Soțul Silvanei Rîciu, Nicușor Ioniță, a fost născut de mama lui după ce femeia pierduse opt sarcini: „La 6 luni și trei săptămâni, 980 de grame…”. De ce a renunțat artistul la Teologie / EXCLUSIV

CITEȘTE REVISTA VIVA! DE DECEMBRIE, GRATIS, AICI!

Soțul Silvanei Rîciu, Nicușor Ioniță, a fost născut de mama lui după ce femeia pierduse opt sarcini. Mama artistului avea 40 de ani atunci și l-a născut la 6 luni și trei săptămâni. Cântărea mai puțin de 1 kilogram, iar azi este un bărbat în toată puterea. Artistul este căsătorit cu Silvana Rîciu de aproape 5 ani și au o fetiță minunată împreună, Anastasia. Ea mai are doi copii din primul mariaj.

Citește și: Silvana Rîciu și Nicușor Ioniță au împlinit 4 ani de căsătorie. Ce relație are artista cu cei trei copii ai săi și cu ce se ocupă aceștia: „Fetele noastre sunt născute în aceeași zi'/ EXCLUSIV

Citește și: Ce înțelegere a făcut Silvana Rîciu cu soțul ei, înainte de a fi un cuplu: „Mă simțeam complet stângace, îmi era rușine'

Citește și: De ce participă Cătălin Moroșanu la Survivor All Stars și cu ce sechele a rămas după accidentarea din 2021: „De data aceasta, nu o să mai răspund prin tăcere. S-a schimbat foaia!' / EXCLUSIV

Citește și: „În 2017 am avut un AVC lacunar. Am fost internată, am slăbit foarte mult, eram convinsă că voi muri'. Prin ce cumpănă a trecut Silvia Dumitrescu, după ce s-a îmbolnăvit de tiroidă

Soțul Silvanei Rîciu, Nicușor Ioniță, a fost născut de mama lui după ce femeia pierduse opt sarcini

Cântărețul de muzică populară Nicușor Ioniță are o poveste de viață impresionantă. Mama lui l-a născut la 6 luni și trei săptămâni, după ce a pierdut mai multe sarcini. Mai târziu, femeia nu a crezut în meseria lui și atunci el s-a înscris șa Școala de Artă fără să îi spună. Tot din acest motiv, artistul a muncit de mic. La Revelionul artiștilor organizat de el și soția lui, Silvana Rîciu, la Sala Concert, Nicușor Ioniță a vorbit pentru viva.ro despre viața sa. Iată ce ne-a mai spus!

Cum a fost anul 2023 pentru tine și Silvana și ce așteptări aveți de la 2024?

Anul care a trecut eu pot să spun că a fost unul foarte bun. Pentru că, atunci când am trecut în 2024, cu toții am trecut sănătoși și fericiți. Asta este cel mai important. Am ajuns în zilele în care ne rugăm de sănătate, nu de realizări. Degeaba vrei să realizezi lucruri mărețe dacă nu ai sănătate.

Și exemple sunt foarte multe de oameni care au realizat lucruri enorme. Dar nu s-au putut bucura de ele. Noi ne bucurăm de familie, ne bucurăm că, așa cum îmi place mie să spun, acolo, în casă, suntem un nucleu al nostru. Suntem oamenii simpli și ne bucurăm de fiecare secundă unul de celălalt. Și ăsta este cel mai important lucru peste absolut tot…

Nicușor Ioniță: „Eu mă încred doar în ce a pregătit Dumnezeu'

Ce așteptări ai de la 2024? Ce ți-au pus pe lista de dorințe?

Eu mă încred foarte mult în Dumnezeu. El e cel care ne canalizează calea și să nu creadă cineva că sunt de vreo altă religie decât cea ortodoxă. Dar eu am avut etape în această viață, în care am căzut foarte rău. Și poate că de cele mai multe ori nu vedeam o scăpare, o ieșire sau o soluție..

Și, întotdeauna, cel care m-a ajutat să merg mai departe să reușesc, să fiu sănătos, a fost Dumnezeu. Iar eu mă încred doar în ce a pregătit Dumnezeu.

„Neavând bunici, mama mea născându-mă la 40 de ani…'

De unde dragostea aceasta pentru credință? Cine ți-a insuflat-o?

Eu vin dintr-o familia de oameni foarte credincioși. În perioada copilăriei am fost crescut de o mătușă de a mea. Neavând bunici, mama mea născându-mă la 40 de ani, la 6 luni și trei săptămâni, sunt un avort recuperabil, 980 de grame, după alte opt sarcini pierdute…

Da, eu sunt un avort recuperabil. Chiar râd cu maică-mea azi: 'M-am născut la 980 de grame și m-am îngrășat de o sută de ori.' Adică acum am 98 de kilograme. Cum spuneam, credința mi-a fost insuflată de mătușa mea, Paraschiva, și de părinții mei.

De-a lungul vieții, Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunile. Nu știu dacă sunt sau dacă am fost suficient de bun, dar el a ales să mă ajute. Și dacă el m-a ajutat eu nu pot să-i fiu decât recunoscător și să cred în continuare că are planuri frumoase. Atât cu mine, cât și cu familia mea.

Nicușor Ioniță: 'În perioada liceului am și lucrat. Mă simțeam oarecum stânjenit să îi cer mamei bani'

Ce poveste!

Da. Lucrurile m-au maturizat mult prea devreme. Eu, în perioada liceului, am și lucrat. Mă simțeam stânjenit să îi cer mamei bani pentru o înghețată sau de un suc, să ies cu prietenii. Tot timpul am fost conștiincios.

Ce lucrai?

Mamaia mea avea ceva cunoștințe și la București și am lucrat part-time ca ospătar și mai târziu ca bucătar, pentru a câștiga un ban. Și nu că mama nu ar fi avut să-mi ofere suficient, nu se pune asta în discuție. Dar tot timpul mi-am dorit ca pe cei care sunt în jurul meu, eu să îi bucur pe ei, nu ei să mă bucure pe mine.

Și cred că ai reușit. Cred că este foarte mândră de tine…

Da. De exemplu, un lucru pe care nu l-am spus niciodată și nu știu dacă îi va conveni mamei dacă îl va auzi… Ea nu a fost de acord ca eu să devin cântăreț. Mama nu a fost de acord. Ea nu a văzut acest domeniu ca pe o meserie de viitor. În perioada comunisă exista acel proverb: 'meseria, brățară de aur'.

Iar ea mă voia cu carte de muncă, 8 ore la serviciu. Iar eu, revenind la cât de ambițios sunt, mă duceam și vindeam ziare la 5 dimineața, la semafor, la Arcul de Triumf. De ce? Pentru a-mi putea plăti taxa la Școala de Artă.

Cum a devenit cântăreț Nicușor Ioniță

Ai fost ambițios!

Atât de ambițios am fost! Nu vreți să știți reacția mamei când m-am dus cu chitanța și am și trecut examenul de intrare… Deci, cred că a plâns o săptămână. Bineînțeles că mi-a returnat dublu și nu înțelegea de ce plec atât de dimineață de acasă…

Dar tu nu i-ai spus?

Nu. Firește că nu. De aceea zic că mi-a plăcut mereu să lupt și să le aduc celor din jur bucurie. Mama mea acum are 78 de ani, iar acum doi ani a făcut și un infarct. Dar tot acum doi ani am reușit să le fac și o căsuță nouă. Revenind la Dumnezeu, care ar fi fost coincidența ca eu să finalizez o casă cu toate condițiile? Iar mama mea astăzi să se poată bucura de aceste condiții.

„Am făcut meditații de Teologie'

Dar tu parcă ai vrut să dai la Teologie sau mă înșel?

Dumnezeu este în tot și în toate. Am făcut, într-adevăr, meditații de Teologie, tot în perioada liceului. De frică că nu aș fi putut să fiu un duhovnic bun sau nu aș fi putut să ajut atât de multă lume îndurerată care ar fi venit să se destăinuie, am renunțat. Mai târziu, am pornit pe calea cântecului.

Pentru că se creează clișeul acesta, eu nu sunt cântăreț de când mă știu. Eu cânt de la vârsta de 16 ani și de atunci o fac în mod responsabil. Am avut oameni care m-au îndrumat să merg pe calea aceasta și cred că le voi mulțumi toată viața mea. Datorită lor sunt azi Nicușor Ioniță.

Cum a reacționat mama când te-a văzut pe scenă?

Vreau să vă spun o întâmplare emoționantă. Am luat-o cu mine la un spectacol. Și impresarul, așa, avea obiceiul să îți dea plicul cu onorariul înainte de a urca pe scenă. El spunea că ești mult mai motivat să cânți când deja ai bănuțul în buzunar. Probabil că e și acesta un adevăr.

Alții nu ți-i dau nici după…

Exact. Și, fiind cu mama, normal că nu am urcat cu plicul pe scenă și i-am dat ei plicul și eu am urcat pe scenă. La coborâre, mama era foarte speriată și mi-a spus: 'Mamă, cred că este o greșeală.' 'Ce greșeală?' 'Doamne, păi știi câți bani sunt în plicul acesta? Trebuie să mai dai cuiva?' 'Nu, mamă. Sunt 20 de ani de muncă ai mei. Ăștia sunt bănuții pe care îi merit după 20 de ani'.

Tot după mulți ani, am mers la o emisiune la Râmnicu Vâlcea. Prezentatoarea a fost inspirată, pentru că nu am făcut niciun scenariu. A întrebat-o ce simte sufletul unei mame când își vede copilul pe scenă. Printre multele lacrimi care îi curgeau pe obraz, a recunoscut că nu m-a susținut. Dar a spus că nu poate exprima în cuvinte bucuria pe care o poate simți când sunt pe scenă și lumea mă aplaudă!

Ce sfaturi are Nicușor Ioniță pentru copii, în privința carierei

E, totuși, bine că te-a ambiționat…

Eu așa îndrum și copiii. Deciziile să vi le luați singuri, dar să vă consultați și cu mama voastră. În viață trebuie să te dai cu capul și de pragul de sus, nu numai de cel de jos. Dacă noi avem tendința de a-i proteja, să-i ținem într-un glob de sticlă să nu-i atingă nimic.. Dimpotrivă, trebuie să devină independenți, să aibă un caracter puternic, să-și ia propriile decizii. Și, mulțumim lui Dumnezeu, Luca e apropiat de Dumnezeu și vrea să devină preot.

Chiar îi spuneam că visul meu este ca eu să cânt în strană, iar el în altar. E visul meu și sper ca Dumnezeu să mi-l îngăduie, că nu sunt atât de mulți ani până acolo, iar Andrada vrea să devină medic chirurg. Și acum, ca să ies puțin din latura aceasta emoțională, pentu că am ceva lacrimi în ochi… Eu am spus: 'Voi sunteți cuplul perfect de frați. Ce nu scapă la sora ta, ajunge la fratele tău'.

Foto: Facebook.

 

Urmărește-ne pe Google News