Vara aceasta, Alina Laufer, soțul ei și gemenii lor au trecut prin clipe de panică. Cei patru au fost implicați într-un accident rutier, în urma cărora toți au suferit răni și au avut nevoie de îngrijiri medicale. Doar Alina Laufer a refuzat atunci internarea, iar acum regretă, pentru că a rămas cu o problemă la picior, pentru care va trebui acum să meargă la spital. Trauma i-a lăsat cu sechele și pe cei mici, în sensul că-și amintesc de fiecare dată de incident, ori de câte ori văd o ambulanță.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE OCTOMBRIE, GRATIS, AICI!
Bună, Alina! Ești pentru prima dată invitata noastră, așa că sunt sigură că ai multe să ne povestești în paginile revistei… Ce faci, cum te simți în această perioadă? Cum ți-a fost vara?
Bună! Da, sunt pentru prima dată invitata revistei VIVA! Este o onoare și o plăcere. În această perioadă sunt foarte liniștită, totul este calm și așezat în viața mea. A trecut vara, care, într-adevăr, a fost mai agitată, a fost destul de grea pentru noi.
Cu ce probleme de sănătate a rămas Alina Laufer, după accidentul rutier din vară
Nu ne-a plăcut deloc programul de vară cu ziua atât de lungă. Gemenii se culcau foarte târziu și eram destul de obosiți, așa că acum savurăm din plin faptul că ziua se termină mai repede, vine întunericul, putem să îi băgăm în pat și să stăm și noi puțin seara împreună, eu cu Ilan, pentru că toată vara aproape nici nu ne-am văzut. Ne-am văzut, am stat, am petrecut timp împreună, însă am fost non-stop cu copiii (râde) și n-am avut timp pentru noi deloc.
Nu degeaba te-am întrebat, pentru că știu că, din păcate, tu, soțul tău, Ilan, și gemenii voștri, Davina și Nathaniel, ați trecut printr-un accident rutier la finalul lunii august. Te-ai speriat foarte tare, mai ales pentru viața copiilor tăi… Ne poți spune cum s-a întâmplat?
Vara aceasta am trecut printr-unul dintre momentele cele mai grele ale vieții noastre pot să spun. Accidentul rutier de la finalul lunii august a fost extrem de traumatizant pentru noi, ne-am speriat îngrozitor. Din păcate, nu am putut să-l evităm… Cineva de pe contrasens a vrut să facă stânga chiar în fața noastră, fără să se asigure deloc, și ne-am trezit cu un autovehicul care ne-a tăiat drumul, într-o distanță foarte mică. Ilan a tras dreapta de volan ca să-l evite și am nimerit fix într-un copac de la marginea drumului.
În trei secunde ne-am dat jos din mașină, airbagurile săriseră, cei mici plângeau. Nathaniel a suferit cel mai mult, mititelul a avut nasul spart și o tăietură la frunte, deși era în scaun. Susțin că e foarte important să țineți copiii în scaune, să fie asigurați, dar, deși el și sora lui erau în scaune, tot au avut probleme. Iar eu am refuzat internarea, cu toate că nu mă simțeam bine, și acum îmi pare rău, pentru că am rămas cu o problemă la picior care văd că nu trece. Am crezut că o să treacă, dar tot nu-mi trece, va trebui să mă duc la medic.
Fiul Alinei Laufer și-a rupt piciorul, după accidentul rutier
În urma accidentului, toți patru ați fost transportați la spital. Ați suferit răni destul de serioase, cel mai grav afectat, după cum spuneai, fiind Nathaniel, fiul vostru de nici trei ani. Cum se simte acum? Dar Davina?
Slavă Domnului, Nathaniel se simte bine acum! Din păcate, a avut altă problemă după accident. La două săptămâni aproximativ, am plecat în concediu și… de fapt, nu, în mai puțin de două săptămâni am plecat în concediu, și el, mititelul, la mijlocul perioadei și-a rupt piciorușul și a trebuit să-l ținem trei săptămâni cu piciorul în ghips. Se pare că belelele s-au ținut scai de el în perioada aceasta.
Davina este bine, ea nu a suferit în urma accidentului și nici după, dar s-au speriat amândoi. De atunci, de fiecare dată când văd o ambulanță, își aduc aminte cum au fost cu ambulanța fiecare, cum Nathaniel a avut buba la nas… Povestesc, săracii, de fiecare dată aceeași întâmplare.
Alina Laufer: „Am rămas cu o problemă la picior'
Și tu, și Ilan v-ați resimțit puternic în urma accidentului, iar tu te-ai ales cu sternul și câteva coaste fisurate… Cum sunteți acum, din punct de vedere fizic și psihic?
După cum ți-am spus, eu am rămas cu o problemă la picior, coastele mi-au trecut, la fel și sternul. A durat ceva timp, a durat cel puțin o lună de zile să ne refacem, dar la picior încă nu mi-am revenit și sigur-sigur nu o să-și revină de la sine. Trebuie neapărat să mă duc la ortopedie, la spital, și să văd ce fac, dar nu am avut timp să am grijă și de mine în perioada aceasta, din păcate.
A fost greu și din punct de vedere psihic, pentru că m-am speriat destul de tare în urma accidentului, și după aceea, când m-am urcat la volan pentru prima dată, mi-era puțin frică, eram conștientă de tot ceea ce se petrecea în jurul meu, mă gândeam că nu pot să controlez orice situație. A durat cred că vreo două săptămâni să trec peste acel sentiment și să-mi revin la starea de dinainte, să pot să conduc cu lejeritate.
Bănuiesc că toți cei dragi și-au făcut griji și s-au rugat pentru sănătatea voastră. Tu mai ai o fiică mai mare, Karina, din fosta căsnicie. Ea cum a reacționat la aflarea veștii? Cum ai încercat să o liniștești?
Karina a aflat de la mine, eu am sunat-o de la spital. I-am zis să stea liniștită. Ea are sânge rece, seamănă cu mine, nu se pierde în astfel de situații. Când m-a auzit la telefon spunându-i că suntem OK, să nu-și facă griji, a avut încredere în mine și nu a plâns. Ea e deja mare, are 15 ani, aproape știe să se stăpânească, după cum v-am spus… Este unul dintre motivele pentru care o îndrept spre o carieră în Medicină, deoarece nu se pierde cu firea niciodată.
„Ilan a avut puțin, la un moment dat, niște atacuri de panică'
Un accident te marchează, chiar și în calitate de simplu martor, cu atât mai mult dacă ești direct implicat… Ai simțit vreo clipă nevoia să apelezi la psiholog după această cumpănă?
Eu sunt o persoană destul de tare și, după cum ți-am spus, chiar dacă am fost puțin marcată, mi-a fost frică o perioadă… de fapt, n-aș putea să zic frică, pur și simplu eram foarte conștientă de ceea ce se petrece în jurul meu și mă gândeam cum pot să previn, să merg încet, să mă uit tot timpul la alți participanți la trafic să văd dacă pot să previn un eventual accident, am trecut destul de repede.
Nu, n-am nevoie de consiliere în general și îndrumare, pentru că sunt o persoană puternică. (zâmbește) Îi mulțumesc lui Dumnezeu, nu știu, le mulțumesc și părinților mei, așa m-au făcut… Am reușit să trecem cu bine peste acest lucru. Ilan a avut puțin, la un moment dat, niște atacuri de panică și el, dar și-a revenit, am plecat în concediu și a fost mult mai bine după, văd că nu s-au mai repetat…
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE NOIEMBRIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!
Sursă foto: Arhivă Personală, Instagram, Facebook