Cum și-a înfruntat Denise Rifai tatăl iordanian, în tinerețe. Denise Rifai are o familie minunată. Tatăl ei este iordanian, iar mama româncă. În numărul de Decembrie al revistei VIVA!, vedeta ne-a povestit ce educație strică a primit din partea lor, mai ales din partea figurii paterne. Prezentatoarea de la Kanal D nu a avut voie să aibă un iubit o lungă perioadă de timp. Iată ce ne-a declarat despre viața ei amoroasă!
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE NOIEMBRIE, GRATIS, AICI!
Tatăl tău este iordanian și mama româncă, deci ai beneficiat de o educație mixtă, insuflată de două culturi foarte diferite. Unde te regăsești cel mai multși de la care dintre părinții tăi crezi că ai moștenit cele mai multe călitați sau, de ce nu, defecte? Și care sunt acelea?
Mama mi-a dat libertatea de care aveam nevoie şi l-a compensat astfel pe tata, care a fost şi este un tip foarte corect, dar strict, autoritar. A fost şi este un bărbat pe care mă pot baza, dar este foarte rigid. Cu tata am lucrat şi lucrez foarte mult să înţeleagă că eu funcţionez cu multă libertate. Dacă îmi dă libertate, o să mă întorc înmiit cu tot ceea ce el îşi doreşte de la mine. Tatălui meu i-a fost frică să nu mă pierd în vreun anturaj, să nu îl fac de râs. El îşi dorea să mă vadă la o casă a mea, cu un soţ, protejată cumva de lume, dar asta însemna să rămân în colivie în continuare. Eu vreau să fac ce doresc, în fiecare zi.
M-am zbătut şi am muncit foarte mult pentru asta, pentru a nu-l face pe el să se simtă jenat în vreun fel de dorinţele mele, pentru că mie îmi place armonia, vreau să fim în echilibru. Am dorit să mă accepte, dar am trăit şi cu o îndoială: dacă nu o să reuşesc? Dacă nu e bine ce îmi doresc? Când trag linie, cel mai mare dar de la Dumnezeu pe care îl am este că am această origine arabă în mine, de care sunt foarte mândră, şi că m-am născut într-un spaţiu european în care sunt liberă, că pot să fac ce vreau, când şi cum vreau, cu respect faţă de toţi cei din jur.
Ce restricții i-a impus tatăl iordanian lui Denise Rifai, în adolescență
Mama mi-a fost alături în toate greşelile mele, în toate formele mele de exprimare. Ea a înţeles că nu o să mă pierd niciodată dacă voi fi liberă şi m-a susţinut în deciziile mele. De la mama am moştenit puritatea şi generozitatea. De la tata am moştenit puterea, tot curajul şi nebunia pe care o am de a spune adevărul şi de a lupta pentru el. Am moştenit puterea de a nu face compromis, de a lupta pentru ceea ce cred. Am învăţat să fiu om de bază pentru toţi cei din jurul meu când au nevoie, mai ales la greu.
În ceea ce priveşte defectele, am moştenit de la mama anumite angoase, care sunt ale ei… dar care mă influenţează. De la tata am moştenit un aer autoritar, care pe mulţi îi deranjează, dar încerc să mai domolesc lucrul acesta. Şi lipsa de răbdare, pentru că de mică am fost în luptă. Acesta e un capitol la care lucrez. Aceşti doi oameni au scos din mine un om de calitate, un om bun pe care ei se pot baza. Un om care realmente este cine spune că este, care caută şi luptă pentru adevăr şi dreptate.
„Tata nu a dorit niciodată ca eu să lucrez în presă’
Nu e un secret pentru nimeni că ești o fire voluntară și ambițioasă. Ai avut curajul să-ți înfrunți tatăl și să-ți declari independența, pornind pe drumul tău. Și aici mă refer la profesie. Ce s-a schimbat în viața ta din acel moment, dar și în relația cu tatăl tău?
Tata nu a dorit niciodată ca eu să lucrez în presă, a crezut că este o glumă şi că îmi va trece. Când m-a văzut angajată la radio, a fost foarte supărat pe mine. Când am trecut la Realitatea TV şi a văzut că lucrurile devin tot mai serioase, a fost iar foarte supărat. Abia acum se mai uită la mine la televizor. Este mândru când aude de mine de la prietenii lui, când vede că îl port cu mândrie în tot, că mă vede că sunt o tipă faină, că respect oamenii, că mă lupt să duc valorile mai departe.
Acum avem o relaţie bună, ne sfătuim reciproc, învăţ şi apreciez fiecare cuvânt de la el, încerc să „fur cât mai mult, pentru că tata, cu bune şi rele, este un om care a trecut prin viaţă şi are multă esenţă. Asta ar trebui să înţelegem toţi despre părinţii noştri, că au încă o dată viaţa noastră. Eu îl preţuiesc mult pe tata, îl respect mult şi îl vreau lângă mine.
Cum a arătat adolescența vedetei: „Eram în clasa a noua şi nu aveam voie să vorbesc cu niciun băiat’
Și acum urmează întrebarea roșie… hahaha! Ți-ai înfruntat vreodată tatăl, în perioada adolescenței și nu numai, atunci când a venit vorba despre un iubit? Au fost situații în care familia nu a fost de acord cu alegerile tale?
Da, îmi aduc aminte de un moment care m-a marcat la acea vreme. Eram în clasa a noua şi nu aveam voie să vorbesc cu niciun băiat. Nu exista varianta asta şi tata mi-a luat la un moment dat telefonul de la ureche, vorbeam cu un coleg. Întotdeauna a trebuit să îi explic tatălui meu tot felul de lucruri ca să îl fac să înţeleagă, să fie mai flexibil, îi spuneam tot felul de poveşti ca să îl înduplec. Mi se spunea Șeherezada, pe bună dreptate, pentru că aşa mi-am câştigat libertatea, spunând poveşti. Am învăţat cu tata să spun poveşti. Prima înfruntare cu el a fost când i-am spus că îl iubesc ca sarea în bucate, nu ca mierea şi ca zahărul…
Dar, revenind la întâmplarea cu acel coleg, tata mi-a luat atunci telefonul de la ureche, vorbeam cu acest băiat care mă iubea foarte mult, dar era doar colegul meu. M-am simţit atât de umilită când mi-a luat telefonul! Nu am acceptat să se apropie de libertatea mea, de oamenii din viaţa mea. De atunci am ştiut că vreau să fiu liberă. Nu aveam voie să am un iubit, tatăl meu îmi spunea că dacă un bărbat vrea să vadă răsăritul cu o femeie trebuie să o ia de nevastă. Tata iubeşte poezia şi vorbeşte adesea în metafore.
Adevărul este că eu nu am găsit nici până în ziua de astăzi un bărbat pe care să i-l prezint ca fiind bărbatul cu care eu să vreau să văd răsăritul dimineaţa. Asta nu înseamnă că nu am iubit sau că nu am avut relaţii, dar nu a apărut în viaţa mea un bărbat pe care să îl simt bărbatul alături de care voi fi toată viaţa şi cu care să mă duc la tata. De fapt, este foarte frumos ce mi-a spus tata, m-a responsabilizat foarte mult. Tot timpul am avut un „ochi în spatele meu. Mie nu mi se pare în regulă să mă duc cu orice partener la părinţi, este o chestiune de respect şi pentru intimitatea mea ca femeie, şi pentru familie.
„Au fost situaţii în care părinţii mei nu au fost de acord cu alegerile mele’
Da, au fost situaţii în care părinţii mei nu au fost de acord cu alegerile mele. La un moment dat, tata a simţit nişte lucruri şi m-a sunat; m-a întrebat despre o anumită poveste din viaţa mea. Eu l-am înfruntat şi atunci, şi i-am spus că sunt elemente ce ţin de alegerea mea şi că, dacă o să doresc să i le împărtăşesc, o voi face. E foarte complicat ca o femeie din lumea musulmană să îl facă fericit pe părintele ei, să fie în acord cu lumea din jur şi, în acelaşi timp, să fie liberă; e greu să îi spui unui părinte că nu ai nevoie de nimic, că vrei să te realizezi prin forţele proprii.
E complicat să te rupi, să devii cu adevărat liber, iar eu această luptă pentru independență am dus-o cu respect şi cu foarte multă delicateţe în acelaşi timp. Nu mi-am dorit ca tata să se simtă jignit sau rănit în vreun fel, îl respect şi îl iubesc, şi am nevoie de el, dar în egală măsură am nevoie de mine, de greşelile mele, de libertatea mea, am nevoie să ştiu cine sunt eu. Sunt a lor, a părinţilor mei, ne iubim, dar sunt un individ distinct. Eu sunt născută liberă în spirit.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE DECEMBRIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!
Sursă foto: Tiberiu Arsene, Instagram, Captură video