Nuami Dinescu și-a deschis sufletul și s-a întors în timp, în copilărie, o perioadă idilică, simplă, plină de inocență. Dragostea pentru lectură a deprins-o de la mama ei, la o vârstă fragedă, dar mai mult se regăsește în personalitatea tatălui, pe care îl descrie ca fiind boem și foarte emotiv.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE MARTIE, GRATIS, AICI!
Nuami Dinescu s-a născut în județul Dombovița și este absoventă a Facultății de Teatru a Universității Hyperion, București. Cariera în actorie și-a început-o la Teatrul de Stat din Reşiţa, în 1986, și abia mai târziu a ajuns în fața camerelor de filmat. Deși a jucat în numeroase piese de teatru, Numai Dinescu a devenit cunoscută publicului larg datorită show-ului „Teo Show, în cadrul căruia a interpretat celebru personaj „Tanța.
Ce amintiri are Nuami Dinescu cu părinții ei
Nuami Dinescu spune că a avut norocul să se nască într-o casă de oameni buni. Pe când era doar o copilă, actrița și-a văzut părinții ajutându-i pe cei nevoiași, astfel că empatia i-a fost cultivată de la o vârstă fragedă.
„Am avut norocul să mă nasc într-o casă de oameni buni care au împărțit ce au avut cu cine nu avea. De fiecare dată când tata o vedea pe Dumitra – o femeie necăjită, mică de statură, slăbuță –, care ajungea adesea la noi în sat, o aducea acasă, îi dădea să mănânce și îi făcea loc să doarmă la noi, mai ales iarna. Mama era la fel. Erau femei care veneau la ea pentru că știau că avea întotdeauna ceva pregătit pentru ele. La un moment dat am întrebat-o de ce trebuia să îi dea mâncare de fiecare dată uneia dintre femei și mi-a spus: „Femeia asta are patru copii și știe că atunci când vine la mine are ce să le pună pe masă când se întoarce acasă. Când crești așa, nu ai cum să fii altfel, pentru că nu poți întoarce capul într-o parte când vezi suferință, amărăciune, când îți dai seama că oamenii aceia trebuie ajutați de tine căci altcineva nu o face. Cu animalele a fost la fel. Mama era mare iubitoare de pisici și tata de câini. Aveam doi câini cărora le făcea orez cu lapte când au îmbătrânit pentru că nu mai aveau dinți și nu puteau mânca altceva’, a povestit actrița pentru adevărul.ro.
„Am deprins plăcerea de a citi de la mama’
Nuami Dinescu povestește că mama ei i-a insuflat dragostea pentru lectură. Tot de la ea a moștenit și disciplina, dar recunoaște că mai mult se regăsește în personalitatea tatălui, boem și foarte emotiv.
„Am deprins plăcerea de a citi de la mama, care adormea cu cartea în mână. Părinții ei aveau o bibliotecă și la ei am găsit „Winnetou, „Cei trei muschetari, „Regina Margot și cam tot ce a scris Alexandre Dumas, de la care am rămas cu „Toți pentru unul și unul pentru toți. Am avut o copilărie romanțioasă datorită cărților pe care le citeam. Atunci aveam o rutină sănătoasă care ne impunea acea disciplină fără de care nu poți face nimic în viață. Faptul că mama era foarte disciplinată mi-a impus instinctiv modul acesta de a fi. Tata era mai boem, era timid și foarte emotiv, îl descopăr des în mine. (…)
Eu nu am văzut-o niciodată să stea la bârfă la poartă, iar când a vrut tata să pună o bancă i-a spus că nu ne trebuie. Mama avea întotdeauna ceva de făcut și îmi dădea și mie ceva să mă țină activă. Cred că este necesar pentru un copil să vadă lucruri sănătoase în familie, acolo se pune fundația maturului de mai târziu. Mama ne spunea și povești din care învățam ce înseamnă răbdarea, hărnicia, bunătatea, mila, dragostea’, a mai povestit ea.
Nuami Dinescu, amintiri din perioada copilăriei
Nuami Dinescu s-a întors în timp și a povestit câteva momente care i-au marcat copilăria.
„Da, a fost una frumoasă, poate chiar idilică datorită faptului că părinții noștri trăgeau cu dinții pentru noi: eram îmbrăcate frumos, tata mergea des la București și ne cumpăra tot ce aveam nevoie. Tata nu cumpăra un pepene, cumpăra mulți, să fie, să aibă fetele. Am fost prima din sat care a avut haină de piele, guler de vulpe, iar la petrecerea din clasa a XII-a, o rochie de lame cumpărată de tata. Au avut grijă să avem ce ne trebuie, iar de Paște și de Crăciun eram înnoite din cap până în picioare. De Paște, mama făcea mulți cozonaci, să aibă și pentru împărțit. După ce ne împărtășeam, chiar dacă eram încă în post, ne dădea să mâncăm din ei așa cum erau, calzi, abia scoși din cuptor – eram copii până la urmă. Mama, care ținea toate posturile, mi-a spus că postul înseamnă să te anevoiești puțin și tu, să exersezi ce înseamnă să nu ai ce mânca sau să îți fie foame, pentru că altfel nu ai cum să empatizezi cu cineva care nu are. Postul nu este ca să mâncăm cârnați cu soia, ci are altă semnificație. Degeaba ții post alimentar dacă bârfești și faci rău cuiva’, a mai povetsit Nuami Dinescu.
Sursa foto: Facebook