Anamaria Ferentz a fost victima hărțuirii sexuale, la începutul carierei sale muzicale. Artista ne-a făcut această confesiune în noul număr al revistei VIVA!, cel de octombrie, în care ne-a vorbit pe larg despre viața ei personală și cea profesională. Vedeta consideră că, la un moment dat, toate femeile au fost victima fenomenului #metoo. Totuși, e mândră că nu a făcut niciun compromis.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE SEPTEMBRIE, GRATIS, AICI!
De ce muzică și nu altceva?
Oriunde am fost pe planeta asta și orice am făcut, dorința mea majoră a fost să fac muzică. Cea mai fericită sunt pe scenă, în fața oamenilor… și cea mai vulnerabilă. Este cea mai frumoasă trăire pe care am avut-o și mi-o doresc mereu. Muzica pentru mine este viață.
Anamaria Ferentz a fost victima hărțuirii sexuale, la începutul carierei sale muzicale
Cum au fost primii tăi pași în zona aceasta? A fost greu?
Am cântat de când mă știu, cele mai vechi amintiri pe care le am sunt cele în care cântam de dimineața până seara, în curte la bunici. Cântam singură sau le cântam copiilor cu care mă jucam și vindeam bilete (frunze) la spectacolele pe care le dădeam din leagănul mare de fier făcut de mama. Apoi, prima surpriză pe care mama a avut-o din partea mea a fost când aveam 6 ani și la serbarea de la grădiniță m-am ridicat de lângă ea și m-am dus pe scenă, unde, acompaniată de un profesor chitarist, am cântat un cântecel…, pregătit din timp evident, dar despre care nu am spus acasă. Eu întotdeauna anunț după eveniment. (zâmbește)
Și apoi au urmat corul școlii, solista corului, școli de muzică, teatru, operă, Demmo… Nu mi-a fost ușor, dar nu cred că poate spune cineva că a obține ceva ce îți dorești mult vine ușor, fără muncă sau sacrificii, ceva important nu se obține ușor, este direct proporțional cu munca depusă.
Ce fel de copil ai fost? Spune-ne, te rog, despre copilăria ta de la Năvodari. Ai făcut studiile la Constanța, deși ești născută la Bacău. Cum așa?
Am fost un copil năzdrăvan, evident, mai băiețoasă așa și cu mult curaj… Greu de stăpânit, după spusele mamei. (zâmbește) Din ce îmi aduc aminte, am fost super cuminte… (râde) Deci, adevărul este undeva pe la mijloc. Tot ce știu este că, orice se întâmpla cu copiii cu care mă jucam sau în general, se dădea vina pe mine, așa că nu e o noutate când mai aud din când în când treaba asta, m-am obișnuit.
Nu mi-a plăcut la Năvodari deloc (zâmbește), asta pentru că m-au luat de la casa bunicilor, de la Sascut, jud. Bacău, unde eram liberă să mă joc cu oricine, să merg la oricine acasă și eram afară cu copiii de dimineața până seara. Pentru că mama a fost transferată cu munca la Năvodari, ne-am mutat acolo, la bloc, unde nu-mi plăcea deloc: oamenii încuiau ușa – nu ca la țară, unde nimeni nu făcea asta – și nu te primeau în casă, chiar dacă le erai coleg de școală și te duceai să ceri tema…
A fost pentru mine primul șoc cultural. De aceea, cum am avut ocazia, la 14 ani, m-am dus în Constanța la liceu. Constanța îmi plăcea deoarece era oraș mare și foarte frumos, cu arhitectură diversă, multe școli, teatre, dar și Portul Tomis, care avea în jur clădiri vechi care mă fascinau.
„Cred că toate femeile, la un moment dat, au fost victima fenomenului #metoo’
Ai fost, la un moment dat, victima unor remarci sexiste. Ai trăit vreun moment #metoo? Cât de greu e să răzbești în industria muzicală ca femeie fără să faci compromisuri?
Cred că toate femeile, la un moment dat, au fost victima fenomenului #metoo, într-un fel sau altul, să ne aducem aminte din istorie ce drepturi aveau femeile, de fapt, nu cu mult timp în urmă chiar. Mai ales în domeniul artistic, de la părinții care te îndrumă să îți găsești un „serious and real job până la foarte mulți oameni care consideră că persoanele care activează în domeniul artistic sunt ușor de manipulat, frivole și câte și mai câte adjective…
Norocul meu a fost că am avut o copilărie dură, care m-a întărit, și nu am acceptat de la nimeni niciun fel de „bs (argou – porcării, mizerii) și toate le-am făcut ca la carte, cum am știut că e corect, adică zero compromisuri! N-am ajuns artist decât prin munca și talentul meu și sunt foarte mândră de asta și de fiecare decizie luată.
Mi-aduc aminte că a fost foarte greu în România atunci, ca femeie nu aveai prea multe șanse și nici nu era posibilitatea ca lumea să filmeze toate „episoadele acestea de manipulare, acum cred că bărbații se gândesc de mai multe ori înainte de a face avansuri sau propuneri total indecente, sper!
Ce pasiuni mai ai în afară de muzică?
În afară de muzică, iubesc pictura, dansul, orice formă de artă, călătoriile, animalele, tenisul, natura… și lista e lungă!
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE OCTOMBRIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!
Sursă foto: Facebook, Arhivă Personală