De cele mai multe ori, în VIVA! descoperi partea frumoasă a vieţii unei vedete. Simona a ales să vorbească deschis şi despre momentele triste prin care a trecut odată cu pierderea unei sarcini, cu puţin înainte de a împlini 40 de ani, la finalul unui an marcat de suficiente experienţe neplăcute.
La şapte dimineaţa a sărit din pat, deşi nu este matinală. Şi-a pregătit repede o cafea. Nu o face în mod normal, dar de ceva vreme are tensiunea scăzută. După 20 de minute a trezit-o pe Ingrid. Misiunea în familie fusese stabilită: Simona îi pregăteşte fetiţei hainele de grădiniţă, iar Sabin, soţul ei, o ajută cu periuţa de dinţi. La 9 dimineaţa m-a sunat spunân-du-mi că va întârzia la interviu, se circulă bară la bară, aşa cum mă şi aşteptam să fie ziua în care şcolile îşi reiau activitatea. La ora 11, în cafeneaua ferită a unui hotel, ezitând să guste din prăjitu-relele de pe masă, dar cedând totuşi tentaţiei, prezentatoarea Ştirilor Kanal D de weekend mi-a spus că doarme mult mai puţin de când Ingrid a început să meargă la grădiniţă. A venit de mână cu soţul ei, cel care îi este alături de 10 ani.
Am descris mai sus una din zecile de dimineţi frumoase în familie, dar nopţile nedormite nu sunt cauzate doar de faptul că Ingrid a început grădiniţa. Privind-o, vezi o femeie zâmbitoare, pe cale să împlinească 40 de ani, cu un ten perfect neted şi o viaţă pentru care mulţi ar invidia-o, poate. Ce nu poţi vedea sunt momentele de cumpănă, încercarea de a-şi relua viaţa după ce recent a pierdut o sarcină, efortul de a uita ultima vizită la ecografie. I-am remarcat însă reacţia după ce a luat-o în braţe pe fiica ei, la sfârşitul şedinţei foto, şi am înţeles ce o ajută să meargă mai departe.
Odată cu intrarea la grădiniţă Ingrid a împlinit trei ani. Cum ai retrăit anul acesta ziua în care ai adus-o pe lume?
Anul acesta am retrăit acele momente mai puternic ca anul trecut. M-am trezit exact la ora 7, ca în ziua naşterii. În noaptea dinaintea naşterii nu am putut dormi, acum s-a întâmplat la fel. Pe la 10 dimineaţa, ora la care am născut-o, am şi avut o stare ciudată. Privind în urmă, nici mie nu-mi vine să cred cât de puternică am putut fi, deşi am făcut tratamente peste tratamente, am trecut prin momente de tensiune. De când am aflat că sunt însărcinată cu Ingrid am început să mănânc corect. Eu sunt o mare amatoare de dulciuri, dar toată sarcina am mâncat două prăjiturele, atât. Nu am condus nici măcar o secundă, Sabin m-a dus la muncă şi peste tot unde aveam treabă. Am vrut să fiu în siguranţă totală şi Ingrid să se nască în condiţii bune. Îi mulţumesc lui Dumnezeu, aşa s-a şi întâmplat. Nu există bucurie mai mare decât dragostea pe care ne-o arată Ingrid, pentru noi viaţa a început cu adevărat când s-a născut ea. Este comoara noastră şi cea care ne ajută să fim puternici, să trecem peste toate încercările.
Aşa ai reuşit să depăşeşti acum momentul pierderii unei sarcini?
Am reacţionat foarte urât pe moment, m-am speriat şi eu de mine cum am reacţionat. Când mergeam la ecografie şi îi auzeam inima bătând era o senzaţie greu de descris. Când am văzut că nu îi mai bate, atât de tare m-a afectat… Chiar dacă aveam dureri, nici o secundă nu m-am gândit că voi pierde sarcina. Îl vedeam ca pe un copil mare, chiar dacă avea doar câţiva milimetri. Mi s-a părut cumplit cum s-a terminat brusc totul…
Ce nu a mers bine acum, la a doua sarcină?
Ne doream foarte mult încă un copil. Sabin este poate cel care îşi dorea de 10 ori mai mult. Eu, având-o deja pe Ingrid, cumva m-am relaxat mental. Îmi puneam întrebări de genul „oare dacă o să am acum un copil, o să-l iubesc la fel de mult ca pe Ingrid? Cumva, m-am sim-ţit un pic vinovată în momentul în care am pierdut sarcina, m-am gândit că poate nu mi l-am dorit atât de tare cum am dorit-o pe Ingrid, poate întrebările pe care mi le-am pus au influenţat negativ sarcina. Fireşte, astea sunt doar în capul meu. Aşa a fost să fie.
Dar de unde această dorinţă de a încerca să rămâi iarăşi însărcinată, când la primul copil deja ai făcut tot ce e omeneşte posibil pentru a-l avea?
Efortul nu a mai fost aşa mare acum, nu am mai făcut acelaşi tratament pe care l-am făcut la Ingrid, nu au mai fost injecţii. De data asta am făcut un embrio transfer, adică am mai avut congelaţi trei embrioni. Sabin îmi tot spunea „Simona, ne aşteaptă copilaşii, când punem embrionii? Şi atunci am zis „gata, împlinesc 40 de ani, acum ori niciodată! După 9 zile am făcut un test de sarcină, a ieşit negativ. Am trecut în câteva zile de la agonie la extaz şi invers. Simţeam că s-ar putea să fiu însărcinată, totuşi. M-am dus şi am făcut testul din sânge, cel mai relevant, şi a ieşit pozitiv. Sabin nu mai putea de fericire, nu ne venea să credem, efectiv. Apoi a început greul. Din păcate, am avut un hematom, am mers la doctor foarte des, am făcut injecţii pentru calmarea durerii, inclusiv perfuzii. Apoi am făcut o criză de rinichi, a trebuit să iau antibiotic. Într-o zi am stat mai mult la pat şi, având o senzaţie ciudată, mi-am dat seama că trebuie să merg la doctor. Ce speram să nu se întâmple s-a întâmplat. Ştiam cum trebuie să se vadă inima la ecografie, la primele 2 ecografii i-a bătut inimioara. Acum nu mai bătea, am văzut din prima, nici nu era nevoie să mă anunţe cineva. Sarcina se oprise din evoluţie.
Câte săptămâni de sarcină aveai?
10 săptămâni. Am stat apoi pe Internet să văd câtă lume trece prin asta. Nu mi-a venit să cred câte sarcini se pierd cam pe la 9-10 săptămâni. E un moment critic. Sunt femei care nu au probleme toată sarcina, dar sunt şi femei care rămân greu însărcinate şi au şi probleme apoi. Ceea ce ar trebui să îi facă pe bărbaţi să le aprecieze şi mai mult. Dacă pentru ei pare cumva simplu să aduci un copil pe lume, chiar nu este.
Dar cum a aflat presa că ai rămas în-sărcinată? Tu nu ai anunţat.
A aflat cineva de la un ziar. Eu nu am vrut să spun, nu neapărat din superstiţie, pur şi simplu nu mă gândeam că e interesant faptul că sunt eu a doua oară în-sărcinată. Eram atât de preocupată să fie totul în regulă, încât ultimul meu gând era să fac vreun anunţ. Nici măcar nu m-am ascuns când am mers la clinică. Ce m-a durut cel mai tare a fost când au scris că am pierdut sarcina, nu credeam că e de interes naţional acest lucru. Durerea s-a mai întins pe o perioadă de timp, pentru că mulţi oameni mă felicitau încă pentru sarcină, iar eu o pierdusem. Pe de altă parte, nu-ţi spun câte femei mi-au scris pe Facebook. Femei care au ajuns să divorţeze din cauză că nu pot face copii şi din cauza presiunii, care fac împrumut la bancă pentru a rămâne însărcinate şi nici aşa nu reuşesc. Femeile care îşi doresc cu adevărat copii nu trebuie să renunţe niciodată la visul lor. Nu sunt în măsură să dau sfaturi, dar în urma experienţei prin care am trecut, citind despre ultimele descoperiri în domeniu, am aflat că, în cazul în care nu îţi doreşti să devii mamă la 30 de ani, dar vrei mai târziu, poţi să îţi recoltezi ovocite. Tot mai multe femei aleg să devină mame la o vârstă înaintată şi nu la cea recomandată de medici. După 30 de ani, însă, organismul suferă schimbări ce afectează dramatic fertilitatea. Crioconservarea ovocitelor poate fi o şansă pentru viitor.
Ingrid ştia că urmează să ai un copil?
Acesta a fost un alt lucru care m-a afectat. Fiind aşa de iubită şi de alintată, noi am decis să îi spunem că va mai veni un copil, să o pregătim din timp. După ce am pierdut sarcina nu am mai adus în discuţie subiectul, pentru ca ea să uite. Nu am putut să îi spunem, nu am ştiut cum o să reacţioneze. Într-o seară i-a spus Sabin în glumă „hai, tati, fă-mi şi mie masaj, iar ea a spus „nu, îi fac doar lui mami, pentru că ea are un bebeluş în burtică. Sau ne-am dus la un supermarket, iar ea s-a dus direct la biberoane şi ne-a zis „astea le luăm pentru bebeluşul nostru neapărat, mami. Câteva nopţi am tot plâns după ce adormea ea. Începusem să mă gândesc unde o să aibă camera copilul, cum o să îl accepte Ingrid, dar am ajuns în momentul acesta şi a trebuit să îmi revin. Sabin a fost foarte puternic, dar îmi dau seama ce a fost în sufletul lui. Spre deosebire de mine, care am plâns şi m-am exte-riorizat cât de cât, ca bărbat, nu a plâns. A trebuit să mă şi încurajeze pe mine, să-mi spună că trebuie să îmi revin, că Ingrid are nevoie de noi.
A fost vreun moment în care dorinţa de a avea un copil şi numeroasele eforturi în acest sens au creat tensiuni între voi doi?
Sabin nu a cedat nici măcar o secundă, a fost de 20 de ori mai puternic decât mine. Avea momente grele doar când mă vedea pe mine, la prima sarcină, că îmi fac singură injecţii. Femeilor care mi-au povestit cum au ajuns să divor-ţeze din cauză că şi-au dorit copii, le-am zis: „nu sunt în măsură să dau sfaturi, dar omul respectiv ori nu ţine îndeajuns la soţia lui, ori nu ştiu… nu pot înţelege cum un bărbat poate re-nunţa la femeia pe care, chipurile, o iubeşte, doar pentru că aceasta îşi doreşte să fie mamă. Un motiv ca ăsta nu poate decât să sudeze relaţia.
Îţi doreşti în continuare să mai ai încă un copil?
Sincer, această experienţă m-a marcat atât de tare, încât am perceput cele 2 luni care au trecut de la embrio transfer până când am pierdut sarcina ca pe un an. Acum m-am detaşat total, mi-am zis că Dumnezeu aşa a vrut, să o avem doar pe Ingrid, trebuie să Îi mulţumim pentru asta. Dar când am ajuns la doctor acum şi am constatat că sunt ok, primul lucru pe care l-am întrebat a fost „eu voi putea avea natural copii?’ I-am zis doctoriţei că există miracole, ca în cazul Gabrielei Vrânceanu Firea. Pot spune acum, a fă- cut public anunţul, nu mai e un secret. Eu ştiam că ea, care este cam de vârsta mea, a rămas însărcinată. E clar, miracolul există. Acum vreau să mă detaşez, să nu mă mai gândesc la nimic, să ne ocupăm de Ingrid, să ne obişnuim cu grădiniţa, să merg la sală, să fac tot ce nu am mai făcut în ultimul timp. Cine ştie cum voi gândi peste o jumătate de an…
Erai deja însărcinată când a ajuns în presă disputa dintre soţul tău şi Ştefan Bănică, pentru blocul de locuinţe?
Nu, ne pregăteam doar. Dar îţi dai seama că m-a marcat foarte tare. În momentul în care am rămas însărcinată mai erau ecouri ale scandalului prin ziare. Nu mi-a afectat sarcina acest lucru în niciun caz, mi-am impus să nu mă afecteze. Ce să zic, a fost un eveniment neplăcut, care m-a făcut să înţeleg a mia oară că oamenii nu sunt aşa cum cred eu. De multă vreme încerc să nu mai am încredere în oameni, să nu mai fiu atât de prietenoasă, deoarece greşesc şi voi fi pentru a nu ştiu câta oară dezamăgită. Chiar nu meritam să ni se întâmple asta. Sabin, nu că e soţul meu, dar e un om extraordinar, de o bunătate rară, foarte calm, care chiar şi-ar da sufletul pentru o prietenie. Spre deosebire de mine, el s-a schimbat după această experienţă, şi-a schimbat atitudinea faţă de oameni, e mai retras acum, s-a închis în faţa prietenilor. L-a afectat mult, fiindcă la finalul a patru ani de muncă, timp în care a făcut tot ce ţinea de el ca să iasă un lucru bun, din păcate i s-a răspuns cu lucruri negative. Ne-am dat seama că ceea ce credeam noi că e prietenie nu a fost nimic altceva decât falsitate şi interes.
Cu Andreea Marin aveai o relaţie deosebită de prietenie. Te-a sunat după ce ai pierdut sarcina?
Nu. După povestea respectivă s-a terminat absolut totul. Nu cred că pot să o numesc prietenie, e clar că nu a existat aşa ceva. Privind în urmă, cred că a fost doar o apropiere conjuncturală.
Se pare că acest 2014 a fost un an greu pentru tine.
Să ştii că eu sunt un pic superstiţioasă, de exemplu, îmi fac întotdeauna o rugăciune înaintea jurnalului de ştiri. Când eram învăţătoare am avut un accident de maşină într-o zi de marţi 13, aşa că eram puţin marcată de 13 şi mai ales de anul 2013. Voiam să treacă mai repede, mi se părea că e cu ghinion. Dar acela nu a fost un an rău, dimpotrivă. În schimb, anul 2014 a fost prost de la început. Am pierdut o persoană foarte dragă, un medic minunat, care m-a ajutat într-un fel la venirea lui Ingrid pe lume. Asta m-a marcat, câteva luni de zile nu am putut dormi, a fost groaznic. Apoi am avut scandalul acela şi acum problema cu sarcina. Deci aştept să trea-că mai repede acest 2014, vreau în 2015.
În noiembrie împlineşti 40 de ani. Cu ce gânduri intri în luna în care schimbi prefixul?
Nici nu îmi vine să cred că fac 40 de ani. De pe la 25 de ani, fiecare aniversare mi se părea incredibilă. Ştii când am conştientizat că totuşi nu mai am 20 de ani? În momentul în care la serviciu, acum câteva luni, o tânără mi-a spus „sărumâna. M-am dus imediat la machiaj şi am zis „vai, atât de bătrână sunt? (râde) Câteva zile am stat pe gânduri, dar apoi am revenit la 20 şi ceva de ani. Eu la această vârstă am rămas blocată. Aa, dar uite că mi s-a întâmplat şi un lucru frumos anul acesta, am avut întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului. La întâlnirea de 10 ani nu am ajuns. Nu aveam nici prieten, nici copil, mi-am zis că nu are rost să merg, nu-s un om realizat, nu voi avea ce povesti. Mama mi-a zis „dar lucrezi într-o televiziune, nu e puţin lucru, însă erau colege care deja aveau copii. Acum, la întâlnirea de 20 de ani am zis „gata, merg. Am soţ, am copil, sunt un om realizat. Foarte bine am făcut că m-am dus. Bineînţeles că am fost toţi, şi eu şi Ingrid şi Sabin. Deci uite că a fost şi un moment plăcut anul acesta.
O VIZITĂ NEPREVĂZUTĂ
La finalul şedinţei foto am avut parte de un invitat special. Ingrid a venit să îşi vadă mama după grădiniţă, ocazie cu care i-am putut admira noul look cu breton. Simona ne-a povestit că, după ce au tuns-o (n.r. aspect de care se ocupă Simona şi Sabin), Ingrid s-a uitat în oglindă şi a spus că acum seamănă cu Elena Udrea. Fetiţa nu este deocamdată foarte entuziasmată de grădiniţă, după cum a mărturisit mama sa: „În viaţa de zi cu zi ea e foarte prietenoasă, descurcăreaţă, vorbăreaţă, dar la grădiniţă parcă e alt copil. Devine timidă, nu zâmbeşte foarte mult, e serioasă. Cred că ţine de acomodare, e foarte legată de noi, fiind obişnuită să doarmă cu noi de când s-a născut. Nu mă aşteptam la reacţia asta, dar insistăm.
OANA POPOIAG Foto IONUȚ STAICU
Stilist: SILVIA CRISTESCU
Machiaj: ANDRA MANEA
Coafură: CAMELIA NEGREA
Vestimentaţie: BURBERRY, RHEA COSTA,
LACHATTERIE, ZARA
Accesorii: PANDORA, H&M şi garderoba personală
Fotografiile au fost realizate la Le Bistrot Français. Mulţumim pentru sprijin!