Ce boacăne a făcut Monica Pop în copilărie și cum o pedepsea bunica ei. Într-un interviu pentru Viva.ro, Monica Pop a recunoscut că a făcut foarte multe boacăne în copilărie, unele mai mici, altele uriașe, iar bunica ei o taxa de fiecare dată. Protagonista noastră a dezvăluit că, la un moment dat, bunica ei nu s-a mai simțit în stare să o educe, așa că a trimis-o la părinții ei, la București.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE NOIEMBRIE, GRATIS, AICI!
Monica Pop a fost un copil neastâmpărat. Ce trăsnăi a făcut în perioada în care o creștea bunica ei, la Cluj. Medicul s-a mutat la București la vârsta de 13 ani, când bunica ei s-a plâns părinților că nu o mai poate ține în frâu, după ce se împrietenise cu o fată cu un caracter îndoielnic.
‘Părinții mei nu prea îi trimiteau bani sau, dacă îi trimiteau, nu știu exact, erau foarte puțini și duceam o viață austeră…’
Monica Pop recunoaște că a fost un copil neastâmpărat. A locuit la Cluj până la vârsta de 13 ani, când bunica maternă, cea care o creștea, s-a plâns părinților ei că nu mai face față. Acela a fost momentul în care părinții au adus-o la București.
Ce fel de copil ați fost? Ce trăsnăi ați făcut?
Ce credeți că am făcut? Bunica era o femeie simplă, săracă, dar cu demnitate. Părinții mei nu prea îi trimiteau bani sau, dacă îi trimiteau, nu știu exact, erau foarte puțini și duceam o viață austeră. Bunica a închiriat un lot de pământ în spatele casei și a pus acolo de toate: castraveți, ardei, vinete… Acesta era un aspect. Mai avea un coteț unde ținea niște găini. Seara, când toți copiii erau în parc, vizavi de casa noastră, bunica mă punea să ud grădina. Aveam, la momentul acela, vreo 7 sau 8 ani și trebuia să scot găinile în curte, ca să facă ouă, și aveam o ură pe acest lucru…
Era o fântână în apropiere, aveam o gălețică mică și trebuia să merg de multe ori să car apă. Grădina era mare, nu scăpam de acolo până nu terminam, că mă aștepta ‘liniștea’ după ușă.
Monica Pop: ‘Când scoteam găinile, trebuia să stau cu o joardă lângă ele, pentru că se duceau și îi mâncau florile…’
Mai locuiau și alte familii în casa în care stăteați?
În casa în care stăteam noi, care era închiriată, stăteau multe familii, vreo patru sau cinci. Era o doamnă cu noi în aceeași casă, Pătrașcu, o doamnă botanist, care avea un băiat. Adora grădina ei cu flori de gura leului și regina nopții. Se tot certa cu bunica mea, pentru că găinile se duceau să îi mănânce florile, și aveam ură pe ea. Când scoteam găinile, trebuia să stau cu o joardă lângă ele, pentru că se duceau și îi mâncau florile. Îmi aduc aminte cât de mari erau florile de gura leului și regina nopții. Îmi amintesc că florile ei erau mov și mari, acum nu am mai văzut așa.
Era așa de frumos la noi în curte! Mă tot gândeam ce să-i fac să mă răzbun. Copiii erau la joacă și eu să stau după găini! Și am făcut o prostie, de mi-e rușine de ea.
Monica Pop: ‘Eu am știut care e oala doamnei…’
Ia spuneți!
Pe vremea aceea, în cartierul Mănăștur era târg de vite, acum este un cartier de vile, cum e la noi Pipera. Nu era asfalt pe atunci, deși era aproape de centru. Vorbim de acum 60 de ani. Dacă puteți crede, m-am dus și am luat o balegă din drum. Ea nu era scârboasă, pentru că era uscată și arăta ca o talpă de pantof, și am pus-o în ciorba de cartofi a doamnei Pătrașcu. Nu erau frigidere la acea vreme și locatarii puneau, fiecare, la rece într-o pivniță tot ce găteau. Eu am știut care e oala doamnei Pătrașcu și i-am pus balega. Când a pus ciorba la încălzit, vă dați seama ce miros și ce scârbos! Eu am riscat, știam ce mă așteaptă, pentru că a venit doamna Pătrașcu.
‘Bunica a luat o joardă și m-a chemat…’
Și-a dat seama cine a făcut boacăna?
Sigur că da. Eram în casa aceea, atunci, trei fete și un băiat, care era cel mai cuminte dintre toți. Eu eram cuminte… cum mă știți. Când am auzit că urcă cineva pe scări, știam deja ce mă așteaptă. I-a spus bunicii: ‘Cineva mi-a pus o balegă în ciorba de cartofi’. Bunica a luat o joardă și m-a chemat. M-a bătut, iar doamna aceea, după ce că era păgubită, i-a spus bunicii să nu mă mai bată. Avea dreptate. Cum să faci așa ceva? A doua zi, doamna Pătrașcu m-a luat la Grădina Botanică și mi-a cumpărat și o înghețată.
Poate că avea regrete…
Da, dar avea dreptate, mai ales că doamna era și văduvă, destul de săracă și viața era cum era pe acea vreme. Altă dată ne-am dus în pod cele trei fete. Eu eram tartorul. Ele făceau ce spuneam eu, doar știau că nu sunt cuminte. Podul era mare și am vrut, la un moment dat la toaletă. Era o gropiță acolo și am făcut pipi. Am auzit noi o păcănitură așa, dar nu i-am dat importanță. Când am coborât, am văzut că acolo era legătura electrică din casa aceea, o casă cu etaj și cu cinci familii.
Monica Pop: ‘Am făcut multe prostii’
Ce ați mai făcut?
Știți ce am făcut? Dacă afla bunică-mea, mă snopea. Înainte cu o zi plouase și m-am dus și am dat la o parte două țigle. Să creadă că a plouat acolo. Și a mers, a ținut. A venit o echipă seara. Nu vă mai spun că unul dintre locatari și-a și scrântit piciorul pe scări, că nu vedea.
Am făcut multe prostii. În afară de faptul că am învățat bine, mereu puneam la cale ceva. Așa a fost, dar era o copilărie frumoasă. Am avut și calități. Știam că bunica nu are bani și pe strada noastră era un chioșc de înghețată. Bunica îmi dădea 50 de bani pentru înghețată. Nu i-am cerut niciodată. Treceam și întorceam capul. Am avut de mâncare întotdeauna, deci, din punctul acesta de vedere am stat bine.
Monica Pop: ‘A venit bunica la școală, la ședința cu părinții, și un derbedeu, coleg de-al meu de clasă…’
La școală, la ședințele cu părinții, cine venea?
Să vedeți… A venit bunica la școală, la ședința cu părinții și un derbedeu, coleg de-al meu de clasă (eram în clasa a doua sau a treia) a râs de ea. A zis: ‘Ce budigăi are bunică-ta!’. Așa purtau femeile simple în acea perioadă. I-am zis: ‘Nu se leagă nimeni de bunica mea!’, care era un om absolut extraordinar. Colegul a sărit să mă bată, pentru că și eu i-am vorbit urât, dacă s-a luat de bunica mea. Nu mai țin minte ce i-am spus, dar m-am dat la o parte și el a intrat cu capul în zid și a făcut comoție. Nu era vina mea! De atunci, nu i-am mai spus niciodată bunicii când este ședința cu părinții.
Monica Pop: ‘Mă împrietenisem cu o fată care nu era de cea mai bună factură…’
Din câte știu ați fost o elevă premiantă…
Da. La școală am luat premiu, întotdeauna. Pe la 12-13 ani mă împrietenisem cu o fată care nu era de cea mai bună factură, care mă învăța tot felul de lucruri, cum ar fi să fumez. Bunica mea a vorbit cu părinții și le-a spus: ‘Trebuie să o luați de aici, pentru că nu mai pot să o stăpânesc!’.
Foto: Facebook.