Cum a debutat Carmen Movileanu în carieră și ce spune despre televiziunea de astăzi: „Știu că voi fi judecată. Nu era un podium de prezentare de modă, nici…” / EXCLUSIV

CITEȘTE REVISTA VIVA! DE NOIEMBRIE, GRATIS, AICI!

Cei mai mulți vă știu din postura de crainică, după 1989, dar mi-ar plăcea să ne povestiți cum au fost începuturile în TVR, pentru că la finalul anilor 1970 erau alte rigori. Abia împliniserăți 20 de ani când v-ați angajat, așa că o să vă rog să-mi vorbiți despre asta!

Despre începuturi sunt oricând pregătită să povestesc, dar pe cine interesează? Copiii, adolescenții, tinerii nu sunt atrași de poveștile părinților lor, de ce i-ar interesa povestea unei persoane pe care nu o cunosc? Foarte puțini acceptă să începi o poveste cu: „Pe vremea mea… Poate chiar nimeni. Ce mă surprinde este lipsa de interes a celor care lucrează în domeniu. Voi, jurnaliștii din presa scrisă, mai umblați la amintiri, voi, cei care ne cunoașteți de mult, cei care știți ce și câte ne recomandă. Și, dintre voi, din ce în ce mai puțini sau sub titluri ca „Fosta crainică, mama fostei soții a lui… mătușa fostei soții a lui … și cu cât sunt de „fosta se umple o pagină.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cine este Cristela Georgescu, soția lui Călin Georgescu. Este expert în nutriție, a lansat mai multe cărți și are doi copii cu politicianul

Vezi galeria foto

Citește și: Cum arată și cu ce se ocupă Carmen Movileanu, după retragerea din televiziune: „Cum să nu rezist acum fără șefi, presiuni, schimbări amenințătoare?'. Ce spune despre colaborarea cu TVR / EXCLUSIV

Citește și: Carmen Movileanu, vocea de la Teleenciclopedia, a împlinit 66 de ani! Cu ce s-a ocupat după ce i s-a luat postul de crainică TVR: „Ruperea mi-a indus o mare suferință”

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Toate incidentele de la alegerile prezidențiale de azi, 24 noiembrie. Un bărbat a fost bătut, în Slatina. Diana Șoșoacă, anchetată după ce s-a filmat când a desenat o casetă cu numele său și s-a votat singură

Citește și: Ioana Grama s-a despărțit de iubitul milionar, acum o lună: „Am fost rău. Cel mai dureros din toată povestea asta…”. Ce spune despre împăcarea cu fostul soț

Citește și: Ce va face Alexandra Căpitănescu, câștigătoarea Vocea României 2023, cu premiul de 100.000 de euro: „Este activitatea noastră preferată. Primul lucru…”

Cum a debutat Carmen Movileanu în carieră și ce spune despre televiziunea de astăzi

Povestea mea, despre începuturi, am tot spus-o în interviuri de reviste și de emisiuni, interviuri la care au acces de pe telefoanele lor inteligente toți doritorii, dar nu cred că-și pierd timpul cu asta dacă nu au o curiozitate de moment. Începutul meu a fost cu emoții, cu întrebări, cu zile și nopți pierdute prin redacție, prin bibliotecă, cu teama de a nu greși, cu dorința de a fi descoperită și apreciată pentru ce știu și ce pot să fac. Și astăzi mă emoționează amintirea întâlnirilor de care am avut parte și pe care le am în minte și în suflet, ca pe cele mai de preț daruri. Cu darurile astea am crescut, am râs, am plâns și nu am încetat să întreb când nu am știut ceva. Schimbarea din 90 a fost marea provocare, la care am răspuns în echipă. Și tot în echipă, până prin 98.

Ce a urmat? Aproape totul ALTFEL și zău că nu am simțit aerul nou, pe care ar fi trebuit să-l aducă acel ALTFEL. Prin 2000, tot ce părea nou era deja vechi. Din ce în ce mai bătrâni, mai obosiți și mai marginalizați. Eu, care crescusem în echipă, cu uși deschise la toate birourile, mai ales ale șefilor, cu transparență, cu proiectele noastre, nu cu unele impuse, în agitația creației, a unicității, pe holuri pline de viață și de bucuria artiștilor și invitaților, în spații luminate nu doar de reflectoare, ci și de mari ambiții, într-o mare familie, eu eram tânără și mă simțeam mai tânără decât numărul anilor. Optimismul și speranța erau îndemnuri la ordinea zilei și m-am lăsat dusă de val, până astăzi, până la noul cel NOU și ALTFEL, total lipsit de emoție. Poate părea exagerat, însă, acum, aici, este despre mine, iar eu nu m-am împrietenit cu acest ALTFEL, care pare că anulează tot cea fost bun.

În mintea mea încape confuzia dintre ALTFEL și MAI BINE, în sufletul meu este un refuz total. Și eu mă simt mai bine în haine noi, moderne, cu condiția să mi se potrivească, să nu fiu penibilă, să nu-mi impună o altă atitudine sau chiar alte opinii, alte păreri, de dragul de a fi la modă. Să fiu la modă înseamnă să fiu ALTFEL sau MAI BINE? Iubesc și noul, și modernul, pentru că le pot admira, le pot găsi sensul, nu sunt absurdă, am o minte deschisă. Mi se potrivește moda clasică, adică mai veche și, drept să spun, mă simt puțin păgubită de faptul că cititorii nu-mi pot auzi vocea și unda de umor din tonul meu! Ce să fac? Sunt obișnuită cu directul și mai puțin cu înregistrările interviurilor.

„Alegerea mea de a intra în televiziune a fost acceptată de părinții mei'

Ce a spus familia dvs. despre alegerea de a lucra în televiziune? V-ați dorit asta încă din copilărie?

Alegerea mea de a intra în televiziune a fost acceptată de părinții mei cu la fel de multă curiozitate ca a mea. Ei, ca și mine, nu aveau habar de lumea și viața în care urma să mă instalez. Și eu, și ei am avut mari emoții, dar m-au susținut, m-au încurajat și au putut să înțeleagă repede de ce lipsesc atâta de acasă. Fără ei nu aș fi reușit. Chiar nu știu cum m-aș fi descurcat dacă totul mi s-ar fi întâmplat astăzi și refuz să-mi imaginez.

Mi-e tare dor de ei și de copilul Carmen, care făcea balet, cânta la pian, știa foarte multe poezii, asculta cu nesaț teatru radiofonic, știa toate textele melodiilor de la radio, recunoștea artiștii la televizor și imita tot sub privirile unicului spectator – fratele meu. Noi avem amintiri frumoase, pline de haz, cu nebunii din vacanțe fierbinți, înzăpezite, plimbate, bronzate, răcoroase, avem ce povesti copiilor și nepoților, care, din fericire, sunt curioși să ne asculte.

„M-am despărțit greu de redacție'

Ați lucrat 13 ani în redacția Economică și de Știință, și ați fost una dintre vocile „Teleenciclopediei, o emisiune extrem de apreciată și de urmărită înainte de Revoluție. Cum era pe vremea aceea să fii redactor la TVR? Ați avut probleme cu cenzura?

Începuturile în redacție – mai întâi la știri, ca monteur de film, editorul de astăzi – nu au fost deloc ușoare. Am dat foarte multe examene, căci fără ele nu aveam cum să progresez, nu mă puteam opune niciunei evaluări, doream să rămân și să cresc acolo. Când m-am mutat, prin examen, în Redacția Economică și de Știință, m-am îndrăgostit definitiv de televiziune. Fiecare zi aducea ceva nou și mă simțeam atât de utilă și de apreciată. În februarie 90, colegii de redacție, Cornelia Rădulescu, Ioan Ionel și Toma Popescu, cu care făceam echipa „Teleenciclopediei, m-au convins că pot să trec fără temeri și rețineri în echipa crainicelor. Sugestia venise din partea celor care se preocupau de schimbare, de înnoire, oameni cu multă experiență, cu care lucrasem, care mă cunoșteau și care au avut încredere în potențialul meu: Cristian Țopescu, Bebe Ciurescu, Mitică Moroșanu, Tavi Iordăchescu, Stoica Meteleanu.

M-am despărțit greu de redacție, dar postura de crainică m-a apropiat mai mult și de toți ceilalți, cu care nu lucrasem încă. Crainicele își făceau textele de prezentare păstrând o relație permanentă cu realizatorii emisiunilor, adică și eu. Rar se întâmplă să găsești, la intrarea în tură, un text scris și amănunte despre o emisiune. Redactorii de la Teatru-Film ne răsfățau cu prezentări stufoase, de specialiști, care ne bucurau, dar spuneam publicului, în anunțurile nostre, cine semnează o prezentare.

Ce spune Carmen Movileanu despre fostele ei colege

Care sunt cele mai frumoase amintiri de la început de carieră și nu numai? Delia Budeanu, Cristiana Bota, Sanda Țăranu, Cristina Țopescu, Lia Mărăscu, Despina Moiceanu, Iuliana Marciuc v-au fost colege. Cine v-a fost mentor la început de carieră?

Pe cât am fost de mândră să împart același scaun cu Sanda Țăranu, Cristiana Bota, Lia Mărăscu, Delia Budeanu, pe atât am fost de implicată și de responsabilă. Eu nu m-am confruntat cu rigorile și cenzura cu care ele, doamnele televiziunii, au supraviețuit atâtor ani, dar, având exemplul lor, se pare că am făcut bine ce am făcut. Una dintre puținele calități pe care mi le recunosc este că am măsură în tot ce fac. Ador firescul, naturalul, directul, tonul civilizat și contactul vizual. În opinia mea, sunt calități obligatorii ale omului de televiziune, la fel de obligatorii ca pregătirea, cunoașterea perfectă a limbii române, carisma, flexibilitatea, adaptabilitatea și spiritul de echipă.

Crainicele și, în general, toți cei care apăreau pe sticlă aveau aceste calități. Dar evoluăm și cred că, astăzi, lista cerințelor e mai stufoasă, cu siguranță. Experiența atâtor ani de muncă în același loc și mereu în slujba telespectatorilor mă ajută astăzi să înțeleg, mai ușor decât majoritatea, toate schimbările care curg fără oprire, să accept și eșecurile, și puținele împliniri ale celor din jur, ale noastre. Am și eu doza mea de toleranță, dar sunt un fin observator și-mi permit oricând „o analiză fină a situației – asta ca să le fac să zâmbească pe colegele cu care, mulți ani, eu chiar am făcut echipă.

„Sunt liberă de contract din 2018'

Cu cine ați mai păstrat legătura de când ați plecat din TVR? Ce sfaturi le dați fetelor care bat la ușa consacrării? Ce s-a schimbat de atunci în televiziune?

Lucrurile s-au mai schimbat, dar, din păcate, în mare parte condițiile sunt aceleași. Mă puneți într-o ușoară dificultate, eu sunt liberă de contract din 2018 și, din respect, nu-mi permit comparații. Din fotoliul de acasă nu mai găsesc însă nicio scuză pentru ceea ce consider că e depășit. Să fie totul de la bani! Mă tem că priceperea, entuziasmul și creativitatea au rămas, pentru multe domenii, simple noțiuni de dicționar. Da „pe vremea televiziunii alb/negru, căci de aici am o mare durere, se respectau definițiile acestor noțiuni de dicționar.

Știu că voi fi judecată și etichetată ca nostalgică, dar mi se pare normal să mă leg de lucruri bine făcute, cu mesaj, conținut și un mare impact în toate mediile. Proiectele erau originale și semnatarii lor erau oameni de condei, cu imaginație și foarte mult talent. Erau foarte serios și dur selectați. Toți cei care apăreau pe sticlă nu erau doar deștepți, erau obligatoriu carismatici și cu dicție perfectă. Televiziunea nu era un podium de prezentare de modă nici la știri, nici la meteo, nici la sport, artiștii erau cei care dădeau tonul în modă, așa cum era ea, dar niciodată cu exagerări. Apropo! Mi-am păstrat câteva dintre ținutele în care am apărut pe ecran, unele elegante pentru toate timpurile, cu accesoriile și emoțiile lor. Din păcate, „timpurile au lucrat la trupul meu, la fața mea, dar nu și la sufletul meu. Nu mi se mai potrivește nimic din acele vremuri.