Anca Țurcașiu e cunoscută acum în toată țara, însă puțini dintre fanii ei știu că s-a născut prematur. A venit pe lume în București, la Maternitatea Giulești, pe data de 8 mai 1970. La naștere, actrița avea doar 1,9 kilograme. Medicii i-au spus atunci mamei ei că vedeta nu mai trăiește și că au salvat-o doar pe ea. Din fericire, însă, nu a durat mult până ce artistei a început să-i bată inima. Iată ce confesiune emoționantă ne-a făcut în revista VIVA! de iulie!
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA! DE IUNIE, GRATIS, AICI!
Bună, Anca! Ne întâlnim fix cu o zi înainte să pleci la mare. Spune-mi, cum e să ai domiciliul temporar, vară de vară, pe litoral? Cum arată bagajele?
Bagajele mele arată foarte interesant, aș putea să fiu profesor de făcut bagaje, pentru că toată viața mea a fost într-un bagaj. Am fost melcul cu casa în spinare și toată lumea care mă întâlnește pe holurile blocului are impresia că mă mut de fiecare dată, pentru că, orice aș face, oriunde aș pleca, la orice spectacol de teatru eu trebuie să car ceva. Nu întâmplător, forma cea mai agreată de mine de sport este fitness. Ieri m-am întâlnit în bloc cu un vecin care nu știu ce căra și am sărit să-l ajut. „Nu, lăsați, că e foarte greu!. „Vai, dar nu știți ce pot să car eu!.
Citește și: Băutura pe care Anca Țurcașiu o consumă zilnic. A renunțat la apa din comerț:'Este un stil de viață…'
Citește și: Cum arată Anca Țurcașiu în costum de baie, la 52 de ani:'Cea mai frumoasă femeie'
Citește și: Ce s-a întâmplat cu Cerasela și Rareș după Insula Iubirii. Mai sunt sau nu împreună:'Ne iubim, doar că…'
Anca Țurcașiu s-a născut prematur, la 7 luni
Știu că iubești marea și petreci cel puțin trei luni pe an acolo, dar, de fapt, unde te-ai născut?
Sunt născută în București, la Maternitatea Giulești, care e la câțiva metri de locul unde facem acest interviu, la 7 luni, cu 1,9 kg, iată că m-am dezvoltat totuși frumos. Având o placentă previa, mama a venit la spital, i-au spus că nu mai trăiește copilul și au salvat-o pe ea. Întâmplător, trântindu-mă prin cine știe ce loc, mi-a pornit inima. Adică a fost o șansă fantastică. Cred în Dumnezeu și cred că eu sunt aici cumva așa… simt că am menirea de a împrăștia ceva, de a lăsa ceva în urma mea. Atunci, mama a stat cu mine în spital câteva luni de zile și erau inundațiile din mai 1970, se revărsa Dâmbovița pe aici și îi era teamă că va alerga cu incubatorul la subraț. Bunica mea îmi croșeta căciulițe, fiindcă nu erau pe piață căciulițe atât de mici, pentru forma capului meu.
Știu că mama ta a fost cea care te-a îndreptat spre muzică.
M-a împins cu forța, m-a dus la Școala Populară de Artă și m-am trezit pe scenă cântând, transpirată toată, tremurând pe scena aceea. Nu mi-am găsit locul multă vreme până m-am familiarizat și acomodat cu ceea ce mi s-a întâmplat. Apoi au început o grămadă de filmări, televiziune, pe vremea lui Ceaușescu vorbesc. Am intrat, în timpul liceului, în turnee, spectacole, filmări, ședințe foto, nebunie.
Anca Țurcașiu, despre debutul său în lumea filmului
Ai debutat în filmul „De dragul tău, Anca, la 14 ani, și la 16 ani în muzică, unde ai început cu o piesă de-a Angelei Similea, care te-a propulsat în atenția oamenilor din industrie.
Am cântat multe cântece ale multor artiști și m-a propulsat, practic, Festivalul de la Mamaia 1986, acela era emblema României. Aveam 16 ani și am luat o mențiune. Am fost cu Loredana Groza în anul acela, ea a luat trofeul, și de atunci am început călătoria, eu pregătindu-mă în paralel pentru teatru, fiindcă asta a fost viața mea. Și am și dat la IATC în 1989, înainte de Revoluție, și am fost prima sub linie. Au fost acolo niște chestii care s-au întâmplat, nu comentez. Ideea e că nu am intrat din anumite circumstanțe.
Te-a deprimat acest lucru?
Foarte tare. Îmi aduc aminte că tata lucra în Ministerul Învățământului și a aflat rezultatele înainte să se afișeze. Cântam la Olimp, la Internațional, plecasem imediat după ce am dat examenele, intrasem într-un contract acolo și parcă îl văd pe tata venind spre mine, pe stradă, și plângea. M-a îmbrățișat.
Numai că, vezi ce șansă – că mă întorc iar la Dumnezeu, care nu mă lasă pe mine niciodată –, în 1990 s-a înființat, în cadrul Universității Ecologice, Facultatea de Musical. Cred că au fost două serii sau o serie de actori care au terminat, specializați pe canto, dans și actorie, ceea ce pot să spun că mi-a adus niște satisfacții foarte mari. Examenul de licență mi l-am dat la Târgu Mureș, la Universitatea de Teatru din Târgu Mureș, pentru că aveam foarte mulți profesori din București, de la Conservator, de la UNATC, și au zis că să nu avem parti-pris-uri. L-am dat acolo, într-o sală. Eu fiind foarte cunoscută, a venit toată facultatea să mă vadă, am avut un show de o oră, one woman show, a fost foarte frumos, iar rectorul facultății, domnul Béres, m-a revăzut după mulți ani în musicalul „Rebecca, de la Teatrul Național de Operetă, pentru că fiul lui, Atilla Béres, regizase acest spectacol.
„La 16 ani câștigam foarte mulți bani’
De la ce vârstă ești independentă financiar?
De la 16 ani, câștigam foarte mulți bani. Acasă îi aduceam pe toți, nu pot să spun că am fost isteață să îi investesc în ceva, să fac afaceri. Și astăzi, nu știu, dacă mă pui să vând ceva, mai bine ți-l fac cadou decât să îți vând ceva. Nu pot să fac așa ceva și nici nu voi face. Raportarea mea la bucurie și la viață este cu totul alta, am alte sisteme de valori, alte bucurii și alte principii. Mă raportez strict la sufletul meu, la memoria mea, la amintirile mele. Dacă investesc în ceva, investesc în călătorii, prieteni, în meseria mea.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE IULIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!
Sursă foto: www.mirceamarinescu.ro, Instagram