Adriana Bahmuțeanu a avut nevoie de psiholog după divorțurile din viața ei, de Cosmin Bahmuțean și Silviu Prigoană. Confesiunea ne-a făcut-o chiar ea în numărul de octombrie al Revistei VIVA! Aceasta ne-a povestit că și ea la rândul ei provine dintr-o familie disfuncțională, pentru că a avut un tată agresiv, astfel că i s-a părut cumva firesc ca o bună parte din viața ei să-și aleagă parteneri „dominanți, autoritari și abuzivi'. Totul s-a schimbat însă când l-a întâlnit pe actualul ei soț, George Restivan, alături de care e foarte fericită. Iată ce ne-a spus despre relația ei cu Nikos Papadopoulos!
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE SEPTEMBRIE, GRATIS, AICI!
Puțini știu că, înainte de Silviu Prigoană, ai mai fost căsătorită. Aveai 18 ani când te-ai măritat cu Cosmin Bahmuțean, însă mariajul a durat doar 5 ani. La 23 de ani erai o femeie divorțată de un soț abuzator. Nu ți-ai pierdut atunci încrederea în instituția căsătoriei, chiar în bărbați? Și mă refer aici și la relația ta cu Nikos Papadopoulos, care a făcut să curgă atâta cerneală…
Eu consider că trecutul e format din experiențe și că nu există greșeli, ci doar lecții din care fiecare are de învățat. Cum am atras parteneri abuzatori? E simplu acum, când mă mai uit înapoi, fiindcă și eu la rândul meu provin dintr-o familie disfuncțională și, în mod sigur, nu am avut modele pozitive de relaționare în cuplu. Și atunci, mi s-a părut cumva firesc să mă simt atrasă de parteneri dominanți, autoritari, abuzivi, fiindcă, de regulă, fetele își aleg partenerii pe modelul tatălui. Pot spune că am avut o relație rece cu tata, care era autoritar, agresiv și extrem de critic și că, până nu mi-am vindecat această traumă din copilărie, nu am reușit să atrag partenerul potrivit.
Adriana Bahmuțeanu a avut nevoie de psiholog după divorțuri
Ba chiar am atras oameni care nu înțelegeau că nu îmi doresc o relație sau că vreau să pun punct și a trebuit să închei printr-un ordin de restricție, fiindcă omul ăla nu înțelege că eu nu vreau să intru cu el într-o relație serioasă. Fiindcă nu a fost o relație serioasă, a fost mai mult o prietenie care s-a lungit peste limita normală a unei prietenii și care a mers așa o vreme din inerție. Asta fiindcă eu, la vremea aceea, nu eram dispusă să mai intru într-o relație, ci îmi doream să mă vindec, să stau eu cu mine, să îmi descopăr sinele adevărat. Nu degeaba se spune că după marile despărțiri ai nevoie de liniște și că relația următoare este una gen tampon, nerelevantă, care se termină.
Omul ăla nu a înțeles că eu nu doream mai mult, nici să fiu cu el, nici să fim un cuplu – de altfel, nu am fost niciodată un cuplu, ci doar doi amici de conjunctură și l-am și ajutat o perioadă. Nici să nu mai vină la ușa mea, deși îi spusesem cu frumosul de 10 ori, așa că am apelat de nevoie la instituțiile statului, fiindcă eu nu mi-aș fi dorit sub nicio formă ca această poveste să fie publică, pentru că nu era o relație. Nu mergeam împreună nicăieri, nu ne afișam, mai vorbeam la telefon, el era tot timpul plecat, iar eu eram ocupată cu cariera, procesele interminabile cu Prigoană, copiii care sufereau teribil în urma despărțirii noastre. Nu aveam chef de niciun amor ghebos, ci de liniște.
„Am făcut psihoterapie, dezvoltare personală, psihoeducație până am realizat că m-am vindecat’
Nu mi-am pierdut încrederea în instituția căsătoriei după mariajele mele ratate, din care am avut de învățat, fiindcă generația mea, ca și generația fiilor mei, nu prea învață de la școală sau din familie ce înseamnă o relație funcțională și frumoasă de cuplu. Eu am învățat din practică, pe pielea mea, dar am plecat când nu mi-a mai convenit. Și apoi m-am reparat pe mine, a durat mult timp să mă repar, am făcut psihoterapie, dezvoltare personală, psihoeducație până am realizat că m-am vindecat, că sunt o femeie adultă completă, că mă iubesc pe mine și că mă pun pe primul loc în viața mea și că n-o să mai aleg niciodată un partener pe care să vreau să îl schimb, să îl repar, să îl îngrijesc și pentru care să mă sacrific, ci o să aleg un om matur, la fel de complet și fericit în sinele lui ca și mine, cu care să merg la drum.
Apoi a apărut George, care între timp trecuse și el printr-o dramă, poate mai mare decât a mea, și care învățase și el că până nu se vindecă nu poate merge mai departe. Și așa ne-am luat.
Cum au reacționat băieții tăi când le-ai spus că te căsătorești? Dar fostul tău soț?
Băieții au reacționat bine când le-am spus că o să mă căsătoresc și l-au îndrăgit pe George, nu au fost probleme. Nu știu cum a reacționat fostul meu soț și nu mă interesează, fiindcă nu e treaba lui.
Sursă foto: Facebook