Nikita a avut o copilărie de coșmar, cu umilințe și bătăi, după ce părinții ei au murit în cutremurul din '77: "La 8 ani am vrut să-mi iau viața"

CITEȘTE REVISTA VIVA! DE MAI, GRATIS, AICI!

Nikita a rămas orfană de mică, după ce părinții ei au murit în cutremurul din 1977. Totul s-a schimbat pentru ea când a rămas singură, iar copilăria s-a transformat într-un coșmar cu abuzuri, bătăi și umilințe. Nikita a ales să se deschidă în fața publicului și să împărtășească câteva dintre cele mai șocante povești din viața sa.

Nikita a vrut să se sinucidă de două ori în copilărie

După ce părinții ei au murit, Nikita a rămas în grija bunicilor, însă și acolo a avut dificultăți în a-și găsi locul. Mai târziu, a fost adoptată de o altă familie, dar, din păcate, viața în noua ei familie a fost marcată de abuzuri cumplite.

„La 8 ani am vrut să-mi iau viața. Erau la masă, la petrecere, eu trebuia să spăl vase, eu le preparam, eu le puneam la fiecare în parte, efectiv slugă în ultimul hal. Eu nu aveam voie să mănânc cu ei la masă. Îmi aduc aminte și acum, cum erau la masă și ei mâncau fripturi cu sos și de toate și mie îmi puneau bucățică așa mică de carne, sos și pâine, ca și cum ai da la un porumbel să mănânce și toți râdeau de mine.', a dezvăluit Nikita în emisiunea „În Oglindă”.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Marcel Ciolacu, despre puloverul de 4.000 de euro, purtat când și-a salvat pisica dintr-un copac: "Zice că e al lui bunicu și atunci l-am purtat în casă"

Nikita a avut două tentative de a-și pune capăt vieții.

„Fiind singură și neavând mintea pe care o am acum, fiind matură… Pe atunci fiind singură, marginalizată și neavând pe nimeni, am vrut să mor, de două ori, nu doar o singură dată. Odată am băut clor de rufe, recunosc, acolo acasă, de m-au bătut de m-am trezit la spital plină de sânge, iar doctorii în jurul meu plângeau și erau speriați pentru mine. Apoi, am vrut să mă arunc în fața metroului, dar m-au tras prietenii mei', a spus Nikita.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Când s-a despărțit regretatul Andrei Perneș de Sabrina de la Mireasa și când începuse relația cu noua iubită, Ancuța: "Este liniște în viața mea"

De asemenea, din cauza bătăilor excesive și al abuzului psihic, Nikita a fugit de acasă.

„M-au bătut și am fost obligată să fug de acasă. M-au bătut de m-au omorât în bătaie. Îmi aduc aminte că venise cineva în vizită și-i dispăruse un cercel de aur și m-a omorât pe mine în bătaie. Bine, taică-meu ăla vitreg nu mă înghițea. Când venea beat trebuia să mă ascund. Ea (mama vitregă) nu se băga niciodată, absolut niciodată nu se băga. Dormeam pe jos, pe parchet, luam perna în gură și plângeam. Nu erau autorități pe vremea aia, erau sectoriștii și cei cu mașina albastră…Vorbim de anii lui Ceaușescu.', a spus Nikita.

Până la 15 ani, Nikita nu și-a serbat niciodată ziua de naștere

La vârsta de 15 ani, Nikita a aflat pentru prima dată că este ziua sa, de la vecinii săi, deoarece nu i s-a acordat atenție și importanță în propria sa familie.

„Am fost un copil amărât, chinuit, dat la o parte de cealaltă  familie și întotdeauna am fost o slugă. La vârsta de 6, 7 ani, eu  trebuia să fiu ca un om matur, să spăl, să fac mâncare, să mă duc la  piață. Cea mai mare fericirea a mea era când îmi cumpăram cartea de  citit, în clasa a 3 a. Până la 15 ani, până când nu mi-au spus vecinii,  eu nu am știut că este ziua mea.

Mi-au oferit vecinii mei un cadou și nu înțelegeam  pentru ce e și atunci mi-au spus că este ziua mea. Eu nici măcar nu  știam câți ani aveam. A fost multă durere, chin, suferință. Pentru mine, prima familie nu există și nu va exista niciodată, din moment ce m-a chinuit, m-a schingiuit și m-a aruncat pe străzi. Familia mea sunt străinii și cunoștințele. Am mâncat multă bătaie, astfel că a trebuit să plec.

Citește și: Dana Rogoz, apariție de senzație pe covorul roșu de la Cannes 2023: „E un vis ce trăiesc’. Cât costă rochia roșie pe care a purtat-o la Festivalul de Film

Citește și: Theo Rose, veste neașteptată din partea medicilor, înainte de a naște. Ce complicații au apărut: „Copilul are cordonul în jurul gâtului. Trebuie să iau în calcul și…

Frații mei, pentru mine nu există. Eu i-am crescut pe ei, iar  acum nici măcar unu nu m-a sunat vreodată să mă întrebe ce fac sau să-mi spună La mulți ani! Mama pentru mine nu există, mama pentru mine au  fost femeile care m-au ajutat când mi-a fost greu. Important e cine te  crește, nu cine te-a bătut și te-a chinuit.

Am avut o copilărie privată  de libertate, supusă grijilor de un om matur. Și vecinii îmi spuneau că  li se rupe sufletul când auzeau cum rupeau pe mine mătura. Mi-a spart în  cap tuciul în care prăjeam cartofii.Eu nu am știut niciodată ce e aia  copilărie. Eu trebuia să am grijă de cei cinci frați ai mei, trebuia să îi spăl, să spăl scutecele. Nu am văzut niciodată afecțiune, niciodată nu m-au luat în brațe, de exemplu cum sunt eu acum cu fetițele mele. Restul fraților erau foarte iubiți', a spus Nikita.

Viața a învățat-o pe Nikita să fie foarte dură: „Eram ca un câine ținut în lesă”

„Am fost tunsă la zero, am avut dinții din față sparți, că m-am otrăvit cu clor, recunosc. Am fost bătută din cap până în picioare cu furtunul de la mașina de spălat. Când cumpărai o mașină de spălat, îți mai dădea la ea un furtun în plus, iar cu ăla mă băteau. Aveam 7, 8, 9, 11 ani. La vârsta de 13 ani am dispărut, nu mai suportam. Cineva m-a învățat să mă rog la Dumnezeu, cineva m-a învățat să aleg ce e mai bun în viață, viața m-a învățat să aleg drumul bun, să fiu cuminte, să-mi văd de treaba mea.

Doar că, cine mă supăra, asta era, eram Nikita, nu aveai voie să te atingi de mine. Eram ca un câine ținut în lesă, în lanț și când îi dai drumul te mușcă, te mănâncă. Când vedeam că frații mei erau iubiți și de ei nu se atingea nimeni, nu ziceam nimic, mă duceam în fundul curții, luam câinii în brațe și îi pupam, mă jucam cu urechile lor.

Erau doi câini lupi, mă duceam și vorbeam cu ei și ei mă lingeau. Plângeam și lacrimile mi le ștergeam cu urechile câinilor, în coteț. Am trecut printr-un chin infernal. Din acea durere și acel chin de atunci, acum este reversul în viața mea. La școală nu mă lăsau să merg, mă băteau ca să nu mă duc la școală, dar eu mă duceam. Mi-a ars ghiozdanul, cărțile. Venea la școală și mă bătea cu lingura de lemn, mă omora în bătaie. Aveam și eu la un moment dat un băiat cu care mai vorbeam, dar nu aveam voie să vorbesc cu el, nu aveam voie să vorbesc cu absolut nimeni. Trebuia să stau să fac mâncare, curățenie, să spăl rufe, să mă duc la piață. La vârsta de 7 ani eu găteam ce gătesc femeile în ziua de azi', a mai spus Nikita.

Urmărește-ne pe Google News

Libertatea.ro

Irinel Columbeanu nu mai are voie să iasă din azil: „Îmi e frică să nu pățească ceva”. Ce are în cele șase valize cu care a venit la cămin

Fanatik

Comedia de pe Netflix care le va plăcea și femeilor și bărbaților. Filmul nou care a intrat în topul celor mai vizualizate

GSP.ro

O jurnalistă celebră din Grecia, uimită pe străzile din București: „Nu există așa ceva!”