Debordează de energie, așa că e greu de crezut că Sofia Vicoveanca are 81 de ani! Nu doar că este încă în plină activitate, dar artista se aventurează și în călătorii lungi cu avionul. Sofia Vicoveanca va pleca în această lună într-o vacanță în Bali, cu fiul și nepoata. Dar, înainte, artista va merge în Italia, unde va cânta la Padova și Torino, pentru românii din diaspora. Iar în aprilie, va traversa Oceanul, pentru a-i încânta pe românii din Canada.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE DECEMBRIE, GRATIS, AICI!
Deși octogenară, Sofia Vicoveanca este un munte de energie. Încă pe scenă, artista nu-și neglijează însă nici viața personală. Așadar, între obligațiile profesionale, care îi ocupă mare parte din timp, celebra cântăreață de muzică populară va lua și o binemeritată pauză. Sofia Vicoveanca va pleca într-o vacanță în Bali, alături de fiul ei și de una dintre nepoate. Sejurul este un cadou pentru artistă de la băiatul său, Vlad, operator la TVR. Până atunci, aceasta va da o fugă în Italia, unde la va cânta românilor din Padova și din Torino. În aprilie, artista va trece Oceanul, să-i încânte pe românii din Canada.
Citește și: Sofia Vicoveanca a vorbit despre retragerea din industria muzicală:'Sunt la capăt de drum…'
Citește și: Motivul pentru care Sofia Vicoveanca își acoperă mereu gâtul cu mărgele:'E o găselniță pentru…'
Citește și: Ana Maria Pop și Daniel Pavel s-au mutat împreună. Cum fac față conviețuirii:„Deși se spune că nu duci problemele de la muncă acasă, noi…’ / EXCLUSIV
Într-un interviu pentru viva.ro, interpreta a vorbit despre aceste călătorii, dar și despre trucurile de frumusețe ce o ajută să se mențină tânără. Își tratează ridurile cu ulei de măsline extravirgin, în care pune busuioc de la Bobotează. Spune că evită să meargă la biserică atunci când este aglomerație, pentru că oamenii vor să facă fotografii cu ea, ori artista spune că merge să se roage.
Sofia Vicoveanca: ‘Duhovnicul meu știe și mi-a dat dreptate’
Ați fost la biserică să luați aghiasmă? Știu că puneți busuiocul în ulei de măsline, pentru ten. Cine poate folosi acest truc?
Eu folosesc ulei de măsline, dar nu din magazin, pentru că acesta e rafinat. Se pune busuioc, se macerează, dar masca nu e pentru toate femeile. Trebuie ca tenul să fie foarte uscat. Și atunci masca aceasta o pot folosi doar persoanele care au tenul uscat. Pentru ten mai folosesc măști cu miere, măr și cartof crud. Nu am ieșit din casă la biserică, pentru că eu merg să mă rog, nu să fac poze. Iar oamenii vor să facă fotografii cu mine. Eu dacă mă duc îmi pun sufletul în palme și vreau acolo să stau liniștită, să mă rog lui Dumnezeu, nu să fac poze și să zâmbesc. E, așa, o chestie a mea. Acum, duhovnicul meu știe și mi-a dat dreptate. Dar asta nu înseamnă că nu țin legătura și că nu merg la biserică. Dar, fiecare cu sufletul lui și cu gândul lui. Acum sunt la Suceava, dar vin la București, pentru că mă pregătesc să plec în Italia. Am spectacol la Padova și la Torino și vin la București, să mă pregătesc de drum.
Sofia Vicoveanca: ‘Am lăsat ceva bun în sufletele oamenilor’
Un loc unde în lume unde v-a plăcut cel mai mult sau v-ați simțit cel mai bine care este?
Peste tot în lume am fost primită bine, i-aș nedreptăți pe unii să spun altceva. Acum, sigur că e în funcție și de tine, de starea ta, cum ești. Pentru că și acest lucru contribuie foarte mult. Repertoriul… am grijă să mi-l aleg să fie potrivit. Dacă mă gândesc la vreun loc din lume, poate aș începe cu Basarabia, că nu am fost de acum 100 de ani… Dar peste tot lumea este dornică să ne asculte, fiecare vine ca să își bucure sufletul. La Padova am mai fost, cu ani în urmă și mă vor, din nou. Asta înseamnă că am lăsat ceva bun în sufletele oamenilor, chiar dacă sunt niște ani de atunci.
O să îmi aleg și costumul cu grijă și îmi iau și trăistuța cu mine, în care am ce țin eu de obicei. Am apă, medicamente, agrafe și 10 lei… de la un bătrânel. Cu ani în urmă, mă aflam la un spectacol ce se desfășura într-un cămin cultural dintr-un sat din Botoşani. După ce am cântat, pe scenă a urcat un bătrânel care mi-a spus că am cântat la nunta fetei sale şi mi-a dat o bancnotă de 10 lei, să îmi iau o ciocolată. Și de atunci îi păstrez în traista mea.
Sofia Vicoveanca: ‘Mă duc să mai văd lumea, să-mi bucur sufletul. Azi ești, mâine nu ești. Să încercăm să ne bucurăm să nu supărăm pe nimeni’
În Italia când plecați? Anul trecut ați fost în Kenya. În vacanță nu mergeți?
Avem avion de dimineață la prima oră și zburăm direct la Veneția. De la Padova la Veneția sunt doar 30 de km. Sâmbătă cânt, duminică la fel, iar luni vin acasă. Și apoi, plec în voiaj cu băiatul meu și cu una dintre nepoate, în Bali. Plecăm pe data de 23 ianuarie. Acesta este cadoul băiatului meu. Și m-a întrebat: ‘Mama te prinzi?’ Și îi zic: ‘Păi, măi, nu știi cu cine te pui!’ Și sigur că mă duc, mă duc să mai văd lumea, să-mi bucur sufletul. Azi ești, mâine nu ești. Să încercăm să ne bucurăm, să nu supărăm pe nimeni.
Nepoatele nu v-au moștenit talentul muzical? Nu vor să pășească pe drumul muzicii?
Nepoata cea mare a terminat Psihologia și a doua este la ASE, la Finanțe Bănci. Nepoatele nu merg pe acest drum, pentru că și băiatul meu este, oarecum, în domeniu și știe ce înseamnă meseria aceasta. Și, avându-mă și pe mine, probabil, au înțeles cum stă treaba, că nu este un drum ușor, că arta cere sacrificii. Dar e mai bine așa.
Aveți multe costume populare. Le-ați numărat vreodată?
Nu știu. Dar ce, nu am ce face? Nu am vreme de asta. Nu le-am numărat, dar am foarte multe. Așa cum nu îmi număr cântecele, așa nu îmi număr costumele.
Sofia Vicoveanca: ‘Fiecare își clădește drumul cum crede…’
Ați lansat un volum cu povești din tren. La București nu îi faceți o lansare?
I-am făcut o lansare anul trecut în vară, la Suceava, și a fost bine. Nu știu dacă facem o lansare și la București. E îndrăzneala mea de a scrie. Curajul meu este cam mare, dar, oricum, nu apare nicăieri această carte. Nu este la vânzare, în nicio librărie pe raft. Lângă cine să stau eu în librării? Eu sunt cântăreață. Și este, așa, o chestie gândită cu singurătatea la ușă. Mă joc, nu încerc să îmi arog rol de scriitor… Încerc să nu supăr pe nimeni, altfel o să vină toate săgețile. Nici eu nu nu mă iau de nimeni.
Fiecare își clădește drumul cum crede și cum i se pare mai bine. Fără să judec pe cineva. E o ‘chestie’ a mea. Așa am învățat de acasă, să îți vezi de trebușoara ta, să faci cât poți. Și asta mi-ar plăcea, ca și nepoatele mele să păstreze acest lucru. E foarte important. Cred că de asta ne-am și înrăit așa, pentru că fiecare nu se uită la ce face el, se uită la celălat cum s-a îmbrăcat și ce a mâncat. Mă iertați, deja am devenit eu judecător și nu este bine… Dar e o părere a mea și atunci îmi văd de trebușoara mea.
În aprilie, artista cântă în Canada
Cu ce gânduri ați început anul?
În primul rând îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru putere, că asta este mare lucru. De exemplu, la sfârșit de aprilie voi fi cu un spectacol la Montreal, în Canada. Adică, eu am și o vârstă și drumul e foarte lung, iar obligațiile sunt foarte mari. Pentru că eu, dacă intru pe scenă, am o mare responsabilitate. Sigur că îmi pregătesc din vreme materialul, aleg cu mare grijă piesele, din toate câte un pic. Și m-am bucurat când am văzut că m-au invitat iar să le cânt. La Montreal merg cu o basarabeancă. Am mai lucrat împreună, cu ani în urmă, când am fost în mai multe localități din Canada și acum mă vrea iarăși. Înseamnă că nu am dezamăgit. Sunt solicitată și Îi mulțumesc lui Dumnezeu și pentru acest lucru.
Acum un an ați fost în Kenya, în luna ianuarie. E vreun loc în lume în care nu ați ajuns?
Am fost în Kenya, în urmă cu un an. Nu am fost în Australia, e singurul loc unde nu am ajuns și unde nu am cântat. În rest, am mers în toată lumea cu cântecul meu. Mergem cu Dumnezeu înainte. Este loc pentru fiecare, totul este să reușim să ne înțelegem. Să dea Dumnezeu să fie pace și liniște, că este mare lucru!
Sofia Vicoveanca: ‘Când a fost avalanșa aceasta cu refugiații din Ucraina, unde m-am născut eu, nu am avut curaj să mă duc la Siret. Cred că aș fi murit’
V-ați născut în Ucraina, iar familia dvs. a fost refugiată în al Doilea Război Mondial. V-ați stabilit la Vicovu de Jos. Aveți amintiri din acea perioadă?
Eu sunt una dintre refugiate și nu am amintiri din perioada respectivă, fiind prea mică. Dar lacrimile mamei mele au spus tot. Știu ce înseamnă. Și eu, acum, când a fost avalanșa aceasta cu refugiații din Ucraina, unde m-am născut eu, nu am avut curaj să mă duc la Siret. Cred că aș fi murit. Mama ne-a crescut, pentru că tatăl meu a fost prizonier la ruși. Mama m-a pregătit pentru viață, pentru lumea satului, pentru muncă… Și, acum, Doamne să nu mă auzi ce spun, dar dacă ar fi să o iau de la început, eu nu aș muri de foame. Pentru că ce am învățat nu am uitat. Știu tot rostul casei, știu să țes covoare, știu să cos. Mama m-a învățat să mulțumesc, să salut oamenii. Mai nou, văd că nu mai dă nimeni ‘Bună ziua’. Și este foarte important. Asta înseamnă cei 7 ani de acasă și chiar aș da vina pe părinți pentru asta.
Satele nu sunt goale, acum?
Satele sunt goale în multe locuri din țară, nu doar în Moldova. Eu sunt măritată cu Facebook-ul. Am prieteni din toată țara, țin legătura cu români de peste tot, din țară și din lume. Oamenii se duc pentru o bucată mai bună de pâine, dar gândul și amarul lor este tot acasă. Dar parcă nu aș vrea să comentez acest aspect. Bănuiesc că nu le e ușor.
foto: Facebook, arhiva personală.