Ştefan Bănică şi Lavinia Pârva – În culisele unei relaţii discrete

.

De doi ani, trăiesc o frumoasă poveste de dragoste. În toată această perioadă, singura regulă după care a funcționat cuplul lor a fost discreția. Ștefan Bănică (48) și Lavinia Pârva (30) au acceptat să pozeze pentru prima oară împreună în VIVA!

 


O zi ploioasă de marți, 13. Ștefan și La­vinia își fac apariția în lobby-ul Ho­telului Hilton, fix la ora stabilită. Ea poartă colanți negri, botine cu vârf ascuțit, vestă de blană și o poșetă Gucci. El are un pulover cu glugă, jeanși și bocanci. Se țin de mână și par foarte îndrăgostiți. Ca și cum între ei și restul lumii ar exista un zid. În timp ce ne îndreptăm spre spațiul rezervat ședinței foto, mă gândesc că multe cupluri din showbiz ar putea invidia această pereche. Și pe bună dreptate. El este un fel de Johnny Depp al Ro­mâniei, iar ei i-ar sta bine în rolul lui Amber Heard. Rămâne de văzut dacă va apărea și inelul. Deocamdată, Lavi­nia nu poartă pe deget nicio bijuterie. Intrăm în camera 317 și începem să vorbim.


 

Care e primul gând când vă treziți dimineața și vă uitați unul la altul?

Ș: Bună dimineața!

L: Bună dimineața!

Ș: Să ai o zi frumoasă!

L: Și tu la fel!

Ș: Îmi faci și mie o cafea?

L: Cu zahăr sau sare? (râde)

 

Ștefan, de curând a fost ziua ta. Viața artiștilor pare a fi o lungă și veselă petrecere. Care este prețul acestei dulci existențe?

Ș: Ca în orice meserie, există satisfacții și sacrificii. Nu am fost niciodată adep­tul expunerii vieții private, asta ține de intimitatea fiecăruia. Întotdeauna mi-am dorit ca publicul să mă percea­pă prin ceea ce fac pe scenă, restul e viața mea personală. Iar aici, și eu, și Lavinia, gândim la fel. Îmi asum statu­tul de persoană publică. Prețul acestei „dulci existențe poate fi, uneori, intra­rea cu bocancii în viața personală, zvo­nurile și bârfele fiind livrate, din păcate, ca știri. Iar asta nu mai ține de mine, ci de deontologia profesională, dacă exis­tă, a celor care scriu acele știri.


 

Lavinia: În momentul în care reușești să delimitezi destul de clar viața pu­blică, profesională de cea personală, atunci se instalează un echilibru, chiar dacă viețile artiștilor nu sunt întot­deauna roz, așa cum ar putea părea. Faptul că meseriile noastre, prin natu­ra lor, sunt foarte expuse, asta nu oferă neapărat un confort, mai ales dacă nu ești construit să îți pui viața pe tapet.

 

Apropo de bârfe, care e cea mai tare pe care ați auzit-o în ultima vreme?

L: Că sunt gravidă și, dacă ar fi să mă iau după asta, aș fi gravidă în luna a 18-a. (râde)


Ș: Nu prea sunt atent la bârfe, în ge­neral, așa că, din păcate, nu pot da un răspuns satisfăcător.

 

Amândoi cântați. Dar în casa voas­tră cine joacă după cum cântă ce­lălalt?

Ș: Amândoi cântăm și facem coregra­fie. (râde)

 

Ești discret, ca de obicei. Psihologii spun că între 37 și 50 de ani putem fi afectați de criza vârstei mijlocii. Tu ai trecut prin asta?

Ș: Dacă psihologii spun asta, ar trebui să încep să cad pe gânduri. Că până acum nu m-am gândit. (râde) Deo­camdată nu am probleme de genul acesta, mă simt foarte bine în pielea mea așa cum sunt.


 

Când ne-am întâlnit la voi acasă să discutăm conceptul ședinței foto, ai arătat o grijă deosebită pentru fie­care detaliu. Ți se reproșează des că ești pretențios?

Ș: Eu sunt un perfecționist. Unora le place, altora nu. Dar eu așa sunt și nu cred că am să mă schimb.

 

Am văzut că aveți o sală de sport performantă în subsol. Cât de des vă antrenați?

Ș: Nu mă antrenez, nu fac perfor-manță, doar mă întrețin.

L: Nu exagerez, o fac atunci când am bună dispoziție și timp.


 

Ștefan, aveam o colegă de școală care dormea cu afișul tău în came­ră. Tu cu afișul cui dormeai în ca­meră?

Ș: Am avut afișe pe pereți în adolescență, deși în vremea aceea era mai greu să le procuri. Îi aveam deasupra patului pe cei de la Beatles, pe Elvis.

 

Se spune că ești un mare cuceritor. Cum începi o conversație cu o femeie?

Ș: Poate că se spune, dar eu nu mă consider vreun mare cuceritor. Dacă prin natura meseriei mă bucur de aprecierea publicului feminin, cu atât mai bine.


 

Care e ultima poză din telefonul vostru?

L: Locul în care parchez mașina, s-o pot găsi mai ușor. Altfel risc să plec pe jos acasă.

Ș: O poză cu copiii mei.

 

Lavinia, cum te înțelegi cu copiii lui Ștefan și cât de des vă vizitați?

L: Ne înțelegem foarte bine, suntem prieteni și ne distrăm împreună ori de câte ori avem ocazia.

 

Îți dorești copii sau crezi că trebuie să vină mai întâi rochia de mirea­să?

L: Toate la timpul lor.

 

Lavinia, tu ai deschis un atelier-școală pentru copii, New Talents. Cum merge proiectul?


L: Școala-studio de dezvoltare artistică pentru copii New Talents by Lavinia este proiectul meu de suflet, pe care l-am demarat de câteva luni și sunt foarte fericită să constat că există deja o evoluție a copiilor înscriși la aceas­tă școală. Avem mulți copii talentați, iar dorința mea este să cunosc și mai mulți, care, la un moment dat, să îmi poată deveni colegi sau chiar parteneri de scenă. Iar pentru asta am alături o echipă întreagă de profesioniști. Co­piii fac ore de canto (tehnică vocală, interpretare muzicală), actorie, dans, prezență scenică, design vestimentar. Iar cel mai recent curs inclus în modu­lul din această toamnă este Producție muzicală, alături de unii dintre cei mai tineri și activi producători muzicali din România. La acest curs, copiii au șansa să învețe să-și compună propriul lor cântec și să-l înregistreze. Tocmai lucrăm la un cântec de Crăciun, pe care îl vom lansa, însoțit de un video­clip, în perioada ce urmează. Așadar, pentru cei care citesc revista și își do­resc să își înscrie copilul în locul per­fect pentru petrecerea timpului liber, într-un mod constructiv, indiferent dacă vor urma o carieră artistică sau nu, pot intra pe pagina de Facebook New Talents by Lavinia sau pe site-ul www.newtalents.ro

 

Cum ai descoperit că ai răbdare să lucrezi cu copiii, tu neavând copii?

L: Prietenii îmi spun că sunt un om mare cu suflet de copil. Mă simt în elementul meu în preajma copiilor și am observat că își doresc să afle cât mai multe din experiența mea artisti­că, ceea ce îmi umple sufletul de bu­curie, mai cu seamă că aceste lucruri au dat rezultate. De curând, la una dintre ședințele cu părinții, am trăit un sentiment extrem de frumos vă­zând recunoștința părinților pentru ceea ce au realizat copiii lor în cadrul cursurilor noastre. Iar eu cred că noi doar îi ghidăm să descopere ceea ce ei au deja.

 

Ștefan, în următoarea perioadă vei fi numai pe drumuri datorită spec­tacolelor cu teatrul și turneului „Gură, taci!’. Cum reziști, având în vedere că sălile din țară nu sunt tocmai menite să inspire un artist?

Ș: E o perioadă aglomerată pentru mine, ca de obicei, în aceste luni de final de an, atât în teatru, în muzică, cât și în televiziune. La teatru am fost într-un turneu în câteva orașe, cu co­media „Desculț în parc, a lui Neil Simon, piesă pe care am și regizat-o acum câțiva ani și care se bucură în continuare de un mare succes. Apoi la Teatrul de Comedie, unde tocmai am avut premiera cu comedia „La Pulce, după Georges Feydeau, în regia lui Horațiu Mălăele, unde joc un dublu rol. Acum suntem în plin turneu cu concerte în țară, anul aces­ta turneul numindu-se „Gură, taci!, după cel mai nou single al meu. Mă bucur că lumea umple în continuare sălile de spectacol, chiar dacă multe dintre aceste săli, din păcate, au rămas așa cum erau la sfârșitul anilor 80. Nu există alte opțiuni, iar eu trebuie să-mi fac meseria. Cum spunea cineva drag: un profesionist trebuie să se descurce în orice situație. Întotdeauna în tur­nee am avut grijă ca în sălile care au încă acel aer comunist, să schimbăm ceva prin scenografia concertului și prin lumini, să creăm senzația unui alt spațiu, propice unui astfel de concert.

 

Cât de profitabil este un astfel de turneu pentru tine?

Ș: Indiferent de câte ori ai apărea la TV sau te-ar auzi lumea la radio, tre­buie să ai contact direct cu publicul, iar acesta să simtă acea energie care vine dinspre scenă, pe care nici tele­viziunea și nici radioul n-o pot reda. Spectacolul, în adevăratul sens al cu­vântului, este energie pură, nu mai e vorba de imagine sau alte artificii. Și, atunci, ăsta este cel mai „profitabil lucru pentru mine într-un asemenea context.

 

Lavinia, tu ai lansat de curând single-ul „Aroma del Amor’. Po­vestea de dragoste dintre tine și Ștefan e „vinovată’ de acest titlu?

L: Povestea noastră nu are neapărat legătură cu această piesă, ci, pur și simplu, am simțit nevoia să mă întorc cumva la muzica latino, în care m-am regăsit întotdeauna. Piesa mi-a plă­cut de la primele acorduri, iar o par­te din text îmi aparține și are o tentă romantică, așa cum sunt eu, poate. (zâmbește) Videoclipul completează povestea cântecului cu o atmosferă exotică, în care un rol important îl ocupă dansul autentic spaniol: fla­menco. Clipul poate fi urmărit deja la televiziunile de specialitate, dar și pe YouTube.

 

Ștefan, tu nu mai ai nevoie să strângi „like-uri’ la capitolul imagine. Ai putea să trăiești pur și simplu numai de pe urma numelui tău celebru?

Ș: Dacă aș trăi într-o țară în care drep­turile de autor s-ar respecta în adevă­ratul sens al cuvântului, după tot ce am realizat în cariera mea până acum, atunci da, probabil n-ar mai trebui să muncesc. Dar eu nu pot să stau, fac o meserie pe care mi-am dorit-o din co­pilărie și este un vis care s-a împlinit. Vorba lui Bregović: „fac o meserie pe care oricum aș fi făcut-o și gratis’.

 

Lavinia, te-ai obișnuit greu să trăiești în umbra lui Ștefan?

L: Întrebarea ta, la o primă vedere, poate părea cam abruptă, dar am să-ți răspund, pentru că, probabil, această întrebare există pe buzele mai multor persoane. (zâmbește) Nu m-am simțit niciodată în umbra cuiva, n-am fost ahtiată după o celebritate atinsă cu orice preț. Tot ceea ce sunt am con­struit în timp, cu pași mici și siguri. Am suficientă încredere în mine și nu am simțit nevoia să demonstrez că aș fi altceva decât ceea ce sunt. Sunt o persoană discretă, așa am fost mereu și nu-mi place să fac lucrurile osten­tativ. Da, sunt mândră că stau lângă un om cu care pot împărtăși atât de multe, atât în plan personal, cât și profesional.

 

Ștefan, ai lăsat în urmă un show de super succes, „Dansez pentru tine’, și ai trecut la un alt post să faci par­te din juriul „X factor’. Care e diferența dintre cele două producții?

Ș: „Dansez pentru tine a fost un show care a pus în România bazele a tot ce înseamnă emisiuni-concurs cu jurați. După modelul „Dansez pentru tine au apărut toate celelalte emisiuni-concurs cu juriu, pe care le vedeți pe posturile TV de azi. Mă bucur că am fost parte dintr-o producție TV care a făcut istorie în televiziunea postde­cembristă. Diferența e că la „Dansez pentru tine eram gazda show-ului, pe când la „X Factor fac parte din juriu. „X Factor vine, pentru mine, ca o continuare firească a experienței pe care am acumulat-o, atât în televi­ziune, cât și pe scenă.

 

Într-o seară joci „Desculț în parc’, în altă seară „La Pulce’ sau „Pescărușul’ lui Cehov, în altă sea­ră cânți. Ți se întâmplă să nu ai chef pur și simplu de nimic?

 

Ș: Din respect pentru meserie și pu­blic, nu-ți permiți să faci spectacole după cum ai „chef. E un lucru pe care ți-l asumi din momentul în care ai făcut primii pași în această profesie

 

LUANA DĂNEȚ Foto MARIUS BĂRĂGAN

Stilist: SILVIA CRISTESCU

Coafură Lavinia: ADONIS ENACHE

Machiaj Lavinia: ANDRA MANEA

Machiaj și coafură Ștefan:

ALEXANDRU RĂDULESCU

Vestimentație Lavinia: Balmain x H&M, Trends by Adina Buzatu, The Place Concept Store, Pure Lingerie, Parlor, Manohki

Accesorii: Moschino, Balmain x H&M, garderoba personală

Vestimentație și accesorii Ștefan: garderoba personală

Fotografiile au fost realizate la Athénée Palace Hilton. Mulțumim pentru sprijin!