Alex Bogdan s-a retras din sport după o accidentare gravă și a vrut să renunțe și la actorie, după moartea mamei: „Sunt multiplu medaliat la concursurile naționale de atletism, am crezut că viața mea se sfârșește” / EXCLUSIV

CITEȘTE REVISTA VIVA! DE DECEMBRIE, GRATIS, AICI!

Ești o persoană publică discretă și despre copilăria ta nu se știu foarte multe lucruri… Se spune că este cea mai frumoasă perioadă a vieții. Pentru tine cum a fost?

Am avut o copilărie îmbogățită prin sport. Am învățat ce înseamnă să muncești, să mergi la antrenament în timp ce alți copii de vârsta ta ieșeau pe afară. Cred că m-a format enorm sportul. Aș sfătui orice părinte sau viitor părinte să își ducă copilul să facă mișcare, în loc să-l blocheze în fața unui ecran. Nu am nimic special să spun, am petrecut o copilărie obișnuită, cu bune cu rele, am fost și rebel, am fost și un copil cuminte și silitor. Un mix din toate. Pot să spun așa, ca un bufet suedez, mereu am putut să-mi aleg ce am vrut în viață. Și asta pentru că am avut părinți înțelegători care m-au sprijinit mereu, în orice direcție mi-am ales să merg.

Vezi galeria foto

Citește și: Alex Bogdan, primele declarații despre copil și nunta cu logodnica lui, Cătălina: „Căsătoria pentru mine este cea mai frumoasă petrecere. Ne gândim să facem…' / EXCLUSIV

Citește și: De ce a părăsit Alex Bogdan, de fapt, emisiunea „Sunt celebru, scoate-mă de aici!': „Am început să am atacuri de panică. Unii concurenți s-au axat pe scandal' / EXCLUSIV

Citește și: Mircea Badea și Teo Trandafir, față în față, după 29 de ani de la prima lor emisiune împreună: „Au fost ani în care aproape muream de foame”

Citește și: Shannen Doherty, diagnosticată cu cancer în stadiul IV, a făcut deja pregătirile pentru înmormântare: „Vreau să fie un fel de festival al dragostei…”

Alex Bogdan s-a retras din sport după o accidentare gravă

Știm că ai făcut mai multe sporturi de performanță, ba chiar că ai medalii. Dar mai bine spune-ne tu, pe larg…

Sunt multiplu medaliat la concursurile naționale de atletism. Nu știu exact câte medalii am, dar sunt ceva. Aur la lungime, la octatlon, la aruncarea greutății, am record național la octatlon care rezistă de 21 de ani. În lumea atletismului, chiar eram cineva. Mi-aș dori eu să am perfomanțe asemănătoare în actorie sau regie, dar e mai greu. Cu timpul, cine știe, poate o să reușesc. Încă nu am am atins nivelul în actorie la care visez, dar sunt pe drumul cel bun, sper.

Ai renunțat la sport la vârsta de 20 de ani, din cauza unei accidentări. Ce ai pățit, mai exact? Cum a fost acel moment pentru tine? Ai simțit că totul se sfârșește sau te-ai remontat repede?

Am învățat târziu în viață că totul se întâmplă cu un scop. La momentul acela, am crezut că viața mea se sfârșește. Ani de zile de antrenamente dure aruncați la gunoi. Nu m-am încălzit cum trebuie înaintea unei probe și am făcut o ruptură de mușchi. Am făcut tot felul de tratamente, masaje, băi cu nămol și, până la urmă, m-am reparat. Dar la cap n-am reușit să mă repar, așa că n-am mai fost la capacitatea mea maximă.

Știam că e finalul de cursă pentru mine și chiar eram panicat, pentru că nu știam ce să fac mai departe. Nu excelam la școală, nu prea aveam pasiuni. Atletismul era viața mea. Dar cred că m-a ajutat mult că eram foarte șugubăț, așa că a devenit limpede că trebuie să mă îndrept către actorie. De acolo, e istorie.

„Nici acum nu știu clar dacă actoria este calea, încerc să mă conving cu fiecare proiect'

Ce meserie doreai să îmbrățișezi când erai mic? Când ți-ai dat seama că actoria este calea, pentru tine? Ai putea spune că datorezi cuiva această decizie?

Nici acum nu știu clar dacă actoria este calea, încerc să mă conving cu fiecare proiect. Când eram mic, habar n-aveam de nimic. Stăteam toată ziua pe stadion, visam să fiu campion olimpic, să merg la
Mondiale, să arunc cu sulița în lună. Visam mult prea mult. N-am avut o gândire rațională prea dezvoltată. Am un înger care mă ghidează când sunt pierdut. Și acel înger este instinctul. Lui îi datorez tot.

Ce-ți dorești să realizezi cel mai mult din punct de vedere profesional? Care ar fi apogeul, pentru tine?

Mi-ar plăcea să fac un rol care să șocheze pe toată lumea. Să se mire toți de cum am putut să fac așa ceva. Lumea consideră că sunt extrem de limitat cred, că știu comedie și atât. Am nevoie de cineva curajos și nebun ca mine, să mă arunce într-un proiect important, să-mi pun viața pe tavă, tot ce simt eu, și simt foarte mult. Vreau să contez pentru industria în care sunt, pentru public și mai ales pentru mine. Încă aștept momentul ăsta și sper să vină cât mai mult, ca să nu mă duc la mănăstire. (zâmbește)

Cum l-a afectat pe Alex Bogdan moartea mamei sale

Ai declarat de nenumărate ori că iubești această meserie. Cu toate acestea, a existat un punct când ai vrut să renunți, momentul în care mama ta a trecut în neființă… Cine a fost lângă tine în acea perioadă și cum ai reușit să-ți revii?

E un subiect dificil pentru mine, nu am vorbit despre lucrurile astea pentru că sunt prea personale. Nu am mai intrat în niciun proiect de atunci, mi-e foarte greu să joc, dar cred că de la anul o să fiu pregătit.

Cum este Alex Bogdan dincolo de camerele de luat vederi? Povestește-ne despre viața ta de zi cu zi…

O zi din viața mea este o pledoarie pentru normalitate. Merg la sală, fac curat prin casă, schimb nisip la pisici, mai joc un tenis de câmp, ies la bere, merg la teatru, la filme. Nu fac nimic special.

Care sunt plăcerile tale vinovate și ce ai vrea să schimbi la tine, dacă ai putea?

M-am lăsat de fumat de un an și jumătate, iar de ceva vreme fumez vape. O prostie, știu. Cu tot felul arome: bubble gum, tropical fruit, blue razz. (zâmbește) Asta ar fi o plăcere nevinovată. De schimbat, aș schimba felul în care mă enervez uneori, de la 0 la 100 în 3 secunde.