Oreste este însurat de 31 de ani și recunoaște că el și soția s-au înșelat reciproc la un moment dat pentru că „infidelitatea este inevitabilă”. Oreste povestește ce s-a întâmplat între el și soția lui după ce au aflat fiecare de aventurile celuilalt și cum au reușit să-și salveze căsnicia.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE SEPTEMBRIE, GRATIS, AICI!
Recent, în podcastul „Vorba lu Jorge’, Oreste a povestit cum s-a regăsit și s-a vindecat în mariajul de 31 de ani cu soția lui. De asemenea, Oreste a dezvăluit în ce stadiu e relația lor acum, după atât de mulți ani împreună, mai cu seamă că sunt de ceva vreme bunici.
Cum infidelitatea i-a salvat căsnicia lui Oreste
Oreste s-a însurat când avea 17 ani, iar soția lui 21. N-au fost puține problemele cu care s-au confruntat de-a lungul căsniciei lor, mai ales că s-au căsătorit când erau foarte tineri și chiar au dus vieți paralele la un moment dat. Însă tocmai infidelitățile le-au salvat relația, oricât de ciudat ar putea suna asta!
„Infidelitatea este inevitabilă. Acuma cine crede în istoria unui cuplu care are mai mult de 10 ani… Să știi că infidelitatea nu e neapărat să fie doar cu trupul! Poate fi și cu gândul! Poate fi și cu proiecția. Să nu ai curajul să o faci și fizic, dar tu, de fapt, în gândul tău să fii tot timpul în altă parte, dar nu prezent cu soția ta. Asta tot infidelitate se numește.
Eu cred că nu există om care să nu fi traversat deșertul infidelității, fie cu vorba, fie cu fapta, fie doar cu gândul!’, i-a mărturisit Oreste lui Jorge.
Întrebat „De ce înșală un bărbat?’, Oreste a dat răspunsul: „Nu pot să știu din ce considerente înșală o femeie dar pot să știu, fiind bărbat, din ce considerente înșală un bărbat, și el înșală când își pierde respectul de sine și când se simte vulnerabil și neiubit suficient de partenera lui’.
De ce au ajuns Oreste și soția lui să se înșele unul pe celălalt
Oreste a vorbit și despre momentul devenit zero al relației lor, cel în care el și soția sa s-au înșelat unul pe celălalt.
„Nu mi-a fost ușor. După șase ani de fidelitate asumată, instinctele mele de prădător se atrofiaseră. Dar am descoperit, surprins, că vechile obiceiuri nu se uită niciodată și am început un dans pe coji de ouă. Mă încărcăm cu iluzii prin paturile unor doamne și domnișoare dispuse și veneam acasă ceva mai blând, mai tolerant și, cică, mai iubitor!
Curând, aveam să înlocuiesc sentimentul de vinovăție cu vanitatea că sunt atât de deștept, încât nu mă poate prinde nimeni, dar Lili se îndepărta din ce în ce mai mult de mine. Încercasem s-o țin aproape, plecând eu hai-hui, dar instinctul ei de femeie sănătoasă o trăgea de mânecă.
Lucrurile începuseră să coboare într-un derizoriu nemeritat. Aproape că ne uram. Până și sexul dintre noi (cândva punctul nostru forte) începuse să semene cu ungerea unei felii de pâine uscată cu margarină. Îmi repetam că o nouă cucerire îmi va da puterea să trec peste, să conserv o relație pe care nu doream s-o distrug. Sabina nu bănuia nimic. Încă era un copil fericit! Până când, într-o zi, mi-a spus că o înșel (…).
Lili și-a găsit un amant, eu, o doamna bine. Povestea noastră se pregătea să între într-o cutie prăfuită, unde zac toate iubirile irosite, sfârșite prost, urâțite. Prietenii mei nu mai erau și ai ei.
Și, într-o zi, la Paris, chinuit de o otita sinistră, uitându-mă la fiica mea cum se da într-un carusel, m-a cuprins, brusc și de neînțeles, un dor nebun de Lili. Era atât de chinuitor, încât m-am speriat. De acolo, din leagăn, Sabina mi-a zâmbit într-un fel anume. Atunci, parcă același înger sau demon, care mă mai vizitase cândva, mi-a șoptit la ureche: nu poți fugi, asta se numește dragoste’, a dezvăluit Oreste.
Cum au reușit Oreste și soția lui să-și salveze căsnicia
Oreste a povestit și cum s-au regăsit el și soția lui, Liliana, și când crede el că începe, de fapt, dragostea.
„Noi, după ce ne-am vindecat de prosteală reciprocă… Dragostea începe, de fapt, după 3 ani, că primii 3 ani sunt mișto în toate relațiile. De ce? Pentru că noi ne cam oglindim propriile noastre păreri și orizonturi de așteptare în celălalt și de fapt ne vedem pe noi și ne iubim pe noi, că noi suntem egoiști.
Cam după 3 ani, se ia vălul, începe dezamăgirea, ieșirea din amăgire, pentru că începi să-l vezi pe celălalt nu așa cum ai vrea tu, nu așa cum ți-ai imaginat, nu așa cum ai crezut tu, ci așa, pur și simplu cum e el, și atunci nu-l mai iubești, că te sperii. Te întrebi „Cine e asta?’. „E un străin!’.
La noi a fost interesant pentru că primii trei ani a fost Rai, următorii 6, iad, al zecelea an a fost tampon și restul de după ce ne-am vindecat, adică după ce s-a închis ciclul ăla de 10 ani, în care 70% a fost nasol, dar am început de la un 30% fabulos.
După ce ne-am vindecat – și asta s-a întâmplat undeva prin 2004-2005 – de atunci încoace noi trăim ca un fel de ziua cârtiței, adică la noi este aceeași zi, e aceeași zi din primii 3 ani. Dacă ai răbdare și ai încredere și dacă îți iubeșți partenerul și poți să treci peste orice, vine la un moment dat, nu știu când, la mine a venit după 10 ani, vine un cadou de la Dumnezeu, în care înțelegi cu adevărat ce înseamnă să iubești pe cineva. E cel mai simplu lucru.
Noi nu ne plictisim niciodată, e ca și când ne-am cunoaște în fiecare zi și fiecare zi e aceeași zi, e o zi perfectă. Și asta e mișto, pentru că se simte bine energia asta și față de copiii noștri, și față de nepotul nostru, și față de prieteni. Degajăm o energie bună împreună pentru că ne-am pierdut și ne-am regăsit. Și după ce ne-am pierdut am înțeles că nu am mai vrea să o facem vreodată! Ne-am regăsit pe deplin!’, a mai explicat Oreste.