Nicola e una dintre cele mai îndrăgite artiste din țară. Cântăreața nu are doar o carieră impresionantă, ci și o familie minunată. E mamă a trei copii, pe care îi iubește în egală măsură, și pe care i-a crescut cu multă iubire. Atât de multă, încât a vrut să le fie mereu ca o prietenă. Vedeta ne-a povestit în revista VIVA! că urmașii ei chiar i-au reproșat, în glumă, când au mai crescut, că nu a fost destul de severă cu ei. Iată ce relație are Nicola cu cei trei copii ai săi și ce educație le-a oferit!
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE IULIE, GRATIS, AICI!
Bună Nicola, ce mai faci?
Care mai este viața ta? Bună! Nu ne-am mai văzut de la petrecerea VIVA!
Ce relație are Nicola cu cei trei copii ai săi și ce educație le-a oferit
Cum ai împăcat viața personală cu viața de artistă?
Undeva în 1999 am fost la acel spectacol fabulos cu Eclipsa, unde eram îmbrăcată ca un soare. Și nimeni nu mă credea că eu am trei copii. Mulți apreciau că pot să fiu și mamă. Dar îmi era foarte greu, pentru că eram mult plecată și trebuia să caut bone. Era foarte greu să găsești o bonă de încredere. Copiii sufereau că mama lor era plecată. Nu puteam să îi iau cu mine. Eu sufeream de dorul lor și ei de dorul meu. Foarte greu să le îmbin. Cei de acum poate nu înțeleg cât de greu este să faci și una, și alta.
Asta îmi spunea fiul meu cel mare: „Mamă, dacă ar fi după mine, te-aș clona, adică să fiu și pe la el prin Anglia. Că la el nu am ajuns și îmi pare rău că nu am putut să ajung. Am văzut-o pe cea mică doar când a venit el aici. Nu pot spune că s-au acomodat greu acolo, pentru că fiul meu, ca și în cazul meu cu America, și-a dorit dintotdeauna să ajungă în Anglia. Și a ajuns. Mi-a dat un mesaj la un moment dat și mi-a spus: „Mama, eu vreau să plec. Ne-am întâlnit, am vorbit, mi-a explicat ce vrea să facă și i-am spus: „Du-te, mamă, unde vrei și unde simți tu că vrei să locuiești!. Eu știam de la mine.
„Fiecare e liber să trăiască unde îi place’
Dar el nu a plecat singur și mi-a plăcut asta. Și-a luat consoarta cu el. Eu le-am sugerat să plece el și apoi să o ia și pe ea, după ce se organizează acolo. Iar el a spus: „Fără ea nu plec!. Mi-a plăcut foarte mult acest lucru, că au plecat împreună și că, până la urmă, s-au descurcat. La început a fost greuț. Într-o țară străină, dacă nu ai pe nimeni…
Dar mi-a plăcut ambiția aceasta. Până la urmă, fiecare e liber să trăiască unde îi place. Decât să ai regrete mai târziu că nu ai încercat… Anul trecut am pierdut o prietenă foarte bună. Înainte să i se agraveze situația, mi-a zis: „Nicole, du-te și fă ce îți place! Fă ceea ce te face să te simți cel mai bine, viața e scurtă. Mi-au dat lacrimile. Să auzi lucrurile acestea de la cineva care nu mai avea mult de trăit… Până la urmă, trebuie să faci ceea ce îți place și să fii unde îți place, să te bucuri de viață.
Nicola: „Eu nu eram genul acela care suferea că nu a luat copilul 10 pe linie’
Cum crezi că ai fost ca mamă? Ai vrut să le fii mai mult prietenă copiilor?
Eu am vrut să le fiu prietenă. Bine, de când erau mici mă puneam la mintea lor. Că eu cred că am fost un copil toată viața, adică dădeam în mintea copiilor. Inventam tot felul de nebunii, povești… Eu, în fiecare seară, inventam câte o poveste. Și copiilor le-a plăcut una foarte mult. Și mă puneau să o repet pe aia. Iar eu mai uitam detalii și mă corectau. Am zis că o să scriu povestea aia. Că toată lumea lansează cărți acum. Să găsesc o editură, că și acum inventez povești. Imaginația mea e bogată. Cine mă cunoaște știe acest lucru. Dezvolt pe diverse teme. De exemplu, despre ce vreți să vă spun povestea, despre un iepuraș care a plecat…
Dar am fost și „severă, la modul că le mai interziceam să mănânce prea multe dulciuri. Aveau un program bine stabilit, deși asta nu mi se pare o mare severitate. Am vrut să le fiu prietenă, ba chiar am primit și ușoare reproșuri, când au crescut: „Ar fi trebuit să fii mai severă cu noi. Eu nu eram genul acela care suferea că nu a luat copilul 10 pe linie. Eu ziceam: „Lasă, mamă! Data viitoare. Nu am stat cu gura pe ei să fie eminenți, că altfel nu le mai dau nu știu ce. Nu le dădeam telefoane de ultimă generație, și asta poate ca să nu fie atacați, să li se fure telefoanele.
Nu le dădeam bani pe mână decât foarte puțini, să-și ia ceva de la bufetul școlii. Din aceleași motive. În general, am avut încredere în ei. Le-am lăsat și libertatea să aleagă pentru ei. Nu le-am impus niciodată să facă muzică, pentru că așa vreau eu. Au ales pentru ei, așa cum am ales eu pentru mine. Asta am învățat-o de la mama mea.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE AUGUST! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!
Sursă foto: Arhivă personală, Instagram, Facebook