Medeea Marinescu încă primește mesaje la mai bine de 30 de ani de la rolul marcant din "Maria Mirabela": "Este o enormă bucurie. E important să joci roluri care și rămân. Sunt părinți din generația mea și îmi spun..." Cum au reacționat băieții ei după ce au văzut filmul / EXCLUSIV

.

Medeea Marinescu încă primește mesaje la mai bine de 30 de ani de la rolul marcant din „Maria Mirabela”. Îndrăgita actriță ne-a vorbit în paginile revistei VIVA!, cu ceva timp în urmă, despre rolurile importante din cariera sa, cum au reacționat copiii săi când au văzut unul dintre filmele care i-au marcat cariera, precum și despre rolurile pe care și le-ar fi dorit, dar nu a avut ocazia să le interpreteze: „Mi-am dat seama că nu întotdeauna, poate, a face un rol este egal cu a avea succes”, a subliniat ea.

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IULIE GRATIS, AICI


Medeea, oricâte roluri ai juca, cinefilii și fanii tăi te asociază cu Mirabela… E greu de crezut că s-au împlinit 32 de ani de când ai jucat în „Maria Mirabela, un film care a bucurat generații. Mai sunt copii care urmăresc filmul acum, mai exercită aceeași fascinație ca pe vremuri?

Mai puțin copiii, dar sunt și părinți care sunt din generația mea și le arată copiilor lor și îmi spun tot timpul acest lucru. Deschid Facebook-ul și primesc mesaje în continuare. Este o enormă bucurie, pentru că, până la urmă, nu am jucat o grămadă de roluri. Dar ceea ce mă consolează, în toată povestea aceasta, e că nu este important să joci mult, este important să joci roluri care și rămân. Care marchează, la un moment dat. Și chiar așa este.


Medeea Marinescu încă primește mesaje la mai bine de 30 de ani de la rolul marcant din „Maria Mirabela'

Țin minte un interviu al lui Liz Taylor – se afla la premiera unuia dintre filmele sale, iar evenimentul se întâmpla cu mare pompă în America. Era în mașină, îmbătată de succesul serii de gală, de succesul premierei, lângă producătorul filmului, și el i-a spus un lucru foarte interesant: „Nu te bucura atât de mult! Dacă peste 20 de ani lumea o să-și aducă aminte de filmul acesta, de-abia de atunci înseamnă că a fost un succes. Și așa este! Mi-a dat un anumit tip de confort că am reușit să fac câteva lucruri care au rămas în conștiința unui public, pentru că nu poți să acoperi întreaga plajă. Cum este și filmul făcut în Franța cu Michel Blanc. Da, acela este un film pentru care și în continuare primesc mesaje pe Facebook, din Franța, dar chiar și din lume, și din România. Un film pe care l-am făcut, iată, acum 18 ani se duce spre 20 și a rămas în conștiința publicului, în special a publicului francez.


Citește și: Medeea Marinescu, dezvăluiri neașteptate despre colegii ei de breaslă: „Să nu credeți întotdeauna că marile vedete au fost și niște persoane ușor de suportat'

Citește și: Ce mult seamănă Medeea Marinescu cu mama ei! „Prin mâinile ei au trecut mii de actori și actrițe'. Cum și-a aniversat mama, la 73 de ani

Citește și: Marcel de la Insula Iubirii i-a propus Mariei să facă un copil împreună pentru a-i demonstra sentimentele sale: „Facem dragoste, ca să te asigur că eu vreau să am ceva serios cu tine. Rămâi însărcinată din prima, din Thailanda, frumos. Eu îmi asum…’


Citește și: Ce scrie în testamentul lui Alain Delon. Cei trei copii ai săi nu vor avea cote egale din impresionanta avere a marelui actor / În trecut, frații s-au acuzat de manipulare și abuz și s-au certat pe averea tatălui lor

Cum au reacționat băieții ei după ce au văzut filmul „Maria Mirabela

Băieții tăi ce au spus despre „Maria Mirabela? Tu aveai doar 7 ani când s-a lansat filmul…

O să-ți spun ceva… Ăla mic nu a văzut „Maria Mirabela. Ba da, a văzut finalul, că era la televizor, în iarnă. A văzut doar finalul, pentru că nu făcea legătura cu mama, iar Luca a văzut filmul cu școala, cu clasa lui, ceea ce m-a emoționat foarte tare. Am fost invitată și eu la ora de limba română, la clasele aceluiași an. La Școala Franceză au vizionat „Maria Mirabela și am fost și eu invitată în sală. El a văzut filmul împreună cu colegii lui. Era foarte mândru, pentru că i s-a spus, după aceea, că semănăm foarte bine.


Medeea Marinescu: „Am învățat că, de multe ori, rolul pe care ți-l dorești nu e și cel care ți se potrivește'

Ți-ai dorit vreun rol anume, în mod special? S-a întâmplat, până acum, să îl ai?

Da, însă nu s-a întâmplat. Dar cred că nimeni nu poate spune asta. Nici Meryl Streep, la Hollywood. Nici măcar ea… Nu mi s-a întâmplat, și meseria aceasta este foarte înșelătoare, pentru că îți poate da foarte mult și, în același timp, îți poate și lua. Nu știu cum să spun. Dacă mulți dintre noi cunoaștem la un moment dat succesul, pentru un rol, un spectacol sau pentru un film, care are o carieră lungă, mi-am dorit ca lucrurile acestea să mi se întâmple în mod regulat, mi se pare normal să fie așa. Și nu se întâmplă așa.


Vin perioade în care nu joci, nu faci un film. Sau perioade în care îți dorești foarte mult să faci un rol, și rolul acela nu ajunge la tine. Iar asta te poate destabiliza foarte tare. Și eu am avut parte de lucrurile acestea. Am tot avut parte de ele. Am învățat însă, în timp, că este un exercițiu de răbdare, un
exercițiu de înțelegere a unei părți mai profunde a profesiei. Că poate, de multe ori, rolul pe care ți-l dorești nu e și cel care ți se potrivește. Am auzit că rolul pe care și l-a dorit toată viața să-l facă – și, evident, nu l-a făcut – Ștefan Mihăilescu Brăila a fost Hamlet. Era un mare actor, dar nu de Hamlet.
Atunci, am tot stat și m-am gândit la asta, sigur e un dialog pe care îl port cu mine permanent, de douăzeci și ceva de ani încoace.


Medeea Marinescu: „Mi-am dat seama că nu întotdeauna, poate, a face un rol este egal cu a avea succes'

Da, sunt roluri la care m-am gândit, la un moment dat, și mi-aș fi dorit să le fac, dar nu mi s-au întâmplat. Mi-am dat seama că nu întotdeauna, poate, a face un rol este egal cu a avea succes. Nu întotdeauna a face un titlu important este egal cu a obține succes. Să știți că „Străini în noapte nu este un titlu
shakespearian. Nu e ca și când ți-ai trece în CV „Macbeth. Cu toate acestea, mie mi-a adus foarte mult succes. Am dat un exemplu. Și mai sunt și altele. Adică am învățat lucrurile acestea. S-ar putea ca un rol dat de un regizor să mi se potrivească și să fie mai bun pentru mine, pentru cariera mea, decât ceea
ce am avut eu în minte și m-am încrâncenat că vreau să fac. Ce zic eu nu este un soi de compromis al gândului, ci e un exercițiu de înțelegere. Ori, cu siguranță că sunt și roluri pe care aș fi putut să le fac și care mi s-ar fi și potrivit, dar nu s-au întâmplat. Dar ce putem face?