S-a remarcat în muzica românească la începutul anilor 70, ca solist al trupei rock Phoenix, și azi, 50 de ani mai târziu, legendarul Mircea Baniciu continuă să-și încânte fanii cu muzica sa specială și cu inconfundabila-i voce. Am făcut alături de el o incursiune în trecutul său artistic și în istoria Phoenix, dar și în viața personală, pentru că puțini știu că în tinerețe artistul primea saci de scrisori de la fani și avea o mulțime de admiratoare… Iată ce relație are acum Mircea Baniciu cu Nicu Covaci, după 30 de ani de ceartă, și de ce nu a fugit din țară odată cu trupa Pheonix, de fapt!
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE DECEMBRIE, GRATIS, AICI!
La începutul anilor 70, cântați folk în Timișoara, când ați fost remarcat de Nicu Covaci și Béla Kamocsa, doi dintre membrii grupului Phoenix, aflați atunci în căutarea unui solist vocal. Cum v-a schimbat viața acea întâlnire?
Cântam într-un club din Timișoara, ca folkist, în general coveruri, dar aveam deja și câteva piese proprii. Ei au observat că am priză la public și o voce foarte bună. M-au invitat la unul dintre party-urile lor și am cântat și acolo. Peste câteva zile, m-am întâlnit pe stradă cu Nicu, care mi-a spus să vin la repetiții, că avem treabă. Eu eram un fan Phoenix și mi s-a părut incredibil să ajung în locul lui Moni Bordeianu, care tocmai plecase în străinătate. Trupa veche se destrămase, de altfel, pentru că și Béla Kamocsa se orientase spre jazz, iar Nicu era în căutarea unor noi colegi. Împreună cu Nicu, Ioji și Costin – și, mai târziu, Țăndărică – am fost o trupă de vis.
Citește și: Mircea Baniciu și Nicu Covaci, din nou împreună după 30 de ani, în filmul biografic Phoenix
Ce relație are acum Mircea Baniciu cu Nicu Covaci, după 30 de ani de ceartă
Au urmat 7 ani spectaculoși alături de Phoenix, timp în care ați imprimat patru albume: „Cei ce ne-au dat nume (1972), „Meșterul Manole (EP 1973), „Mugur de fluier (1974), „Cantafabule (1975). Care sunt cele mai frumoase amintiri din acea perioadă?
A fost o perioadă extraordinară pentru noi, cei din trupa Phoenix, pentru că am reușit să creăm aceste albume memorabile și să avem un parcurs pe care nu l-am fi bănuit la început. S-a muncit foarte mult, a fost multă inspirație și a existat o legătură fantastică între noi… Concertele pe stadioane, ceva de neimaginat în România de atunci, dar și de acum, ar fi poate cea mai frumoasă amintire. Aveam niște costume speciale, iar concertele erau de o energie extraordinară. Atunci se cânta foarte simplu, însă iată că acea muzică a avut un impact extraordinar pentru multe generații.
Apoi, s-a petrecut ceva neasteptat – Nicu Covaci, Ovidiu Lipan, Josef Kappl și Erlend Krauser au fugit din țară, reușind să treacă granița ascunși în boxele Marshall ale formației. Dvs. de ce ați rămas în România și nu ați fugit cu ei? Spuneați ca n-ați știut…
Au fost discuții, tatonări, idei. Era o perioadă complicată și toți timișorenii își doreau să plece… Nicu Covaci plecase deja din România și a revenit pentru o perioadă scurtă în țară, timp în care s-au desfășurat niște concerte. Nicu fusese deja plecat aproape un an, iar discuția despre plecarea noastră (ca trupă) în Germania revenea mereu. Pentru noi, care eram în culmea succesului, era totuși un nonsens. Nu s-a discutat concret înainte. Eu am lipsit de la întâlnirea de la care a pornit plecarea lor. Singurul care a știut despre acea plecare a fost Nicu, el știe cu cine a vorbit și când.
De ce nu a fugit Mircea Baniciu din țară odată cu trupa Pheonix: „Nu am știut nimic’
Cu siguranță a fost o lovitură dureroasă pentru dvs., cu atât mai mult cu cât ați fost anchetat de Securitate. Cum a fost perioada aceea pentru dvs.? V-ați simțit trădat?
La început, a fost foarte greu. Nimeni nu a crezut că eu nu am știut nimic, iar întâlnirile cu Securitatea au fost destul de dure. M-au lăsat totuși în pace, pentru că nu aveau ce să-mi reproșeze. Am trăit o perioadă plină de incertitudini și nu știam efectiv ce să fac. Pentru o scurtă perioadă am fost angajat pe post de arhitect la Arad, dar după două luni am plecat.
Ați reușit să vă reveniți și să vă reinventati. V-ați continuat cariera pe cont propriu, iar în 1979 ați scos primul EP, cu piesele „Hanul ulciorului nesecat, „Cu marea, Dacă ai ghici și „Joc, care v-au adus în scurt timp celebritatea. Iată că, până la urmă, plecarea Phoenix avea să vă ajute să vă remarcați și ca solist. Cum a fost perioada aceea pentru dvs.?
Da, după câteva luni, am început ușor, ușor să cânt singur și am fost văzut de Tudor Vornicu, care m-a chemat la televiziune. De acolo au început altă poveste, alt drum, au venit primele albume și viața mea s-a schimbat. Primul mini-EP cu cele patru piese a fost o probă pe care am dat-o la TVR. Ei au trimis acele înregistrări la Electrecord, pentru că sunau foarte bine, deși eram doar eu și chitara… Am început să apar la televiziune și, ulterior, a fost mai simplu.
Primul album – „Albumul galben – a apărut în 1981 și a avut vânzări extraordinare. Aici au apărut prima oară piese precum „Eșarfă în dar, „Vara la țară, „Tristeți provinciale, „Amintire, piese care s-au impus ca hituri până astăzi. Atunci am devenit cunoscut ca Mircea Baniciu, până atunci eram doar fostul solist de la Phoenix. Au urmat apoi „Ploaia, în 1984, „Secunda 1, în 1988 și „Secunda 2, în 1992.
Mircea Baniciu, despre relația cu Nicu Covaci: „Au fost multe răutăți’
Totuși, în 1990 ați început din nou să cântați alături de Phoenix, care revenise în România. Iar în 1991, trupa avea să performeze la Festivalul „Rock 91, unde a cântat în fața a aproximativ 70.000 de spectatori. După ce ați participat la un turneu național și ați mers și în Germania cu trupa pentru a înregistra niște piese, în 1992 s-a produs iar ruptura, din cauza unor divergențe cu liderul trupei, Nicu Covaci. Ce s-a întâmplat de data asta?
În 1990, eram deja doi oameni total diferiți. A existat un entuziasm al reîntâlnirii, iar primele concerte au fost extraordinare, pentru că publicul știa fiecare vers. S-a ascultat mult Phoenix în anii 80 în România, în ciuda lipsurilor și a restricțiilor de tot felul, muzica Phoenix a fost prezentă în casele românilor. Însă, din păcate, după câteva concerte și câteva înregistrări, ne-am dat seama că ideile noastre erau diferite și, în final, fiecare și-a văzut de drumul lui.
În ce relații sunteți acum cu Nicu Covaci?
Mi-e greu să spun. Au fost multe răutăți, dar sper că cel puțin eu am reușit să trec peste.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE IANUARIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!
Sursă foto: Instagram, Facebook, Arhivă personală, Arhivă viva