Andrei Păunescu dezvăluie ce relație avea cu tatăl său, Adrian Păunescu, cum l-a afectat notorietatea numelui și divorțul părinților: „Aveam 4-5 ani. A fost o povară uriașă și…”

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE APRILIE, GRATIS, AICI!

Andrei Păunescu este fiul lui Adrian Păunescu și al Constanței Buzea. A avut o copilărie frumoasă, cu „de toate', și a fost lăsat liber, să experimenteze, după ce părinții s-au convins că pot avea încredere în el. Îndrăgitul muzician își aduce și acum aminte cu drag de acele vremuri, inclusiv de lecțiile învățate de la mama și tatăl lui.

Vezi galeria foto

Citește și: Adriana, fiica lui Andrei Păunescu, regretă că nu și-a cunoscut bunicii: „Mi-am pus dorința să-i pot vedea măcar pentru o zi”

Citește și: Andrei Păunescu și Ana-Maria Păunescu, dezvăluiri emoționante la 13 ani de la moartea tatălui lor, poetul Adrian Păunescu: „Eram obișnuiți ca el să facă imposibilul”

Citește și: Emily Burghelea dezvăluie povestea tristă din spatele numelui ei: „Mă cheamă și Lăcrămioara. Mama mea era să-și piardă viața la naștere. Dumnezeu a ținut-o în viață să-și cunoască fetița'

Citește și: Anamaria Prodan, decizie radicală în procesele cu Laurențiu Reghecampf: „Nu mă mai afectează nimic. Am externalizat…'. Cum și cu cine va petrece Paștele

Andrei Păunescu dezvăluie ce relație avea cu tatăl său, Adrian Păunescu, cum l-a afectat notorietatea numelui și divorțul părinților

Scriitorul Andrei Păunescu recunoaște că tatăl lui, Adrian Păunescu, a fost cel care i-a provocat dorința de „a învăța lucruri fundamentale'. Marele poet nu și-a obligat fiul să aibă note mari la școală, însă i-a impus acestuia să știe foarte bine limba română și să cunoască istoria.

„Pot să spun că am bătut în toate… în afară de oameni (râde, n.red.). Am bătut mingea și am vrut să devin fotbalist, i-am iubit pe Dobrin, pe Balaci, pe Hagi, Universitatea Craiova, Brazilia. Apoi am bătut corzile chitarei, tobele, chitara bass, tastatura computerului, la scris și în studio, țara și lumea. Am bătut și am făcut de toate.

Tata, cu care am crescut după vârsta 9 ani, pentru că părinții mei au divorțat când eram foarte mic, mi-a oferit o rigoare extraordinară. Am primit, însă și o libertate incredibilă, din care am înțeles cât de importantă este creația.

Mi-a provocat dorința de a învăța lucruri fundamentale. Nu mi-a cerut note mari la școală. Dar mi-a impus să știu foarte bine limba română și ce este important din istorie, ca să am habar pe ce lume trăiesc și încotro mă-ndrept.

Văzând că sunt un copil serios, mi-a dat de mic toată libertatea să fac ce doresc. M-a lăsat să-mi aleg singur pasiunile, facultatea, munca și cariera. Doar cu timpul liber am avut mereu restanțe, pentru că el era mereu obsedat de muncă și noi eram echipa lui, pe care n-o prea lăsa să se odihnească. Dar ne-a prins foarte bine', a povestit Andrei Păunescu pentru Fanatik.ro.

„Faptul că părinții mei s-au despărțit când eram mic poate fi un handicap'

Părinții lui Andrei Păunescu au divorțat pe vremea când acesta era foarte mic. Deși nu e încă sigur ce traume a stârnit această despărțire în el atunci, consideră că e mai bine că aceștia s-au separat, pentru a avea o viață liniștită.

„Faptul că părinții mei s-au despărțit când eram mic poate fi un handicap, nu știu ce traume ascunse sunt în mine. Dar a fost și o mare șansă ca părinții mei, despărțiți foarte devreme (eu aveam 4-5 ani când au început divorțul și 9 ani când s-a terminat), să trăiască până aproape de bătrânețe.

Dacă rămâneau împreună doar ca să păstreze o aparență de familie, niște acte și o rutină, probabil că mureau de foarte tineri. Iar eu aș fi avut parte de o viață de familie de coșmar, stereotipă, cu forme mai importante decât fondul. Cu prejudecăți împovărătoare și traume și mai mari. Am luat despărțirea alor mei ca pe o șansă și am rămas apropiat de amândoi. Mai ales de tatăl meu, care mi-a arătat drumul și direcția în viață', a explicat scriitorul.

Ce impact a avut pentru Andrei Păunescu notorietatea numelui de familie

Întrebat dacă a purtat vreodată povara numelui de familie sau dacă a fost mândru de el, Andrei Păunescu susține că pentru el numele a fost atât „o povară uriașă', cât și o „șansă uriașă'.

„Și una, și cealaltă și multe altele, legate de numele Păunescu. Este o întrebare imposibil de evitat când sunt întrebat despre mine și existența mea. Faptul că m-a chemat Păunescu a fost o povară uriașă, a fost și o șansă uriașă.

Șansă înseamnă că am crescut în medii fertile, din toate punctele de vedere. Iar povara este că, indiferent de ce fac în viață, chiar și după 14 ani de când a murit tata, totul se întoarce la povestea lui Adrian Păunescu. Toți mă văd ca pe fiul lui Adrian Păunescu, ceea ce nu e rău. Am învățat să trăiesc cu această inerție a lumii, care nu are timp de amănunte și vede doar contururile groase.

Ce mă amuză și mă revoltă uneori este că inerția multora devine ignoranță. Eu îmi scriu în prezent cântecele, cu texte noi, care îmi aparțin și care se referă la evenimente de azi. Unii, însă, spun tot: ce versuri frumoase ți-a scris Adrian Păunescu!', fără să ia în calcul faptul esențial. Piesele sunt despre realități din 2024, iar tata s-a dus încă din 2010.

Am înțeles, deci, șansa de a fi copilul lui Păunescu. Dar și povara faptului că el a fost atât de mare încât noi, urmașii lui, orice am face, îi moștenim și admiratorii, și denigratorii. Noi avem mereu răspunderea de-a nu compromite numele. Ne-am obișnuit de mult cu gândul că nu ne putem construi propriile vieți ca și cum el nu ar exista. De aceea, la această întrebare care mi se pune mereu la fel, răspund și eu la fel: o mare șansă și o mare povară', a explicat Andrei Păunescu.

Ce amintiri are Andrei Păunescu cu regretatul său tată

Andrei Păunescu a avut o relație extraordinară cu tatăl lui, cu care discuta despre orice, inclusiv despre problemele în iubire. Munceau împreună, dar se și distrau, deși îl numește și acum pe Adrian Păunescu „un șef aspru și riguros'.

„Muncă, sport, drumuri, discuții serioase și planuri. Noi nu beam și nu fumam, nu pierdeam timpul cu așa-zise distracții. El era obsedat de muncă, iar când aveam un timp așa-zis liber, fie jucam fotbal sau șah, fie stăteam nopți întregi și scriam cântece.

Mai discutam despre politică, filosofie, presă, poezie, arte, familie, femei. Așa am scris împreună Haide, mamă, haide, tată, Amor cubist, Punctul pe i, Îndrăgostit de tine. În mașină, cu mine la volan, a scris în 21 august 1988 poezia esențială Doamne, ocrotește-i pe români!

Aveam discuții de toate felurile. El era cel mai important confident al meu și invers, inclusiv în probleme de dragoste. De mic mi-a spus fără perdea ce și cum se întâmplă în relațiile dintre oameni. Apoi dintre bărbat și femeie și așa viața, cu toate ale ei, nu prea m-a prins nepregătit.

Am scăpat din momente grele datorită celor învățate de la el. Am intrat în necazuri respectând principii și convingeri pe care mi le-am întărit lângă el, iar prietenia lui m-a ajutat să știu să înfrunt ceea ce trăiesc și să mă bucur de ceea ce trăiesc.

Andrei Păunescu, despre tatăl lui: „A fost și un șef atât de aspru și de riguros'

A fost și un șef atât de aspru și de riguros, încât nimic din ce am trăit ulterior nu mi s-a părut greu, nici măcar serviciul militar. Ce să mă mai sperie, dacă eu am făcut cea mai adevărată militărie cu cel mai mare general civil, Adrian Păunescu.

De mic mi-a deschis ochii să știu ce înseamnă muzica rock și folk, fotbalul, poezia, România, libertatea și chiar mâncarea chinezească, preferata lui. Când eram eu foarte mic tata a stat 8 luni la o bursă în America și de acolo a venit cu tot felul de pasiuni. Una a fost cea pentru pentru mâncarea chinezească, pe care și eu o apreciez de mic, până azi', și-a mai amintit el.

Sursă foto: Facebook

Urmărește-ne pe Google News