Acum aproape două luni, Horia Moculescu a trecut printr-o operație delicată. La acel moment, marele compozitor a ales să nu spună despre ce e vorba. Ne-a dezvăluit abia acum, în noul număr al Revistei Viva!, că a trecut printr-o intervenție de hernie inghinală, deși rudele lui nu au fost de acord cu decizia sa. Totodată, ne-a mărturisit că și acum „plătește un tribut imens fumatului', viciu de care s-a lăsat acum 23 de ani. În ciuda problemelor sale de sănătate, artistul e la fel de vioi și de creativ și e implicat în diverse proiecte de suflet. Recent, el i-a compus o piesă lui Smiley, una de care e foarte mândru…
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE OCTOMBRIE, GRATIS, AICI!
Nu doar că arătați admirabil, dar sunteți și extrem de activ la 86 de ani. Cum reușiți să le faceți pe toate?
Îmi impun, fiind obiectiv și lucid. Deci, fiind lucid și responsabil, îmi dau seama… sau simt că mai am ceva de spus, dar știu că nu mai am timp. Eu nu am 26 de ani, nici 36, nici 76… Nici 86 măcar. Am 86 și jumătate. Și atunci, acesta este computerul de muzică, aici este pianina, aici este computerul de toate zilele, de știri, de comentarii…
Ce operație a suferit Horia Moculescu și cu ce sechele a rămas după fumat
Am început acum vreo trei ani să scriu niște piese pentru un caiet de miniaturi pentru elevii de clasa a VII-a, a VIII-a de la Liceul de muzică și pentru studenții care nu sunt la instrument sau la compoziție. Poate să fie muzicologie, să le cânte la pian, pentru că sunt la limită între ușoară și clasic și sunt șapte la care am adăugat o a opta, ca să fie de alt tip, tema din Pistruiatul, pe care am cântat-o la pian atât de frumos și convingător. Durează 50 de secunde sau un minut. Și mi-am dat seama că nu am nimic în trei pătrimi. Toate sunt în patru pătrimi. Și am scris un vals, care va fi făcut cu o orchestră mare – nu are nicio legătură cu miniaturile. E mult mai amplu. Îmi pare bine că este primul vals de concert pe care îl scriu.
Am mai scris un vals în 1956. Eram student la Petroșani și existau niște concursuri care se numeau „Trecerea în revistă a formațiilor studențești. Așa se numea concursul în sine. Am avut la Timișoara o fază și m-am dus cu Institutul de mine din Petroșani, unde eram student. Și am prezentat un vals pentru pian și orchestră. Asta era în 1957, cred. Sunt 66 de ani de atunci. Eu nu sunt un om care mă așez la un instrument și – îmi vine, nu îmi vine – scriu ceva. Dacă nu îmi vine, nu mă așez. Și atunci, când mi-a venit mie să scriu vals, am scris valsul.
„I-am scris lui Smiley o piesă care a fost foarte bine primită'
Între timp, am trecut la 85 de ani. I-am scris lui Smiley o piesă care a fost foarte bine primită. Tot anul trecut am câștigat, la Târgoviște, Premiul 1 cu Temișan, la Crizantema de Aur. Anul acesta i-am scris Nidiei o piesă care va ieși pe piață în circa o lună și jumătate-două. Mă ocup de aceste două miniaturi. Ieri a fost Andrei Tudor la mine să vedem cum putem să facem valsul să aibă amploarea pe care o vedem amândoi. Vrea să-l bage în repertoriul curent al Orchestrei Simfonice București.
Am fost la un concert de jazz la Craiova împreună cu Silvia Dumitrescu și Laurențiu Cazan. Merg la Brașov, la Universitate, pentru un workshop despre muzica pop. La eveniment vin și Andrei, și Ionel Tudor. În noiembrie sunt, de obicei, la Festivalul Florentin Delmar. Sunt a 45-a oară președinte de juriu. M-au făcut și cetățean de onoare al orașului. Deci, anul acesta este consumat.
Horia Moculescu: „Am avut o operație de hernie inghinală acum o lună și jumătate'
Cât despre sănătate… am avut o operație de hernie inghinală acum o lună și jumătate. Rudele mele de la Drăgășani și-au exprimat revolta față de hotărârea mea de a mă opera la 86 de ani. În rest, ce să spun, plătesc un tribut imens fumatului de care m-am lăsat acum 23 de ani, dar repercusiunile sunt pe măsura inconștienței de atunci.
Altfel, mă ocup de umplerea timpului liber al fiicei mele, Nidia. Ea nu prea are grijă, cântă la un club și cântă de seara de la 22 până la 6 dimineața. Eu am cântat în tinerețe numai de la 23 la 4 dimineața, așa era la Barul Melody. Sigur că bioritmul se schimbă. Ea doarme ziua. Cred că răspunsul la prima întrebare este destul de cuprinzător.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE NOIEMBRIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!
Sursă foto: Facebook, Arhivă Personală