Andia a fost victima bullyingului în adolescență. Artista ne-a vorbit, acum ceva timp, în revista VIVA!, despre copilăria ei, dar și despre începuturile sale ca artistă. A trecut prin bune și rele și a învățat, cu ajutorul terapiei, că nu trebuie să lase pe nimeni să-i afecteze încrederea în sine. Acum, la 27 de ani, e o femeie puternică, iar muzica rămâne în continuare pentru ea cel mai bun refugiu.
Abonați-vă la canalul de Whatsapp VIVA! Primiți pe telefon cele mai importante articole!
Bună, Andia! Ești una dintre cele mai în vogă artiste din România, la doar 27 de ani. Piesele tale chiar creează dependență, am simțit-o pe propria piele, și se bucură de un real succes. Dat fiind că ești pentru prima dată între paginile revistei VIVA!, mi-ar plăcea să începi prin a ne spune povestea numelui tău de scenă…
Numele meu de scenă a apărut într-un moment de brainstorming. Știu că eram cu părinții mei, pe bancheta din spate, și îmi doream un nume care să mă reprezinte, dar care să fie și ușor de ținut minte, cu muzicalitate. Astfel, am pornit de la numele meu, Diana Constantin. Făcând diferite prescurtări, am ajuns la numele Andia, care, de fapt, este Diana.
Andia a fost victima bullyingului în adolescență
Cred că fanii sunt curioși să afle mai multe despre omul Andia, despre cum erai tu înainte de a deveni celebră. Hai să o luăm cu începutul… Cum a arătat copilăria ta? Ce amintiri ai din acea perioadă?
Eu am crescut în provincie și de acolo am cele mai multe amintiri – jocurile cu prietenii mei ori cu colegii de școală, dar și momentele de când eram mai mică și uitam să mai vin acasă, în timp ce mama mă aștepta să mănânc și să fac baie. (râde) Am avut o copilărie plină, socializam mult, eram o mică comunitate care zi de zi se întâlnea și mai inventa câte un joc. Țin minte că jocurile care se desenau cu creta pe asfalt erau preferatele mele.
Citeam că, din păcate, și tu ai fost victima bullyingului, în adolescență. Cât de tare te-a afectat acest fenomen și cum ai reușit să treci peste? Ai făcut vreodată terapie?
Da, am fost bullied în perioada liceului, o scurtă perioadă, în clasa a 9-a. Atunci nu cred că am înțeles ce efect a avut asupra încrederii de sine, dar cu siguranță a jucat un rol îndeajuns de important cât să îmi pun la îndoială sinele. Terapie nu am făcut atunci, dar am făcut la 25 de ani și pot spune că e una dintre cele mai bune decizii din viața mea. Mi-am dorit de mult timp, pentru că eram în căutare de răspunsuri în a mă cunoaște mai bine, în a-i înțelege pe ceilalți și cu dorința de a trăi conștient.
Cum și-a descoperit Andia pasiunea pentru muzică
Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru muzică și când ți-ai dat seama că vrei să fii cântăreață? Tu ai absolvit ASE-ul, deci părea că te îndrepți spre un alt drum, inițial…
Dintotdeauna am avut o înclinație spre muzică, în toate formele ei. Pentru mine, este în continuare un refugiu. Am urmat studii economice, într-adevăr, dar ăsta a fost un plan de rezervă, pentru că mi-am dorit să îmi construiesc o carieră muzicală încă de când eram mică și cântam muzică populară.
Ce relație ai cu părinții tăi? Te-au susținut în drumul către celebritate, ca artistă, sau și-ar fi dorit să activezi pe un post potrivit studiilor tale? Ce sfaturi ți-au dat?
Cu părinții mei am o relație bună. Din păcate, nu ne mai vedem atât de des, dar comunicăm telefonic. Ei m-au susținut, dar, inițial, studiile au fost pe primul loc. Eu am putut să le fac pe ambele în paralel, mai ales că am debutat pe piața muzicală din România în 2019, iar masterul l-am terminat cam în aceeași perioadă. Părinții mei au crezut în talentul meu de la bun început și chiar și-au dorit să reușesc, așadar m-au susținut cu ore de canto, au mers cu cu mine la diferite concursuri etc.
Te-ai născut în provincie, dar, de dragul carierei, ai decis să te muți în București. Cât de grea a fost acomodarea? Bănuiesc că nu ți-a fost ușor să te trezești singură într-un oraș atât de mare și… scump. Te-ai confruntat cu lipsurile?
M-am acomodat relativ repede. Eu mă atașez de oameni, și nu de locuri, și cred că de asta mi-a fost mai ușor. Într-adevăr, viața în București e mai scumpă, dar părinții m-au ajutat și am și lucrat din 2018 până în 2019. Consider că m-am descurcat în momentele critice, pentru că n-am vrut să mai trăiesc din bugetul părinților, motiv pentru care m-am și angajat. Apoi, cu trecerea timpului, lucrurile au devenit mai ușoare, odată cu ascensiunea mea pe piața muzicală din România.
![](https://thumbor.unica.ro/unsafe/760x0/smart/filters:format(webp):contrast(8):quality(75)/https://www.viva.ro/wp-content/uploads/2025/02/c1-001-cover-3-11.jpg)
„Compromisuri am făcut destule'
Ce compromisuri ai făcut pentru carieră? Care a fost cel mai greu moment pentru tine, ca artistă? Te-ai simțit vreodată răvășită, în pragul depresiei și al anxietății?
Compromisuri am făcut destule. Unul dintre ele a fost chiar începutul, să vin în București, doar cu un bagaj după mine, să încep o nouă etapă din viața mea, alături de o prietenă din facultate. Am avut momente low, cu tot felul de stări, dar am ieșit din ele. Și știu că pot urma și altele. Eu asociez viața cu o spirală de ADN. Există perioade frumoase și perioade mai puțin plăcute, dar cam asta e frumusețea ei, să fie în culori – uneori roz, alteori gri.
FOTO: Facebook