Șerban Copoț este cunoscut acum în toată țara, dar puțină lume știe cu ce se ocupa înainte să devină celebru. Prezentatorul de la iUmor are o poveste de viață absolut fabuloasă, pe care a acceptat să ne-o dezvăluie, pe larg, într-un număr al revistei VIVA! Printre altele, ne-a vorbit și despre copilăria lui, dar mai ales despre problemele pe care le-a avut din cauza Securității. Iată confesiunea vedetei de la Antena 1!
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA! DE IULIE, GRATIS, AICI!
Dacă ar fi să te descriu, nu aș ști cu ce să încep – artist, prezentator TV, desenator, navigator și, nu în ultimul rând, explorator și scriitor… Așa că hai să o luăm cu începutul! Povestește-ne despre copilăria ta în Constanța! Cum era să fii mezinul într-o familie cu patru băieți?
Mi-e greu să mă mai raportez la mine când vine vorba despre copilărie. Invariabil mă gândesc la mama, când vine vorba despre perioada aceea. Să creşti patru copii în comunism, cu lipsurile care existau, era o performanţă de care m-am prins cu adevărat abia atunci când am devenit şi eu părinte, la rândul meu.
Citește și: Ce destinație de vacanță a ales Codin Maticiuc. A plecat cu iubita însărcinată și cei doi copii:„Toate dorințele mele sunt…’
Cu ce se ocupa Șerban Copoț, înainte să devină celebru
Eram la o discuţie, la un moment dat, cu nişte chefi care îşi lăudau performanţele într-ale bucătăriei şi le-am reamintit de performanţele culinare pe care le reuşeau gospodinele pe vremea aceea – când găteau dintr-un pui (atunci când aveau rara ocazie să prindă aşa ceva) şapteşpe mii de feluri de mâncare. Toţi cei care au trăit în oraşele mari ştiu despre ce vorbesc. Fără rude la ţară, era extrem de greu. Ha ha ha!, până şi acum asociez mirosul de portocale cu Crăciunul. Copilăria mea a fost superbă, pentru că am fost iubit, îngrijit, mângâiat şi educat cu toată atenţia de familia mea.
Știu că tatăl tău a fost navigator, așadar bănuiesc că nu a fost prezent în viața ta pe cât ți-ai fi dorit. Cu toate astea, ai ales să îmbrățișezi aceeași profesie, care te-ar fi ținut departe de casă, și te-ai dus la Liceul Militar. Când ai realizat că îți doreai, de fapt, altceva?
Plecarea mea în Liceul Militar a coincis în mod ironic cu vârful meu de performanţă în yachting. Vara aceea am fost de neoprit şi am luat toate trofeele şi cupele puse la bătaie de Federatie. Eram numărul 1, purtam plete, dădeam interviuri la televiziunea locală, ce mai, eram pe val. Când a venit toamna şi a trebuit să mă tund, pentru că mergeam la Liceul Militar, parcă s-a rupt ceva în mine. Deveneam un nou eu, trebuia să las în urmă familia, copilăria şi să mă las format pe un nou calapod. Şi nu orice fel de calapod, ci unul milităresc.
Mi-a fost tare greu la început, dar m-am adaptat şi am legat cu colegii o prietenie care ţine până în ziua de azi. Am foarte multe amintiri frumoase de acolo. Am făcut doar clasa a IX-a şi a X-a acolo, pentru că s-a desfiinţat şi am mers în civilie. Albumul celor de la The Prodigy – „The Fat of the Land, a fost cel care m-a aruncat în braţele dansului, şi de aici încolo vorbim despre istorie.
Cum l-a afectat perioada Securității
În 1986, când tatăl tău a rămas în Germania, îmi imaginez că familia voastră a avut probleme din cauza Securității. Cum v-ați descurcat în acea perioadă?
A fost extrem de greu, pentru că întreaga familie a suferit. Lăsând la o parte neajunsurile pe care le avea orice familie, noi am avut necazuri în plus. De exemplu, fratele meu cel mai mare nu a avut voie să dea examen la Institutul de Marină, pentru că ai mei nu erau membri de partid. Telefoanele erau ascultate, am fost urmăriţi şi, în genere, s-a încercat excluderea familiei de pe unde s-a putut.
Nu suntem singurii care am trecut prin aşa ceva, dar pot spune că am văzut faţa cu adevărat hidoasă a comunismului. Aşadar, pe toţi cei nostalgici cu perioada comunistă i-aş băga… la un tratament cu lecitină. (zâmbește) Greşeala pe care o fac nostalgicii este că asociază acea perioadă cu tinereţea sau copilăria şi uită mizeria de atunci.
Sursă foto: Instagram, PR, Facebook