Povestea tulburătoare a Adrianei Ichim, un manechin celebru în anii 1970: „Era comunism puternic și manechinele erau considerate femei ușoare”

.

Adriana Ichim are 72 de ani și, spune ea, în prima parte a vieții a fost manechin. Un top model în niște vremuri în care, poate mai mult ca acum, această profesie era una extrem de vînată. Cu toate acestea, fostul manechin spune că nu și-a dorit acestă meserie, care nu i s-a părut nici frumoasă și nici ușoară.

CITEȘTE REVISTA VIVA! DE IUNIE, GRATIS, AICI!


Adrian Ichim devenise mamă în momentul în care a ajuns să lucreze ca model și, culmea, nu la dorința ei. Paradoxal, deși defila pe catwalk, spune că nu se considera frumoasă, dat fiind că era și extrem de slabă la vremea aceea. Iată ce poveste de viață emoționantă are fostul model!

Adrian Ichim, povestea unui manechin celebru

Anii 1980 în modelling au fost dominați de nume ca Romanița Iovan, Cătălin Botezatu, Dana Săvuică, bianca Brad, Tania Budi, Zina Dumitrescu, nume care au avut un cuvânt greu de spus în modă, dar iată că nu toată lumea a văzut profesia de manechin ca pe o binecuvântare. Pentru Adriana Ichim, model de top în anii 1970, nu a fost așa…


„Așadar, luând-o de la început, pur și simplu întâmplător că am ajuns manechin, n-am avut nicio intenție să fiu manechin, nu-mi plăcea să fiu manechin! Aveam un copil mic și trebuia să am un program lejer, drept pentru care soacra mea, care avea o influență mare pe vremea aia, și-a pus pilele în funcție și m-a trimis la Romartizana, unde am început meseria de manechin.

Au urmat ani grei în România și pentru mine meseria asta de manechin nu a fost o meserie frumoasă și nici ușoară! Adică în primul rând n-a fost ușoară! Frumoasă…nici atât ! Deci nu aveam pretenția că toată lumea să mă vadă ca pe o persoană frumoasă ! În primul rand ca eram îngrozitor de slabă și nu mă vedeam frumoasă, dar îmi dădea mult timp liber și deci mă încadram în viața de mamă și încercam să mă descurc în lumea aia nebună„, a declarat fostul model, în exclusivitate, pentru Impact.ro.


Adriana Ichim: „Era comunism puternic și manechinele erau considerate femei ușoare'


Chiar dacă lumea manechinelor părea ceva greu de atins, odată ajunsă acolo Adriana Ichim s-a lovit nu doar de prejudecăți, ci și de rea voință și invidie…

„În perioada aia eram foarte puține manechine, viața era foarte diversă de viața celorlalți. Era comunism puternic și manechinele erau considerate femei ușoare, ca și balerinele, deci aveam de luptat nu numai cu sistemul, ci și cu societatea manechinelor, căci între noi era o mare luptă, mai luptam și cu prejudecata celor care erau în jurul nostru.
În primul rând că nu știam să merg, eram absolut novice, nimeni nu m-a învățat. Era atunci, la Romartizana, Florina Grigoriu, fosta nevastă a lui George Grigoriu, care acum e în Canada și care, bineînțeles, când m-a văzut, m-a primit îngrozitor de rece, era într-un furou negru și arăta superb, eram o persoană venită cu pile, dar asta, de voie de nevoie am învățat să merg, să fac pași stânga-dreapta, pentru că la Romartizana se prezentau produsele clienților care voiau să cumpere.


Și după două săptămâni, neștiind probabil cum să scape de mine, mi-au zis că vizavi, la Casa de Modă Venus, se face un concurs de manechine.  „Nu vrei să te duci’, mi-au zis, „că aici nu prea ai zile multe?’ Bineînțeles că am m-am prins cum m-au împins delicat și m-am dus la Casa de Modă Venus, unde m-am întâlnit cu doamna Bucur, o mare creatoare, în anii 70, m-a luat în primire cu duritate și grijă. Ne-a îmbrăcat pe toate, ne-a pus pe podium și ne-a zis: „Vedeți că vine de la Fabrica de confecții, Zina Dumitrescu, care o să vă învețe să mergeți. Asta a fost concursul pe care l-am trecut împreună cu mai multe fete', a mai spus Adriana Ichim pentru sursa citată.


A jucat în film dintr-o întâmplare…

Deși nu avusese până atunci nicio legătură cu cinematografia și, cu siguranță, nu se gândise la asta, frumusețea ei specială a fost remarcată și Adriana Ichim a debutat pe marele ecran cu un rol secundar.

„Și așa a început viața la Casa de Modă Venus, care n-a durat foarte mult, pentru că eu eram super prinsă acasă. Aveam bărbat, copil, eram foarte tânără, nu reușeam să mă focusez și la un moment dat a fost un show, pot să-i spun. Într-o seară vin machiată aranjată și mi se spune că a venit un regizor care vrea pe cineva pentru un film. Când să cobor, țipă Zina după mine să stau un pic pentru că domnul regizor vrea să vorbească cu mine. M-am oprit pe hol, era Iulian Mihu, regizorul, cu regizoarea de montaj, Adriana și nu mai știu cum, și zice: „Gata asta e, ea e!’. Eu nu știam absolut nimic, nici ce film e, nici despre ce era vorba, nici cine era domnul, nimic.


Citește și: Ce s-a întâmplat între Alexandra Stan și Tristan Tate, după ce au apărut poze cu ei din intimitate: „Mi se pare jenant

Citește și: Cum s-a îmbrăcat Carmen Iohannis la slujba de Paștele Catolic. Prima Doamnă a României a atras toată atenția

Citește și: „Nu îmi ies din minte acele clipe teribile în care acel om s-a stins. Primul mesaj postat de Monica Odagiu pe rețelele sociale, după ce a accidentat mortal un pieton

M-a luat pentru filmul Marele singuratic’, în 1977, unde bineînțeles că ne-am împrietenit. Iulian Mihu era un om absolut special, a fost o prietenie de ani de zile și m-a aruncat în mijlocul unora ca George Motoi, Toma Caragiu… Eu, care habar n-aveam de cinematografie, să joc în filme.
Dar probabil că aveam o naturalețe care plăcea. Apoi am început să prind gustul. Filmul mi-a plăcut și chiar am început să prind gustul! În primul rând pe vremea aia să iei o suma de bani, cu care eu mi-am zugravit casa, era fantastic! Eram în film, aveam rol de inginer agrozootehnist, care lucra într-o fermă de porci, de animale. M-a și găsit (și Adriana râde amuzată, n.r.) Am avut rol secundar. Principalul rol secundar, ca să spun așa
, a mai spus Adriana Ichim.


Ceaușescu a închis o casă de modă în ziua inaugurării!

Nu o dată s-a vorbit despre pasiunea pentru modă a Elenei Ceaușescu, soția dictatorului fiind la curent cu tendințele vremii. Iată însă că cei doi au reușit să închidă o casă de modă deschisă în aceeași zi…

„Aici trebuie să-ți povestesc ceva haios ! Cineva din Minister a zis că nu avem domnule și noi, România, o Casă de modă! Tovarășa Elena Ceaușescu se îmbrăca la Nina Ricci și voiau să o atragă pe și pe Ceaușeasca în chestia asta. Și s-au pus pe treabă să facă asta, într-un imobil de pe strada Gabriel Peri, lângă Hotel Athenee palace, atunci. Și arhitecții desemnați cu amenajarea spațiului, care erau arhitecti drăguți, tineri, au făcut acolo un lux nebun. Cu mobilă Louis XV, tapițerii cu mătase, pe jos mochetă superbă, groasă, totul superb. Și sala de prezentare și magazinul, și, șeful lor, râzând cu noi acolo, ce crezi că zice, „Băi, fetelor, fiți atente, voi acum să nu vă simtiti lezate că nu e vorba de voi, dar noi aici punem două lămpi roșii!’ „Ati innebunit?!’, am strigat noi. „Hai să vedem cine se prinde!’, a zis el. Și au pus două lămpi roșii la Casa de Moda. Și nu s-a prins nimeni! Vreau să spun că și după ce am povestit, nimeni nu și-a dat seama!


S-a terminat de făcut totul, și trebuia să vină Ceaușeștii, nea Nicu și tovarășa, să facă inaugurarea Casei de Modă! Amândoi au venit! Și deci era totul numai mătăsuri, lux. La un moment dat, vine securitatea, ne caută peste tot și în toalete. Totul era în regulă. Ni s-a spus, după aia, că noi, manechinele să mergem la 6 (intrarea de la numărul șase a imobilului, n.r.), unde era sala de prezentare a colecțiilor, ca pregătim prezentarea. Ne-am îmbrăcat, ne-am machiat și…nimic. Și stăm noi și stăm, vreo jumătate de oră, o oră. După o oră vine cineva să ne anunțe că a uitat de noi.  Zice „Gata, a plecat, a închis Casa de modă!’ „Cum adică a închis Casa de modă???’ „Da, a venit să deschidă Casa de modă și a și închis-o!’ „Păi, ce s-a intamplat?’ „Ei, au venit, Ceaușeștii cu doi câini, cu care se plimbau ei, au intrat în Casa de modă, în magazine și, văzând mătăsurile alea superbe pe manechini de plastic, au început să urle! „Unde vă credeți, ce credeți că e aici ?’ și a luat rochia de pe manechin și au aruncat-o, a mai povestit fostul manechin pentru Impact.

„La aeroport am făcut scandal și am zis că îmi desfac fusta'

Pentru Adriana Ichim a urmat o vizită în shimb de experiență în RFG care avea să-i schimbe viața. La fel și faptul că ulterior a decis să-și viziteze sora în Italia pentru câteva zile… pentru că s-a hotărât să rămână acolo.

Ei, pe vremea aia la mine se mânca bine, eu găteam bine și veneau toți (colegii soțului care lucra în televiziune) la noi la masă: Tudor Vornicu (fost un jurnalist de televiziune, realizator de emisiuni și director de emisiuni de televiziune, n.1926-d.1989, n.r.), Angela Similea… Venea și Sanda Balaban, Aurora Andronache, o grămadă de personaje veneau la noi. Și m-am dus acasă la Sanda Balaban și i-am spus că voi rămâne în Italia de data asta. Ea disperată îmi făcea semne că sunt microfoane în toată casa, pentru ca ea era amanta lui Tudor Vornicu.  Și Vornicu ne spusese clar că el are grade și toată casa e ascultată și să ne abținem, să nu spunem prostii !

Ei, și, în ziua cuvenită, am ajuns la aeroport și mi s-a spus că eu nu pot să părăsesc țara și mi-au luat pașaportul. Am făcut un scandal nebun, pentru că bagajele plecaseră deja. Aveam o fustă mare care se desfăcea și le-am zis că-mi desfac fusta acolo și am început să urlu. Era în 1979. M-am dus la Pașapoarte iar și am întrebat ce se întâmplă de mi s-a luat pașaportul. Bineînțeles că nu s-a uitat nimeni la mine', a mai povestit Adriana Ichim pentru sursa citată.

Patru ani au trecut până le-au ieșit actele de emigrare. Soțul ei, de care se afla în separare, a fost dat afară de la TVR, iar ea, de asemenea, a fost concediată de la Casa de modă. După patru ani au reușit să plece, alături de cei doi copii, dar fără cetățenie. Apoi, soțul ei s-a angajat la Valeriu Lazarov, la Canale Cinque. Ea s-a angajat în publicitate, inclusiv la TV, iar după 1990 a revenit în România pentru prima oară. Copiii ei au făcut școli în Italia, ea și-a făcut o carieră acolo, dar nu și-a refăcut niciodată viața după divorț.