Catinca Roman, despre relația cu Oana Roman și mama lor, Mioara, internată într-un centru de recuperare: „Eu nu prea mă apuc să intru în polemici, dar sora mea...” / EXCLUSIV

CITEȘTE REVISTA VIVA! DE IANUARIE, GRATIS, AICI!

Dacă ar fi să faci un bilanț al anului trecut, cum ar arăta el? A fost un an bun pentru tine?

L-am pierdut pe tata și am avut probleme de sănătate și eu, și Calina, fiica mea. Asta este! Mai sunt și perioade din acestea. La mama ne așteptam, ținând cont de problemele ei medicale mai vechi. Ce așteptări ai de la anul acesta, care sunt dorințele tale pentru 2023? În primul rând, sper să fie un an mai bun, cel puțin din punct de vedere al sănătății. Știu că sună clișeistic, dar cred că așa este.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Scandalurile dintre Bianca Drăgușanu și iubiții ei. A divorțat de Alex Bodi după câteva luni, l-a trădat pe Victor Slav cu Adrian Cristea și a îndurat bătăi crunte de la Coco Păun: „Mi-a rupt picioarele și m-a lovit în...”

Vezi galeria foto

Citește și: „Va urma jihad. Nu a văzut-o pe mama de peste 6 luni'. Oana Roman susține că sora ei, Catinca, refuză să o viziteze pe Mioara Roman. Ce acuzații îi aduce lui Marius Elisei

Citește și: De ce nu s-a căsătorit niciodată Catinca Roman: „A fost ceva atroce. Probabil…'

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

De ce nu au avut niciodată o relație apropiată Honorius Prigoană și Adriana Bahmuțeanu: „Nu era necesar. Am încercat, pe cât posibil, cu partenerele tatălui meu, să...”

Citește și: „Merită să-l dați drept exemplu. Nu a ridicat mâna, deși…'. Anamaria Prodan, după ce Dan Alexa a spus că s-a abținut să reacționeze în fața ei, după pumnul încasat acum 4 ani

Citește și: Gabriela Cristea și-a deschis o nouă afacere: „În sfârșit vă dezvălui la ceea ce lucram”

Catinca Roman, despre relația cu Oana Roman și mama lor, Mioara, internată într-un centru de recuperare

Ai studiat moda la Paris. Mult timp ai realizat vestimentații și ai fost printre designerii de top de la noi. Te îmbraci /te-ai îmbrăcat numai cu haine create de tine?

Nu prea am. Nu știi vorba „cu cizmarul și frizerul, și așa mai departe?! În general, nu prea m-am îmbrăcat cu haine de la mine, când făceam modă. Pentru că întotdeauna era cineva mai important sau o clientă mai grăbită, și pentru mine nu mai aveam timp. Dar îmi face plăcere să mă îmbrac, de exemplu, de la designeri români, de la colegi de-ai mei.

De ce modă și nu altceva? De unde pasiunea aceasta? Acum ce faci?

A venit așa, pur și simplu. Îți dai seama că, pe vremea aceea, era destul de ciudat și rar întâlnit, dar pasiunea mea, inițial, a fost desenul. Mi-a plăcut desenul și am desenat de mică. Iar povestea cu moda a venit la adolescență, când o foloseam pe sora mea drept manechin și îi făceam tot felul de rochițe. Mă jucam cu ea de-a păpușa. Și așa am descoperit că am pricepere manuală și că am viziune, și că pot să fac dintr-o bucată de material ceva care să se poată îmbrăca.

Nu mai fac de mult timp modă. Cumva, cred că era foarte devreme. Atunci când am apărut eu, lumea încă nu avea așa o cultură pentru designerii locali, lucru care s-a schimbat între timp. Și mă bucură foarte tare acest lucru. Cred că, în acea perioadă, toată lumea a trecut prin faza asta. Oamenii își doreau branduri străine. Dar, repet, situația s-a schimbat. E un lucru îmbucurător și arată evoluția societății noastre. Lumea acum apreciază hand made-ul și unicitatea, ceea ce e foarte bine.

„Le sunt recunoscătoare mamei și femeilor din familia noastră'

Ești o femeie frumoasă și educată. Mama ta te-a influențat în vreun fel? Educația vine de la părinți?

Da. Foarte mult. Și mă bucur că am reușit să transmitem acest lucru mai departe. Pentru că se observă și la Calina, și la Iza, fata Oanei. Acest lucru îl observă lumea, ceea ce este îmbucurător. Nu am pierdut orice speranță că, în țara noastră, calități de genul acesta încă mai suscită interesul. Pe partea de îngrijire, așa, ca femeie, să zic, și plăcerea pentru cosmetice și chiar și pentru modă a venit din partea bunicii maternale, care era foarte cochetă. Mama mamei. Deci, eu nu cred că am văzut-o vreodată să iasă din cameră, dimineața, nemachiată sau nearanjată.

Și mama, dar mama mai puțin, pentru că a fost o femeie activă, a muncit și a avut copii, față de bunica mea, care era casnică. Era soție de ambasador, ceea ce implica multe obligații, dar nu a lucrat. Și mai am multe lucruri… Dar pe partea de principii, de valori pe care le apreciez, și le sunt recunoscătoare mamei și femeilor din familia noastră. E greu să înveți după aceea. Deși sunt mulți care au făcut asta și îi apreciez mai mult, poate, decât pe cei care au primit o educație solidă în familie.

Cum a afectat-o pe Catinca Roman pierderea tatălui ei, Iosif Zilahy

Tatăl tău, Iosif Zilahy, s-a stins din viață în urmă cu ceva timp. Ai spus că nu s-a mai putut face nimic. Suferea de ceva?

Tatăl meu avea 89 de ani. El era cardiac și fusese operat la inimă și, mă rog, am știut că, la un moment dat, probabil că o să îi cedeze inima, și cam asta s-a întâmplat, în mare. Din cauza faptului că inima nu mai funcționa la capacitatea care trebuie, au început să îi cedeze organele. Mă așteptam, îți dai seama, și cu toate acestea m-a afectat foarte tare. Nu credeam că o să mă afecteze atât de puternic.

Cum ai trecut peste această pierdere?

Nu am trecut, sincer.

„Nu ai cum tu, ca persoană, să îngrijești un om bolnav'

Până la urmă, mamei tale i-ai spus? Ea cum se mai simte?

Nu i-am spus. Am vorbit cu Oana și stabiliserăm să nu îi spunem, dar a aflat de la televizor. Noi am crezut că, poate, nu mai reușește să fie așa atentă. Dar ne-am înșelat, după cum s-a văzut. Mama e mai bine. S-a recuperat foarte bine în centrul acela. Și-a recuperat mult din abilitățile motorii, e bine. E îngrijită de un personal profesionist, mă refer la terapie, la activități și lucruri de genul acesta.

Lumea are în continuare preconcepții legate de internarea bătrânilor în astfel de centre. Eu știi că nu prea mă apuc să intru în polemici, dar sora mea, prin natura muncii pe care o face, este implicată… Și să știi că părerile sunt, în continuare, destul de împărțite. Dar eu cred, cu toată tăria, că soluția cea mai bună în cazuri de acest gen este îngrijirea profesională.

De altfel, s-a și văzut. Pentru că, în momentul în care a început să fie îngrijită profesionist 24 din 24 de ore, starea ei s-a îmbunătățit. Sincer, nu ai cum tu, ca persoană, chiar și dacă nu lucrezi sau ai alt gen de activități, tot nu ai simțurile potrivite să îngrijești un om bolnav, oricât ai vrea. Deci e mult mai bine pentru el, pentru bolnav, în primul rând.