Simona Gherghe a ales școli private pentru cei doi copii ai săi și a explicat de ce a luat această decizie. Prezentatoarea de la Antena 1 admite că muncește tocmai pentru ca Vlad și Ana să se dezvolte într-un alt mediu, total diferit de ceea ce a găsit în învățământul de stat. De aceea, atât gradinița, cât și școala primară a copiilor fac parte din sistemul privat.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE AUGUST, GRATIS, AICI!
Unele persoane publice au ales școli sau grădinițe private pentru copiii lor și sunt mulțumite de decizia luată, altele i-au transferat în învățământul de stat după experiențe neplăcute în sistemul privat. Până acum, Simona Gherghe nu regretă că a ales să-și trimită copiii la privat
De ce își duce Simona Gherghe copiii la școli private
Simona Gherghe a ales pentru copiii ei, Ana și Vlad, sistemul de învățământ privat și e mulțumită de alegerea făcută. Spune că nu îi plac foarte multe lucruri din școlile de stat și nu mai contează prețul plătit pentru școlile private, atâta timp cât cei mici sunt fericiți și bine educați.
Ana este în clasa pregătitoare – pentru că sunt foarte multe lucruri care nu ne plac la sistemul de învățământ de stat. Vreau un mediu mai controlat și mai stabil pentru copiii noștri. De fapt, pentru asta muncim. Studiază în română. Fac și engleză. Nu am mers pe curriculă britanică. Deocamdată mergem după curriculă românească și sper să fie OK’, a mărturisit Simona Gherghe, pentru Playtech.
La șase ani, fiica vedetei dă dovadă de multe veleități artistice și probabil că acesta va fi drumul pe care îl va urma în viitor.
Ana spune că și-ar dori să fie prezentatoare, dar, pe de altă parte, nici nu a văzut alte profesii. E drept că ea are așa niște înclinații artistice, îi place foarte mult să danseze, mai spune uneori că vrea să fie actriță, dar încă e foarte mică, are 6 ani, are o groază de timp să își aleagă ce o să-și dorească’, adaugă prezentatoarea emisiunii Mireasa, de la Antena1.
Simona Gherghe a avut parte de experiențe traumatizante când era la școală
Într-o postare pe blogul personal, Simona Gherghe a povesit că în copilărie își dorea să devină gimnastă. Idolul său era, evident, Nadia Comăneci, iar ea visa să-i calce pe urme.
‘Toată copilăria mea mi-am dorit sa fiu Nadia. În jocurile noastre, noi, fetele ne băteam pentru rolul ei. Iar când am împlinit vârsta de școală, părinții mei, martori ai acestei pasiuni, m-au dat la o clasă specială de gimnastică. Asta însemna antrenamente zilnice. Si, în fiecare dimineață, de la 8 la 9, balet.
Și prima oră de balet. În sală, antrenorul de gimnastică, domnul Radu, si balerina, doamna Balog. (Interesant, acum îmi dau seama că așa le-am zis dintotdeauna: domnul și doamna, într-o epocă în care toți erau tovarăși…). Era prima întâlnire și, ca să ne verifice aptitudinile, ne-au pus sa facem șpagatul. Nu mi-a ieșit așa cum ar fi trebuit și m-am așezat, cu picioarele depărtate, într-o imitație stângace. Profesorul Radu m-a vazut, s-a apropiat și m-a lovit cu pumnul în spate. O lovitură atât de puternică, încât o simt și acum pe șira spinării. – Aici nu ne relaxăm!’, a scris Simona Gherghe pe blogul său.
Simona Gherghe a mai precizat că întregul coșmar a durat doi ani. În tot acest timp, agresiunile au continuat, iar ea a trecut printr-un adevărat chin.
‘Tot ce-a urmat a fost un coșmar. Simpla prezență în sală a acelui om mă paraliza. Și nu îndrăzneam să le spun nimic alor mei, pentru că eu îmi dorisem să fac gimnastică. Într-o zi, de frică, am făcut spasmul plânsului. M-am prăbușit, horcăind sufocată, pe o saltea. Sala avea un balcon, de unde domnul Radu supraveghea antrenamentele. Ca să-mi treacă, mi-a aruncat de acolo, de sus, un cubuleț de ciocolată. Cam cum arunci unui câine care nu se mai oprește din schelălăit un colț de pâine. Am știut, atunci, că n-o să fiu niciodată Nadia.
„Mă bătuse cu o scândură!’
Chinul copilăriei mele a durat vreo doi ani. Până într-o zi, când am venit acasă cu picioarele vinete. Profesoara de balet, doamna Balog, o unguroaică a cărei singură plăcere era să ne jignească îngrozitor, mă bătuse cu o scândură, pentru că nu executasem corect nu știu ce mișcare… Părinții nu m-au mai lăsat să merg la antrenamente. Așa mi-am încheiat cariera sportivă. Am o singură amintire palpabilă, de atunci. Un articol, în Flacăra Iașului, de prin 84, în care eram menționată ca rezervă a lotului județean de gimnastică ritmică. A fost, de altfel, și cea mai mare performanță.’, a adăugat Simona Gherghe.