau cu ei la masă și să nu mă confrunt cu vreo problemă.
Foarte pe scurt, îmi amintesc că unul dintre ei îmi ținea un briceag la gât, iar eu, în loc să fiu defensiv, mi-am schimbat atitudinea, am ales să mă întorc către el și să-i spun: Bă, știi ce n-am eu și ai tu?… Școala vieții. Și atunci, deși era împotriva mea, el a reacționat pozitiv. Și am scăpat!’, a mărturisit Marius Florea Vizante într-un interviu mai vechi.