Relatia ta cu DJ Pagal a „implinit' deja 2 ani. Cu siguranta e ceva serios. Presupun ca parintii vostri s-au cunoscut.
Nu, dar chiar de curand vorbeam cu mama mea si ma intreba cand ii va cunoaste parintii lui Andrei. Urmeaza sa aiba loc si o astfel de intalnire, dar nu ne-am grabit pentru ca nu am facut un scop din asta. Cu siguranta ai nostri se vor simpatiza reciproc, nu ne facem probleme.
Cat de des mergeti la asa-numitele reuniuni de familie?
De obicei de Sarbatori. Sau altfel spus, cam din an in Pasti (rade). Si de obicei facem cumva cu schimbul. Daca mergem de Craciun la ai mei, de Pasti ne ducem la Andrei acasa. Oricum facem in asa fel incat sa nu ii uitam la astfel de evenimente, pentru ca e foarte important sa stai cu familia. Mai ales ca noi suntem foarte ocupati si nu prea avem timp sa ne vedem cu ai nostri, chiar daca sunt in acelasi oras.
Tu nu ai facut o facultate de actorie. Crezi ca talentul e suficient, poate substitui o scoala de specialitate?
E foarte important sa ai chemare. Se pare ca eu am gasit felul meu de a-mi cultiva talentul, si anume prin relatia pe care o stabilesc cu regizorii, cu scenaristii, cu absolut toti oamenii care fac parte din echipa. Acum cativa ani, cand am primit de la Andrei Boncea propunerea dea juca in „Baieti buni', i-am explicat ca eu nu sunt actrita si ca mi-e teama sa joc. Pana la urma a fost bine, pentru ca, daca la inceput mergeam pe ideea ca in fata camerei trebuie sa fiu naturala, asa cum sunt eu, am inteles ca in actorie trebuie de fapt sa intri in pielea altor personaje. Daca m-ar pune cineva sa aleg intre televiziune si actorie, nu stiu ce as face. Imi plac amandoua foarte tare si chiar vreau sa ma descurc si la una si la cealalta.
Ti s-au propus pana acum roluri pe care sa le refuzi?
Nu, in general am acceptat toate ofertele, pentru ca le iau ca pe niste provocari. Fiecare personaj pe care il joci te duce intr-o alta zona, te face sa descoperi alte lucruri la tine, te face sa acumulezi experienta, sa cunosti oameni noi.