Privind-o pe scenă, e greu să-ți imaginezi că faimoasa Sofia Vicoveanca e octogenară… Privighetoarea cântecului bucovinean are o energie debordantă pe care o consumă nu doar cântând, ci făcând și acte caritabile, despre care vorbește cu modestie, la fel ca și despre viața ei, una deloc ușoară. Altfel, este o mamă și o bunică fericită și o călătoare împătimită. Nu în ultimul rând, artista se pregătește să-și surprindă fanii cu piese senzaționale. Iată cu ce se ocupă fiul Sofiei Vicoveanca!
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE DECEMBRIE, GRATIS, AICI!
Vă regăsiți în cântecele de dor, de jale? Felul dvs. e așa dramatic sau…
O, da, mă regăsesc în ele. La venirea pruncului pe lume, mi s-a schimbat glasul cu o terță. Fiul meu a venit pe lume acum 52 de ani, în martie 1971. Atunci mi s-a schimbat vocea. Odată cu venirea glasului grav, mă simt teribil în doină. Băiatul meu lucrează în televiziune, cameraman la TVR. Am fost extrem de fericită că Dumnezeu mi-a îmbogățit sufletul dăruindu-mi acest pruncuț, pe Bogdan Vlad. Este un copil dăruit de Dumnezeu! Indiferent câți ani are el, pentru mine el rămâne pruncul meu, pentru totdeauna.
La momentul acela, eu și soțul meu deja aveam mulți ani de căsnicie și nu părea că voi fi mamă. În anii 70, când a fost prima mare inundație în Ardeal – atunci s-a văzut generozitatea românilor, unii au ajutat cu bani, alții, cu produse –, a apărut o listă a copiilor rămași orfani sau rătăciți în urma potopului pentru cei care își doreau să înfieze un copil. După ce m-am sfătuit cu soțul meu, Victor – Dumnezeu să-l odihnească! –, ne-am înscris pe listă să luăm o fetiță de 3-4 ani. Dar am fost a 24-a familie pe listă și singura familie fără copii. Până la urmă, nu am reușit să înfiem niciun copil. Ori au fost deja înfiați, ori și-au găsit părinții.
Citește și: Primele imagini cu Ramona Olaru și noul iubit. Cum arată bărbatul care o face să râdă în hohote, pe stradă
Cu ce se ocupă fiul Sofiei Vicoveanca
Soțul dvs era bucureștean și a ajuns la Suceava, după dvs. Cum așa?
Soțul meu, Victor Micu, era bucureștean. Venise la Suceava și a dat păcatul peste el văzându-mă, iar în final s-a moldovenizat până în unghie, cum se spune la noi. Era un ziarist cu un condei foarte ascuțit, foarte caustic. El avea o rubrică de scandal, ceea ce i-a adus multe necazuri, dar în general el era un om vertical.
Soțul meu a fost primul meu spectator. Nu eu fac textele melodiilor, însă le culeg și, uite așa, citind foarte mult, soțul meu îmi zicea mereu să am grijă să nu mă repet. Iar când lucram la un text și ziceam că e extraordinar, el mereu mă contrazicea. Așa se face că începeam să aruncăm cu creioane și să rupem hârtii, începea scandalul. Așa a fost soțul meu, dar mi-a fost alături, mi-a înțeles cariera.
Artista a vrut să adopte o fetiță, în tinerețe
Din păcate, ați rămas văduvă acum 22 de ani și nu v-ați mai refăcut viața. În schimb, sunteți extrem de activă, adorați să călătoriți. Recent ați ajuns și în Canada; ați traversat Oceanul. Iar în 2022, dacă nu mă înșel, ați fost în Africa… Nu v-a fost teamă să zburați?
Am fost cu băiatul meu. Îmi bucură sufletul. Să știți că îmi plac și excursiile. Am fost în Kenya. Aici am o întâmplare. Am fost cu nepoata și cu băiatul, numai noi trei. Și era un grup de girafe. Una avea un gât atât de lung, că i-am spus băiatului meu: „Asta s-ar putea să se trezească la etajul 6 pe geam, așa de înaltă era.
Am găsit și un elefant supărat. Eram la doi-trei metri de el. Băiatul meu i-a cerut șoferului să se dea câțiva metri mai în spate, ca să facă niște poze. Ce credeți că făcea elefantul? Era la doi-trei metri de noi! Se uita așa la noi, iar când băiatul meu încerca să facă poze, eu m-am așezat pe margine și am zis către el: „Măi, ce faci? Ai mâncat ceva azi? Te doare ceva?. La care elefantul și-a scuturat trompa, a scos un sunet moale și s-a întors cu fața la mine. Jur că nu i-am cântat nimic! Dacă-i cântam ceva, eu cred că adormea elefantul! Vedea că nu îl cert. Când nepoțica mea, care a văzut toată povestea, s-a dus la el, elefantul a rămas iar stană de piatră. Trebuie blândețe, trebuie să le spui ceva de bine, cu calm, că animalele simt, reacționează.
Apropo, niciuna dintre nepoate nu v-a moștenit talentul? Nu duce nimeni tradiția mai departe.
Nu. Nepoata cea mare a terminat Psihologia și acum e la masterat, iar cea mică, la ASE. După un an, s-a dus la Facultatea de Medicină veterinară. E bine că au putere să se rupă. Nu s-a regăsit acolo, la ASE, și s-a mutat dincoace, la facultatea pe care o urmezi să devii medic veterinar.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE IANUARIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!
Sursă foto: Răzvan Lupică (pro tv), Facebook