Cristina Bălan, primele imagini cu fiica ei. Cum se descurcă acum artista cu gemenii cu Sindrom Down: „Viața noastră ar putea arăta cu totul diferit, dacă am avea susținerea statului” / EXCLUSIV

În noul număr al Revistei VIVA!, cel de Iulie, vă prezentăm primele imagini cu Cristina Bălan și fiica ei, Nadeea Sofia. În pictorial apar și soțul ei și cei doi gemeni ai lor. În virtutea normalității, în virtutea acceptării tuturor așa cum ne-a lăsat Dumnezeu sau cum am ales să fim, în virtutea stopării discriminării, mi s-a părut necesar să facem și noi un pas în acest demers atât de lung și sinuos. Da, Cristina Bălan are doi copii gemeni cu sindrom Down și nu doar că nu s-a ferit să vorbească despre asta, ba chiar a luptat și luptă în continuare pentru familiile aflate în situații similare. Iată cum se descurcă artista cu gemenii cu Sindrom Down, de când a devenit mamă a doua oară!

CITEȘTE REVISTA VIVA! DE MAI, GRATIS, AICI!

Bună, Cristina! Ca să începem cu începutul… cred că sunt curioși și cititorii noștri să afle cum a fost la
ședința foto, așadar te invit pe tine să ne povestești…

Bună, salut toți cititorii acestei reviste minunate! După o pauză destul de lungă de la orice activitate artistică, o ședință foto cu toată familia recunosc că m-a cam speriat, deși n-am vrut să arăt acest lucru. Însă eram puțin stresată în legătură cu desfășurarea lucrurilor. Îți dai seama, doi gemeni năzdrăvani, curioși și plini de energie, care au și câte un extra-cromozom, un bebeluș de nici 6 luni, alăptat la cerere, plus doi părinți oarecum obosiți… rețeta perfectă pentru un mare semn de întrebare.

Acum, privind retrospectiv, sunt recunoscătoare pentru echipa minunată care ne-a ajutat enorm în gestionarea tuturor provocărilor. Am avut câteva persoane absolut minunate, empatice, care s-au jucat cu băieții, i-au ajutat să se îmbrace, i-au ținut ocupați când a fost necesar, ca noi să putem să ne pregătim. Eu am alăptat bebelușul de trei ori în decursul ședinței foto, Nadeea a adormit de două ori, ce să mai spun… A fost un efort care a meritat pe deplin.

Vezi galeria foto

Citește și: Cristina Bălan și-a botezat fiica, pe Nadeea Sofia: „Gemenii sunt fascinaţi de ea”. Primele imagini de la eveniment

Citește și: „Mă durea îngrozitor când puneam copilul la sân. Febră cu frisoane'. Cristina Bălan a avut probleme cu alăptarea, după ce a născut a doua oară

Citește și: Cine este Cristina Rancov de la Insula Iubirii, sezonul 7. E mai tânără cu 21 de ani decât soțul ei

Citește și: „Sunteți malformați sufletește. Sunteți de toată jena. Să vă fie rușine”. Cristina Șișcanu a răbufnit la adresa celor care l-au jignit pe fiul lui Mădălin Ionescu

Cristina Bălan, primele imagini cu fiica ei

Au trecut aproape șase luni de când ai născut fetița. În primul rând, vreau să te întreb cum te simți tu, ca mamă, și cum e atmosfera la voi în casă cu trei copii. Mai ai timp să te gândești la asta sau pur și simplu ești prea ocupată cu practica și nu mai ai timp de teorie?

Nu știu când a trecut timpul, îți mărturisesc că am senzația că zboară, efectiv. Mai ieri nășteam, înainte de asta aveam o burtică superbă… și acum am bebeluș care acuși va mânca hrană solidă. Iar eu sunt încă euforică, de parcă aș avea infuzie de oxitocină, serotonină și dopamină încontinuu. Nu credeam că sarcina la 40+ și apoi mămicia la această vârstă pot fi atât de împlinitoare și atât de frumoase.

Am un bebe calm, care doarme noaptea cu mine, ne trezim cu zâmbete, e ceva de nedescris. Atmosfera în casă e de multe ori ca la circ, n-am să ascund faptul că sunt momente când e haos, băieții mari au și ei nevoie de atenția noastră și de activități pentru a-și consuma energia, așa că ne străduim să le facem pe toate.

Cum se descurcă artista cu gemenii cu Sindrom Down, de când a devenit mamă a doua oară

Cristina, gemenii au 10 ani. Cum arată viața lor, la vârsta asta? De ce ai ales să îi retragi de la școală? Ei ce program de educație urmează acum? Fac homeschooling?

Aici se atinge un nerv sensibil, pentru că viața noastră ar putea arăta cu totul diferit, implicit și a gemenilor, dacă am avea susținerea statului, căruia i-am plătit impozite din câștiguri (inclusiv premiul câștigat la „Vocea României a fost impozitat, faceți un calcul). Am retras băieții de la școala de masă pentru că aceasta nu este pregătită pentru ei sub nicio formă. Nu avem curriculă adaptată, nu există profesor de sprijin decât în procent infim, iar totul depinde dacă persoana de la catedră este dispusă să facă ceva în plus, să integreze copiii speciali sau nu. Nu am avut acest noroc, nu în satul în care locuim.

Ne-am gândit la homeschooling însă am dori, totuși, socializare pentru copiii noștri. Centre respiro nu sunt, școlile speciale sunt greu de accesat și extrem de puține urmăresc progresul copilașilor. Însă copiii cu sindrom Down evoluează cel mai bine în mediul tipic, cu sprijin din partea colectivității. Ori noi nu am avut șansa de a găsi, în proximitate, așa ceva. Așa că viața gemenilor noștri este acasă, momentan, cu ieșirile la terapiile menționate mai sus și alte câteva ieșiri în familie. Ne străduim să le oferim o viață frumoasă, să-i călăuzim către independență pe cât mai mult posibil.

„Băieții noștri ne surprind adesea prin istețime și tenacitate'

Sunt sigură că Matei și Toma te uimesc mereu. Ne poți spune ce preocupări au ei, ce le place să facă, cum își ocupă timpul? Ei au prieteni?

Ai dreptate, băieții noștri ne surprind adesea prin istețime și tenacitate. Noi căutăm să-i fentăm cu diverse lucruri, iar ei ne demonstrează că-i duce mintea și ne pot fenta ei pe noi. Chiar zilele acestea, Matei a reușit să descuie un lacăt de la o poartă care ar trebui să-i oprească să intre în bucătărie, apoi s-a servit cu o înghețată, după ce s-a suit pe un scaun să ajungă la o foarfecă pentru a tăia ambalajul. Și multe astfel de acte de vitejie fac amândoi, de ne lasă mască și ne provoacă să găsim soluții tot mai ingenioase pentru a le limita accesul în unele locuri cu tot felul de obiecte periculoase pentru ei.

Cel mai mult le place să se joace. Toată ziua, dacă se poate, s-ar juca. Se transpun în personajele cunoscute din desene animate. Fac jocuri de rol cu jucării de pluș. Găsesc câte un obiect și se prefac că e o sabie sau un telefon, au imaginație. Le place să se joace cu apa, dacă i-am lăsa ar face-o până s-ar mura. Cel mai mult le place să facă puzzle-uri. Uneori, ore-n șir. Le-am și cumpărat multe, astfel încât au sesiuni întregi când le înșiră pe toate și construiesc amândoi la ele.

Evident că se și încing spiritele, uneori. Se mai ceartă pe bucățile de puzzle, care să le pună, e normal între copii să apară aceste tentative de a stabili dominanța, limitele, regulile interacțiunii. La ultima întrebare m-ai încuiat. Nu știu dacă au prieteni. Au copii cu care s-au jucat, cu care s-au înțeles bine, însă prieteni, în sensul de a se vedea constant… nu, asta nu au. Se au unul pe celălalt, deocamdată. Și nu pentru că am vrut noi să-i izolăm. Așa a fost să fie. Și noi suntem cam izolați, am mai spus asta. Nici noi nu avem prea mulți prieteni. Cunoștinte, da. Amici, da. Dar prietenii, adică persoane pe care să te bazezi în caz de ceva, îi numărăm pe degetele de la o mână.