Ana Morodan de la Asia Express, despre iubit, căsătorie și copii

Cum este viața ta dincolo de social media?
La fel ca în social media. Știi, au fost mulți oameni care s-au mirat că sunt același om excentric și nebun pe care îl văd în social media. Inclusiv câțiva dintre prietenii noi pe care mi i-am făcut în Asia Express, când am ajuns în țară și au venit la #theMoffice, au fost mirați să constate că eu așa trăiesc, nu e nimic fabricat, construit, fake-uit. N-aș putea să fiu altcineva decât Ana Morodan. Pentru niciun like, share sau punct de rating în plus.

Câți prieteni adevărați ai? Și de câte ori ai fost dezamăgită la acest capitol?
Sunt norocoasă să lucrez cu o echipă de oameni care sunt și prietenii mei. Nu am mulți, dar nu am nici doi. Sunt câțiva oameni pe care mă pot baza fără ca măcar să le cer eu asta. Nu prea sunt expertă la cerut ajutor, mai mult la oferit. Sunt oameni care au trecut testul timpului împreună cu mine, alături de care trăiesc bucurii și tristeți, împreună cu care fiecare zi e o aventură. Am 34 de ani, desigur, până acum am trăit și mici tristeți sau dezamăgiri în legătură cu oamenii, dar eu sunt genul de persoană care, dacă spune o dată „gata, punct!, se detașează complet emoțional de situație sau de personaj. S-a dovedit a fi o strategie bună în timp.

Dar tu ai simțit vreodată că ai dezamăgit cu adevărat pe cineva?
Sunt convinsă că și eu am greșit și greșesc câteodată față de cei din jurul meu. De câte ori îmi dau seama de asta, le cer iertare și încerc să remediez situația. Nu mi-e niciodată greu să cer scuze. Cel mai greu de remediat e când mă dezamăgesc pe mine. Ăla e pragul meu de isterie.

„Trebuie doar să înveți ce înseamnă disciplina constantă, să crezi în nebunia ta”

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Scandalurile dintre Bianca Drăgușanu și iubiții ei. A divorțat de Alex Bodi după câteva luni, l-a trădat pe Victor Slav cu Adrian Cristea și a îndurat bătăi crunte de la Coco Păun: „Mi-a rupt picioarele și m-a lovit în...”

Ana, ești un vis frumos pentru multe femei care aspiră la stilul tău de viață. Dar bănuiesc că nu totul este un lux și-o extravaganță în viața ta. Ce îți lipsește?
Ba da, este fix așa cum o vedeți. Acum, definiția „luxului și a extravaganței diferă de la om la om, pentru mine această „extravaganță e firescul. Pentru acest vis frumos, așa cum îl numești tu, muncesc foarte mult. Și da, să știi că oricine poate să ajungă la acest vis. Eu sunt dovada clară a acestui fapt. Trebuie doar să înveți ce înseamnă disciplina constantă, să crezi în nebunia ta, să nu renunți, să fii adaptabil, să știi unde să cauți maeștrii, să lupți împotriva fricilor și a auto-sabotorului.
Nu mă concentrez pe lipsuri, ci pe toate răsfățurile pe care vreau să mi le ofer mie sau colegilor mei; și cred în visuri noi care așteaptă să fie împlinite.

Materialul integral poate fi citit în numărul de martie al revistei VIVA!.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

De ce nu au avut niciodată o relație apropiată Honorius Prigoană și Adriana Bahmuțeanu: „Nu era necesar. Am încercat, pe cât posibil, cu partenerele tatălui meu, să...”

Care este cea mai mare extravaganță financiară pe care ai făcut-o până acum?
Au fost multe, nu pentru că sunt bogată, ci doar lovită de iresponsabilitate finan-
ciară, ca orice fashionistă de pe planetă. Nu-mi place să vorbesc despre aceste lucruri pentru că deviza mea este să le arăt femeilor că poți să trăiești mișto și cool fără să investești mulți bani. Nu doresc să frustrez pe nimeni, din contră, vreau să arăt că viața e simplă și mișto și că, de multe ori, e doar o iluzie că ai nevoie de buget nelimitat ca să trăiești așa cum vrei.

Nu te-ai ferit să declari că te caracterizează superficialitatea. Ți s-a întâmplat să te arăți superficială într-un moment total nepotrivit?
Știi… în microsocietatea în care trăiesc eu, dacă m-aș lua tot timpul în serios, m-aș plictisi; cred că umorul, detașarea, faptul că nu iei lucrurile foarte în serios sunt virtuți care te ajută să rămâi echilibrat în acest Dallas de Dâmbovița. Superficialitatea dozată corect e detașare, e mindfulness, e medicament, e supra-
viețuire.

„Eu nu sunt dispusă să plătesc orice preț”

În opinia ta, există noțiunea de preț al succesului? Dacă da, cum ai plătit?
Da, există. Dar eu nu fac lucruri pe care să nu mi le asum. Și atunci când știi de la început prețul și înțelegi consecința, e cumva mai structurat totul și nu te poate lua pe nepregătite. Plus că este important, așa cum am spus, să definim corect ce înseamnă în accepțiunea fiecăruia „succes și ce suntem dispuși să facem pentru asta. Eu, spre exemplu, nu sunt dispusă să plătesc orice preț (chiar și unul mic) doar ca să mă aclame un stadion de oameni. Pentru că pe mine m-a interesat mereu să mă placă „zeii, adică oamenii pe care eu îi admir, în valorile cărora mă regăsesc, și atunci revin și, înainte să sar cu capul înainte, mă întreb: pe stadionul ăla ce fel de oameni sunt, mă ajută, vreau să fac asta, da, OK, de ce? Pentru cât timp? Cum mă ajută în câmp deschis? Unde va duce asta? Care sunt consecințele pozitive? Dar alea negative? Și totul devine mai simplu.

Cum percepi competiția cu tine însăți?
Eu sunt cel mai mare critic al meu. Echipa mea îmi spune că mă biciuiesc prea mult. Mereu am impresia că nu fac destul, că aș putea face mai mult, că sunt prea hedonistă. Am înțeles că fac destul, într-un final, când am făcut burnout. Adică anul trecut. De atunci încerc să fiu mai îngăduitoare cu mine, să conștientizez clar momentele în care fac lucruri, nu doar cele în care poate petrec prea mult timp la spa.

„Cred că un copil îl faci pentru el, nu pentru tine”

Ai declarat într-un interviu că nu-ți dorești copii. Mare dovadă de curaj… Te-ai mai răzgândit, între timp?
Nu, sunt tot fermă pe poziție. (zâmbește) Cred că un copil îl faci pentru el, nu pentru tine sau partenerul tău de viață. Și mai cred că această responsabilitate este una enormă cu implicații definitorii asupra unei alte ființe umane, nu doar a ta. Atunci când iei o astfel de decizie nu e o joacă. Cât timp planul meu de viață e să construiesc Morodan Corporation (inside joke), decizia de a face un copil rămâne pe alt plan. Probabil, când o să simt că mă pot dedica așa cum consider eu că trebuie să te dedici creșterii unui copil, o să-mi schimb poziția. Nu văd, totuși, să fie prea curând.

Dar despre căsătorie ce părere ai? Te vezi îmbrăcând rochia de mireasă?
Am îmbrăcat atâtea rochii de mireasă pentru pictorialele mele, încât mi-am satisfăcut acest vis. După cum știi, găzduiesc anual The Millennial Aristo Party, prin urmare și treaba asta cu să ai petrecerea ta e „checked. Am fost toată viața în centrul atenției, deci n-am dus lipsă de „aplauze la scenă deschisă, așa că am rezolvat și cu asta. Nu văd de ce m-aș mai căsători. Plus că pe mine mă emoționează o sală de sute de oameni care vin la conferințele mele de business și mă încarcă o astfel de energie.
Acum, lăsând gluma la o parte, o relație echilibrată nu stă într-un act. Într-o relație nu e importantă căsătoria, e importantă armonia. Dacă doar prin căsătorie vine armonia, atunci by all means… spre sfatul popular. Dacă armonia deja există, atunci căsătoria devine opțională sau irelevantă, nu?

Ai întâlnit până acum bărbatul care să-ți accepte concepțiile radicale pe care le ai referitoare la viața de familie?
Da. Chiar mai mulți. Au fost mulți care mi-au luat respirația, dar doar unul m-a învățat să respir, ca să mă exprim poetic, căci simt o carență la acest capitol, în acest interviu. (zâmbește)

Deși ești extrem de expansivă, mie-mi dai uneori impresia că ascunzi multe lucruri… Am dreptate? Se întâmplă să folosești asta tocmai ca pe un scut de apărare?
Nu. Nu folosesc expansivitatea ca un scut. Expansivitatea e parte din mine, la fel cum sunt și momentele de liniște și calm. Nu știu ce crezi tu că ascund, poate faptul că nu fac paradă în social media cu viața mea de cuplu… într-o lume în care toți ne punem viața pe tavă în social media, să păstrezi o doză de mister e o provocare și mă bucur că, uite, câteodată îmi mai iese. În final, ce-ar fi o femeie fără doza ei de mister?

Materialul integral poate fi citit în numărul de martie al revistei VIVA!.