Pasiunea descoperită întâmplător s-a dovedit a fi vocație pentru Sam Grafton, englezul care câștigă turnee de poker pe bandă rulantă, având deja o carieră impresionantă. Pe Grafton l-am întâlnit la turneul Pokerstars PSPC din Bahamas, unde am vorbit, de la 10 mii de kilometri distanță, chiar și despre București, pentru că… supriză! Chiar la București a câștigat primul cel mai important turneu din carieră. Și, evident pentru unii, surprinzător pentru alții, are numai cuvinte de laudă despre Capitala României.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE IANUARIE, GRATIS, AICI!
Bine te-am găsit! Cum au fost primele tale zile, aici?
Bună! Am jucat foarte mult poker, a fost frumos până acum. Vezi tu, mă bucură două lucruri aici. Faptul că pot juca poker și, în al doilea rând, plaja, ambientul… Pokerul a mers excelent, dar nu am apucat să văd soarele atât de mult cât mi-aș fi dorit. Am participat aseară la un turneu și am terminat pe locul 12… Dar din peste o mie de candidați mi se pare bine.
E locul 12 ok pentru tine? Știu că de obicei câștigi… Cum manageriezi tu cu tine însuți situația în care nu reușești să câștigi un turneu?
Da… e un fel de gust amar pe care îl simți. Cred că toți jucătorii vechi de poker au dorința, sentimentul ăsta, de a fi mereu pe primul loc, de a învinge pe toată lumea, să câștige trofee. Eu sunt aici de atât de multă vreme încât știu că mereu vor apărea oportunități noi și șanse noi de câștig.
Aș vrea să aflu mai mult despre începuturile tale în această meserie...
Am început în orașul meu natal, prietenii mei jucau și am zis să încerc și eu, mai mult să văd cum e. Apoi m-am mutat la Londra, m-am angajat într-un club de noapte, ca să mă pot întreține, dar cu o parte din banii câștigați am început să joc poker online. Și m-am descurcat destul de bine, am câștigat două turnee online. Și atunci am devenit foarte încrezător, am zis: Wow, chiar pot să mă descurc. La vremea aceea locuiam într-o casă cu încă patru persoane și m-am ambiționat. Mi-am propus ca din poker să câștig bani suficienți încât să-mi pot plăti chiria, să-mi cumpăr niște haine… Apoi am început să iau totul din ce în ce mai în serios, am devenit din ce în ce mai ambițios… Și așa am devenit foarte competitiv și am reușit să câștig multe turnee.
Ce alte job-uri ai avut înainte?
O, da, am avut multe job-uri. Am fost profesor, am lucrat și cu copii cu dizabilități, am lucrat într-o librărie… Am lucrat și în baruri. De fapt, orice job am avut, vineri și sâmbătă seara lucram și în baruri, ca un al doilea job. Recunosc că la 20 de ani poker-ul nu era așa de important în viața mea. Poker-ul a fost un hobby și a devenit o meserie abia când m-am apropiat de 30 de ani.
Sam Grafton: „Îmi place să citesc, să merg la teatru, la galerii de artă…'
Când a devenit poker-ul o meserie, pentru tine? A fost un moment decisiv?
Da, uite că am o amintire puternică despre acest moment. Mă aflam la un turneu, împreună cu prietenul meu cel mai bun, și el mi-a zis: Frate, asta trebuie să faci de acum încolo! Se vedea clar că sunt pasionat, că sunt talentat, dar cumva cred că mi-era frică să recunosc, să fac acest pas. Dar atunci am rezonat cu ce a zis prietenul meu, mi-a deschis ochii. Nu-mi plăcea deloc să spun că sunt profesionist, spuneam că joc poker ca să câștig banii de chirie. Să spun că sunt jucător profesionist mi se părea că sună așa, prea mult… Dar în seara aia mi-am acceptat destinul!
Deci acesta este destinul tău!
Da, cu siguranță! Bine, nu prea cred eu în lucrurile astea, dar chiar am reușit să am o carieră impresionantă, să cunosc oameni, să călătoresc mult, deci sunt foarte recunoscător pentru ce e adus pokerul în viața mea.
Fratele tău ce a spus? Știu că și el juca poker la început, când te-ai apucat tu…
Da, fratele meu a fost și este unul dintre cei mai mari susținători ai mei. Chiar ieri mi-a dat mesaj. E un om foarte important pentru mine și așa a fost mereu.
Unde locuiești acum?
În Londra. Este un oraș minunat. Am fost în multe locuri, dar mă întorc mereu la Londra, este un oraș în care mereu se întâmplă ceva. E un oraș special, îmi plac oamenii, mâncarea, îmi place să merg la teatru…
Ești foarte apropiat de artă…
Da, poker-ul îmi ocupă mult timp, dar îmi place să citesc, să merg la teatru, la galerii de artă…
Care sunt cele mai frumoase și cele mai rele părți ale meseriei tale?
Cred că cel mai frumos este spiritul ăsta de competiție, sunt foarte multe ambiții, sunt mulți bani în joc. Și să știi că toate astea nasc prietenii între jucătorii de poker. Este o comunitate foarte frumoasă. Partea cea mai proastă este că, în poker, nimic nu e garantat, nu ai o siguranță. La un job de opt ore pe zi, după o zi proastă, o iei de la capăt și știi oricum că-ți vei primi salariul. Aici poți să ai ghinion și să pierzi bani pentru o perioadă mai lungă de timp… Depinde de tine cum gestionezi.
Tu cum ai reușit să îți menții încrederea și să gestionezi aceste perioade?
Trebuie să te meții rațional, să te gândești la perioadele bune pe care le-ai avut… Să te gândești că este totul trecător și că totul va fi bine, până la urmă, dacă muncești din greu. Atunci, pe termen lung, chiar va fi ok.
Sam Grafton: „În București, fiecare stradă îți oferă ceva diferit. Peste tot ai de văzut ceva'
Ai avut momente în care ai vrut să renunți sau să iei o pauză mai lungă?
Da, clar, toți avem momente mai grele sau în care facem greșeli. Sau în care ți se pare că ai ghinion sau că se aliniază planetele astfel încât să nu mai câștigi deloc. Uneori, chiar îmi iau câteva zile libere, în care aleg să fac cu totul și cu totul altceva și apoi îmi revin și mă trezesc disperat să joc poker din nou, mi se face dor. Picioarele mă poartă direct la birou să încep să studiez sau chiar să joc și așa știu că sunt gata să mă întorc la treabă.
Știu că, acum câțiva ani, ai venit și la București pentru un turneu pe care l-ai și câștigat…
Da, da, absolut. Este o amintire foarte puternică din cariera mea. Chiar a fost o victorie specială. A fost chiar primul turneu important, live, pe care eu l-am câștigat. Am fost foarte mândru atunci că am reușit să câștig. Și, de asemenea, mi-a plăcut Bucureștiul foarte mult. Este un oraș foarte cool, oriunde te duci, oriunde te întorci, ai ceva nou de văzut, poți găsi cel mai bun restaurant lângă o clădire superbă și tot lângă e și un club foarte tare… Și totul lângă copii care se joacă, lângă magazine de tip boutique foarte drăguțe. Fiecare stradă îți oferă ceva și îți oferă ceva diferit, este un oraș foarte cool. Oamenii din România m-au întâmpinat foarte bine și m-au felicitat pentru acel trofeu. Adică… eu mă gândeam că vin din alt oraș și câștig trofeul în orașul lor… Dar nimeni nu a fost ostil, toși s-au purtat foarte frumos cu mine, m-au susținut, mi-au strâns mâna… E o amintire foarte frumoasă.
Mă bucur mult să aud asta! Mai spune-ne despre tine, despre stilul tău de viață… Știu că ești vegan.
Da, așa este, e adevărat. Da, este o alegere personală, cred că suntem mulți vegani și vegetarieni. Cred că e un trend care crește foarte mult la nivel global. Am locuit și în Praga… Sunt pasionat de artă și literatură… Și, în rest, încerc să am grijă de mine și să mă antrenez pentru poker, la fel ca un sportiv de peformanță.