La 31 de ani, Oana Moșneagu poate să spună că are o viață desprinsă parcă din filme. A trecut printr-o mulțime de experiențe, unele dintre ele neplăcute, ce au făcut-o să devină femeia puternică de astăzi. Deși mulți poate nu ar crede, actrița a fost victima bullyng-ului în copilărie. Pe lângă asta, ulterior, ea s-a confruntat și cu depresia, cunoscută ca „boala secolului'. Toate acestea le puteți afla în revista VIVA! de decembrie!
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE NOIEMBRIE, GRATIS, AICI!
Cum a fost adolescența ta? Ai fost cuminte sau rebelă?
Nu le-am dat bătăi de cap părinților, singura nemulțumire a tatălui meu a fost că nu am vrut să aleg profilul real în alegerea liceului. Am fost o elevă responsabilă în școala generală, participantă la olimpiade, nu la fel de implicată, dar printre primii din clasă, în liceu, mi-am câștigat o oarecare independență când m-am angajat, la 17 ani, ca prezentatoare a știrilor sportive la un post local de televiziune și m-am mutat cu chirie în Pitești. Una peste alta, ai mei nu au avut viață grea cu mine ca adolescentă.
Citește și: Vlad Gherman, despre presupusa relație cu Oana Moșneagu:'M-au întrebat fanii dacă noi doi suntem împreună'
Citește și: Anamaria Ferentz, primele imagini cu noul iubit american:„De ziua mea, m-a surprins cu…’
Citește și: Cu ce probleme s-a confruntat Adelina Pestrițu, din cauza celebrității.A ajuns la psiholog
Oana Moșneagu s-a luptat cu depresia și a fost victima bullying-ului
Te-ai confruntat vreodată cu bullying-ul?
Într-o oarecare formă, da. Fiind printre cei mai silitori din clasă, în generală, și printre fetele care încă nu se machiau și nici nu aveau posibilități să își cumpere cele mai drăguțe haine, am fost deseori ținta glumelor răutăcioase. Și nu doar pentru aceste motive. Pubertatea e o perioadă critică pentru o fată, și pentru mine a fost destul de plină de neîncredere și frustrări, iar colegii mei de atunci apăsau fix butoanele care să le acutizeze.
Ai avut un moment important în viață, ceva care te-a marcat, care te-a făcut să-ți schimbi optica, traiectoria, drumul?
Da, am avut, din fericire. Nopți cu ochii în tavan din cauza depresiei în care eram, a nemulțumirii acute din cauza faptului că nu eram unde mi-aș fi dorit să fiu în acel moment în viața mea. Niște nopți pline de plâns nervos, frustrare, insomnie, disperare. Nu la mult timp după, mi-am dat demisia de unde lucram. La trei ani de la demisie, eram pe lista de admiși la UNATC.
Ai intrat din prima la facultate?
Slavă Domnului, da! Nu știu dacă aș mai fi avut curaj să dau și a doua oară, mi-a luat ani de zile să găsesc resursele interioare să fac pasul ăsta la 25 de ani. Nu știu cum ar fi arătat viața mea astăzi dacă nu aș fi fost în anul ăla pe lista de admiși.
Ai simțit vreodată că te-ai dezamăgit pe tine însăți?
Da, mi s-a întâmplat să mă autosurprind, și nu în sens pozitiv. Să am niște reacții la care nu m-aș fi așteptat. Mă cert pentru ele, sunt dezamăgită de propria persoană, foarte autocritică fiind din fire, dar până la urmă încerc să le accept, atât am putut în momentul respectiv, și cu următoarea ocazie îmi propun să reacționez mai conștient.
Oana Moșneagu, despre cariera ei în actorie
Ai făcut vreodată un lucru pe care l-ai regretat enorm?
Enorm, nu încă. Să îmi pară rău, da. Un regret major aș fi avut dacă nu mi-aș fi asumat direcția asta a actoriei. Din fericire, am ales să nu rămân cu întrebarea „Cum ar fi fost dacă?.
Spune-ne câteva lucruri despre tine care ne-ar face să exclamăm wow!
Nu cred că e ceva atât de surprinzător la mine. Singurul moment în care am parte de reacția asta e cel în care îmi spun vârsta, și asta mă flatează încă.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN NUMĂRUL DE DECEMBRIE AL REVISTEI VIVA! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI.
Sursă foto: Instagram, Denis Androne, Șerban Nițescu