Puya e tată de fete și se împacă bine cu acest rol. Artistul are convingerea că părintelui lui i-a fost mult mai greu, pentru că ei au fost acasă trei băieți, mult mai dificili și mai greu de stăpânit. El susține că va fi întotdeauna acolo pentru fiicelor, le va model și le va încerca să le sfătuiască, dar drumul pe care merg le aparține, pentru că el vine cu anumite experiențe.
Abonați-vă la canalul de Whatsapp VIVA! Primiți pe telefon cele mai importante articole!
Cuprins
Puya e un familist convins. Cântărețul e căsătorit cu Melinda, pe care a cunoscut-o în anul 2006, când aceasta era încă la liceu, din 2011. Melinda și Puya formează un cuplu bine sudat și au împreună trei fete, pe Melissa, Iuliana și Natalia. Melinda spune că, în unele momente, simte nevoia de puțină liniște, însă tot în agitația de acasă se simte cel mai bine.
Cum e Puya în rol de tată
Puya își adoră fetele și e mândru că le are. El are convingerea că Melissa, Iuliana și Natalia nu pot fi comparate cu el și frații lui, pentru că ei aveau cu totul alte trăiri și nu erau ușor de controlat.
„Noi am fost trei băieți. A fost destul de greu pentru tata. Băieții au alte apucături, mai dificile, sunt mai greu de stăpânit. Fetele, oricât m-aș supăra eu, nu fac nici un sfert din cât am făcut noi când eram mici. Deci e mai ușor', spune Puya pentru OK Magazine.
Puya nu vrea să intervină prea mult în viața fiicelor lui
Artistul susține că va avea întotdeauna grijă să își supravegheze copilele din umbră și să intervină doar atunci când e cazul și situația o cere. Puya crede că fiicele lui au nevoie de propriile experiențe ca să deprindă anumite lecții.
„Asta cred că e mai puțin important sau interesant, dacă le-aș lăsa eu să iasă cu cineva. O să iasă cu cine își doresc ele să iasă. Nu am ce să fac eu, nu pot să mă opun: dacă îți place de cutare, o să ieși. Dacă într-adevăr e un individ foarte periculos și vezi că se comportă urât cu copilul sau îi vorbește urât sau, Doamne, ferește, îl amenință sau are apucături de genul ăsta, normal că intervii. Mai departe, că ai tu impresia că are freza nu știu cum și că mănâncă semințe și că nu știu cum vorbește, astea sunt … maculatură.
Nu ține de mine, nu poți să păzești tu și să impui unei fete cu cine să iasă, că nu-ți va ieși. Adică din ce am văzut eu, se întâmplă contrariul. Eu încerc pe cât posibil să fiu un exemplu sau să sfătuiesc. Cumva trebuie să ai experiențe: până nu ajungi tu la concluziile tale, degeaba îți spun părinții că nu e bine. Poate câteodată trebuie să dai și de un prost, ca să vezi că restul sunt deștepți', afirmă el.
Puya recunoaște că fetele lui preferă un anumit gen muzical, iar el altul
Puya crede că există o anumită discrepanță între generațiile trecute și cele de azi, iar asta se simte mai abitir prin prisma muzicii. Artistul recunoaște că nu înțelege muzica pe care o ascultă fiicele lui, dar nici ele nu se împacă cu gusturile lor.
„Nu știu dacă prea bătrân, dar am momente în care nu prea înțeleg ce se întâmplă în jurul meu legat de muzică; sunt melodii sau genuri muzicale care mie nu îmi plac absolut deloc. Nu pot să le ascult nici măcar o secundă, dar oamenii sunt topiți după ele. Asta înseamnă că a trecut foarte mult timp și e un lucru normal. Deja mă lovesc de diferența între generații. Şi asta o simt, de fapt, și la mine acasă, cu copiii mei.
Ei ascultă ceva. Eu nu înțeleg ce ascultă ei. Ei nu mai înțeleg ce ascult eu. E foarte greu să ajungem la un numitor comun. Dar, ca să zic așa, bătrân în sensul de incapabil de a mai gândi sau de a mai avea entuziasm pentru lucruri noi nu m-am simțit niciodată, din contră.
Parcă pe măsură ce trec anii, îmi pare rău că am pierdut timpul și n-am făcut mai multe decât trebuia să fac. Simt că încă mai am lucruri de spus, lucruri de făcut. Sunt entuziasmat când mă duc în studio, mă opresc pe drum aiurea, încep să mai scriu versuri, ascult în continuare melodii. Nu cred că interpretez ceea ce fac ca o muncă, momentan. Pentru mine a rămas tot un soi de hobby„, mărturisește solistul.
:contrast(8):quality(75)/https://www.viva.ro/wp-content/uploads/2025/03/001-cover-bun-81.jpg)
Puya: „Fericirea este o chestie de percepție. Nu ține de bani, haine, telefoane”
Puya nu crede că în anii 90 era mai fericit decât azi, pentru că, după cum afirmă, nu era nici celebru, nu avea nici bani. Singurul lucru care îl mulțumea e că avea prietenii aproape, aceștia fiind risipiți astăzi prin lume. Crede că până la urmă totul e o chestie de percepție.
„Eu oricum sunt produsul perioadei aleia. Mai am, așa, nostalgii pentru unele lucruri din anii ‘90, dar nu consider că tot ce s-a întâmplat atunci a fost foarte bine și ce se întâmplă acum e foarte rău. Eram mai fericiți, poate pentru că eram noi cu prietenii noștri împreună mai mult. Marea majoritate a prietenilor mei sunt plecați acum pe afară. Eram mai tineri… poate de asta eram mai fericiți. Dar eu nu cred că acum copiii sunt mai triști și noi eram mai fericiți că ne suiam în copac și că ăștia sunt mai triști că stau pe telefon. Nu! Departe de mine gândul ăsta.
Am punctat așa doar faptul că, până la urmă, fericirea este o chestie de percepție. Nu ține de bani, haine, telefoane sau nu știu ce. Că poți să fii fericit și cu mult, poți să fii fericit și cu puțin. Mai mult la asta mă refeream. Dar nostalgic să știi că nu sunt. Adică, nostalgic vis-a-vis de perioada când aveam eu 20 de ani. Eu nu mă gândesc așa cu mare nostalgie la vârsta de 20 de ani. Nu eram nici celebru, n-aveam nici bani…. De ce să fiu nostalgic? Acum e perioada bună', adaugă el.