Marius Vizante și soția lui, Cristina, au schimbat rolurile în educația fiicei lor, de-a lungul timpului. Îndrăgitul actor ne-a vorbit despre relația pe care o are cu fiica lui de 17 ani, ce planuri are Katia, care nu exclude nici să plece la studii în străinătate și despre cât de mult o sprijină astfel încât să-și îndeplinească visurile, rând pe rând.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE APRILIE GRATIS, AICI!
Ești un familist convins și țin minte și acum când povesteai că tu faci de mâncare, tu o luai de la școală pe fiica ta și o ajutai la teme. Nu degeaba se spune că fetele sunt ale taților… Nu mai zic nimic, vorbește-ne tu despre relația voastră…
Familist convins… habar n-am dacă sunt așa! E drept că noi am fost patru la părinți, iar familia noastră era numeroasă și era o mare sărbătoare atunci când ne adunam cu toții. Asta mă influențează, dar n-aș putea spune că e doar o convingere – e mai mult de atât, e un simțământ.
Marius Vizante și soția lui, Cristina, au schimbat rolurile în educația fiicei lor
Nu prea păreai un tată autoritar, ci mai degrabă că nu-i refuzai nicio poftă fiicei tale, nu? Cum gestionai momentele în care trebuia să pui piciorul în prag? Sau preferai să lași asta în grija mamei?
Când mi-am dat seama că educația copilului are atât de multe planuri, am început și noi, ca părinți, să ne planificăm. Am început să facem sistematic jocul numit „bad cop, good cop, adică polițistul bun și polițistul rău. Și tocmai ca să nu existe impresia că mama e cea rea și tata e cel bun sau invers, schimbăm rolurile. O mai facem și astăzi, însă întotdeauna am încercat ca cel rău să aibă o mare doză de bunătate… Sper că reușim asta. Oricum, ne bazăm foarte mult pe dialog și pe lucruri cât mai limpezi. Încrederea, iarăși, este extrem de importantă.
Nu știu când au trecut anii, dar Katia s-a transformat într-o tânără superbă… Adolescența e cel puțin provocatoare de cele mai multe ori. Cum a fost în cazul vostru?
Observ o diferență, anume că fiica mea Katia e mult mai înțeleaptă, mai atentă la ce se întâmplă și la cum își proiectează pașii în creionarea unei cariere.
Ce planuri are fiica lui Marius Vizante la 17 ani
Katia este și extrem de talentată. Am văzut-o la „Vocea României și are o voce superbă, iar pe tine te-am văzut emoționat… Cred că muncește și ea la rândul ei pentru visul ei, iar voi o susțineți… Ce planuri are?
Mulțumesc pentru apreciere! Şi noi credem că are ceva special în voce, care, evident, vine dinăuntrul ei. Acum se pregătește foarte serios pentru a urma cursurile unei școli de muzică. E foarte determinată și surprinzător de ordonată. Revin la ce spunea Nina Cassian, ar fi păcat să nu își folosească talentul. O susținem cu tot ce putem, dar cred că doar viața va dovedi dacă ăsta este drumul ei sau cine știe…
Am observat că tot mai mulți tineri aleg să plece în străinătate pentru studiile superioare… Fiica ta vrea să rămână aici sau încă nu s-a decis 100% către ce să se îndrepte? Tu ce ai sfătuit-o?
E drept, foarte mulți tineri se îndreaptă către facultățile sau universitățile din străinătate. E un moment nefericit al societății noastre, al sistemului nostru educațional. E foarte posibil ca și Katia să urmeze cursurile unei facultăți din străinătate. Copiii noștri sunt mai puțin atașați ideii de națiune, faţă de ideea de a fi cetățenii acestei planete. Eu, personal, nu știu dacă e mai bine sau mai rău, tot istoria ne va răspunde.
Marius Vizante: „Încerc să fiu cât se poate de deschis la relațiile pe care le are ea cu băieții”
Este foarte frumoasă, are 17 ani și cred că e deja coadă la ușa ta… Sau are iubit? Știm că tații sunt mai sensibili atunci când vine vorba despre acest subiect. Cum e pentru tine această etapă?
Ei, da, umblă gluma asta cu tatăl care are întotdeauna o armă cu lunetă ascunsă undeva pe lângă el. Cred că, datorită meseriei, aceea de a te pune în pielea altuia, reușesc și eu mai ușor să mă pun în pielea ei, și atunci nu mi-am lustruit pușca, ci, dimpotrivă, încerc să fiu cât mai aproape de cum gândește și cum simte ea. Sigur că nu prea pot să-i smulg confidenţe, asta-i treaba Cristinei, dar încerc să fiu cât se poate de deschis la relațiile pe care le are ea cu băieții. Există această confuzie, pe care cred că foarte mulți părinți o trăiesc, chiar dacă nu spun sau nu gândesc așa cuvânt cu cuvânt – aceea că facem copii pentru noi. Cu timpul, eu am învățat (și de la Katia) anume că urmaşii noştri se fac prin noi pentru ei înșiși. Noi trebuie să fim suportul lor, în niciun caz țelul. Noi suntem aici ca să-i sprijinim să devină cea mai bună versiune a lor, iar nu a noastră.