Ramona Păun petrece Paștele cu soțul ei, la munte, unde o să meargă și la slujba de Înviere. Ramona este căsătorită cu Cosmin Mihăiță, nepotul marelui actor George Mihăiță. Această perioadă are multe semnificații pentru prezentatoarea știrilor din sport de la PRO TV. Trăirile de atunci au rămas undeva acolo, dar, cumva, revine la ele întotdeauna.
Abonați-vă la canalul de Whatsapp VIVA! Primiți pe telefon cele mai importante articole!
Cuprins
Ramona Păun preferă mesele tradiționale, simple, cu gusturi care îi amintesc de copilărie: cozonac, ouă roșii, pască, drob. Vedeta evită mâncărurile prea sofisticate de Paște, pentru că le preferă pe cele autentice. Ramona are însă și un regret în aceste momente. Dacă în copilărie încondeia ouă alături de bunica ei, acum nu mai reușește să facă același lucru, pentru că și-a pierdut îndemânarea și răbdarea. Iată ce mărturisiri face Ramona Păun pentru Viva!
Cuprins
Ramona Păun face Paștele cu soțul ei, Cosmin Mihăiță, la munte
Cum vor arăta aceste zilele de Paște pentru tine? Cu cineva alegi să le împarți și care este destinația către care te îndrepți, asta dacă nu rămâi în Capitală?
Anul acesta, simt nevoia, mai mult ca niciodată, de un Paște petrecut în liniște. Vreau să am parte de zile cu mai puțin efort și mai multă prezență. De aceea, nu mai intru în vârtejul pregătirilor ca-n ceilalți ani și voi petrece prima zi de Paște într-un loc retras, la munte, alături de soțul meu, unde vom merge și la slujba de Înviere, un moment care pentru mine are o încărcătură puternică și pe care nu-l ratez în niciun an. În a doua zi de Paște, mă întorc la ritmul normal și voi fi la pupitrul știrilor de dimineață.
Vei fi în prima linie la știri în această perioadă sau se anunță o vacanță?
Deocamdată nu avem planuri pentru o vacanță mai lungă, dar mă bucur că am weekend-ul de Paște liber. Datorită colegului Vadim, care se sacrifică să fie la jurnale în weekend, pot trăi două zile de sărbătoare în tihnă. Timpul acesta, chiar și așa scurt, va fi timp pentru suflet, pentru reconectare cu Dumnezeu, iar asta e mai prețios decât orice vacanță în destinații faimoase.
Există o tradiție de la care nu te abați de Paște și care, într-un fel, îți amintește de copilărie?
Nu lipsesc niciodată de la Înviere. Am copilărit într-o zonă de munte unde sărbătorile aveau o solemnitate profundă, iar oamenii trăiau cu multă credință aceste zile. Îmi plac mesele tradiționale, simple, cu gusturi care îmi amintesc de copilărie: cozonac, ouă roșii, pască, drob. Evit mâncărurile prea sofisticate de Paște, le prefer pe cele autentice.
Ramona Păun regretă că nu mai poate încondeia ouă ca în copilărie
Ce preparate pregătești de Paște? Ce poveste ascund rețetele? Există un obicei pe care îl respectai în trecut, dar la care viața te-a făcut să renunți?
La mesele de Paște și de Crăciun, îmi place să gătesc mâncăruri românești, care au gust de copilărie. Îmi place ca masa de sărbătoare să aibă acea savoare autentică. Pregătesc rețete învățate de la mama și bunica: sarmale, cozonac, drob, pască. În copilărie, încondeiam ouă alături de bunica. Acum nu mai reușesc să fac același lucru, mi-am pierdut îndemânarea și, sincer, și răbdarea. Așa că vopsesc ouă roșii, simple, dar cu aceeași emoție.
Ce moment te emoționează când te gândești la Paștele din copilărie?
Îmi aduc aminte cu mare bucurie de momentele din ajunul Învierii, când eu, mama și bunica ne trezeam înainte de răsărit să pregătim cuptorul de lut pentru cozonaci și pască. Încondeiatul ouălor cu bunica, liniștea de dinainte de slujbă, pașii spre biserică, întunericul care se umplea de lumina Învierii, toate amintirile astea îmi provoacă emoție. În copilărie, simțeam că între cer și pământ nu mai era nicio distanță, așa că acum încerc să recreez acea stare de Paște.
Ramona Păun a trecut printr-o întâmplare neobișnuită în copilărie, de Paște
Ai trăit vreodată vreo minune de sărbători, care te-a marcat în perioada aceea și mult timp după?
Într-un an, în apropierea Paștelui, îmi amintesc cum inima mea de copil a simțit un fenomen astronomic ca pe ceva ceresc. Pentru câteva seri la rând, am văzut pe cer o cometă cu o coadă lungă, luminoasă. Mama mă tot trimitea la magazin pentru ingredientele de care avea nevoie pentru masa de Paște, iar eu abia așteptam să pornesc iar la drum, ca să merg cu ochii ridicați spre cer. Pentru sufletul meu de copil de atunci, nu era un fenomen astronomic, ci simțeam că e ceva sacru, o prezență divină care unea cerul cu pământul.