În prezent, Alina Eremia are fani în toată țara, cât și peste hotare. Puțini știu, însă, cum a devenit aceasta una dintre cele mai iubite cântărețe și actrițe din România. Și-a descoperit încă de când era mică pasiunea pentru muzică, a participat la numeroase concursuri, iar la 14 ani a luat o decizie care avea să-i schimbe complet viața. După ce s-a mutat în București cu chirie, aceasta a ajuns să facă parte din serialul „Pariu cu viața' și proiectul „Lala Band', ce au reprezentat rampa ei de lansare. La vârsta majoratului, ea a reușit să-și cumpere o garsonieră din banii câștigați din pelicula difuzată la Pro TV, iar acum se laudă cu o carieră de succes, de care e tare mândră.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE MARTIE, GRATIS, AICI!
Povestește-ne, te rog, cum ai făcut tu primii pași în muzică! Aveai 5 ani atunci și poate pentru tine a fost o joacă la început.
Muzica a fost mereu prietena mea cea mai bună, locul meu de joacă preferat. Primele semne că o să aleg muzica au fost când dădeam spectacole acasă pentru familia extinsă, îi aranjam în sufragerie, după aceea le vindeam bilete și cântam la deodorantul mamei. Alt moment a fost când am fugit de la ora de balet și m-am dus la un etaj mai sus să ascult copiii cum cântă prin ușa crăpată. M-a prins profesoara, m-a invitat să intru și m-am mutat la canto. Mai departe, știți videoclipul viral cu Horia Brenciu și batista de când aveam 5 ani, la Tip Top Minitop, apariția la Eurovision Junior.
Cum a devenit Alina Eremia celebră
Ai participat la multe concursuri, unde te-ai situat pe locuri fruntașe. Ai simțit vreo clipă presiunea acestor competiții, obligația de a perfor – ma tot mai bine? Aveai totuși o vârstă fragedă când ai intrat în acest carusel…
Eu am spiritul competiției foarte accentuat, părea ceva firesc că trebuie să mă clasez pe cele mai bune locuri, mai ales că mă pregăteam intens. Îmi doream mult să am o prestație foarte bună și să-i fac pe ai mei mândri, mai ales că depuneau atâtea eforturi ca eu să fac ceea ce îmi place.
Altfel, cum a fost copilăria ta când nu te pregăteai pentru concursuri? Cum era Alina mică? Spune-ne mai multe despre tine! Care sunt cele mai vii amintiri ale tale din perioada aceea legate de familie, de relația cu părinții? Îți amintești care sunt cele mai mari năzbâtii pe care le-ai făcut?
Personalitatea mea puternică și independentă s-a întrevăzut de când eram mică. Îmi plăcea să fac totul pe cont propriu, întotdeauna aveam un cuvânt de spus: cum mă îmbrac, ce piese să cânt, lucru care e în continuare valabil. Printre cele mai mari năzbâtii cred că se numără că mi-am tuns părul ca să-l lipesc păpușilor. Problema este că mi-am tăiat părul din față, mi-am făcut un breton foarte scurt, pe care am încercat să-l ascund de mama.
Cum se înțelege Alina Eremia cu fratele ei
Când aveai 3 ani, ai devenit soră mai mare. Cum s-a schimbat viața ta odată cu venirea pe lume a lui Mircea, fratele tău? Cum v-ați înțeles în copilărie? Erai protectoare, mămoasă sau îți plăcea să te impui? Acum, la maturitate, ce relație aveți?
Printre puținele amintiri pe care le am de la o vârstă așa fragedă este momentul când l-au adus de la maternitate pe Mircea și l-au așezat în pătuțul lui. L-am vegheat ore în șir, aveam impresia că e o păpușă. Relația dintre noi este una autentică de frate și soră. Am trecut prin mai multe faze. De la faptul că luam vina asupra mea pentru boacănele lui până la certurile că de ce nu iese cu grupul meu de prieteni și la discuții despre iubite. Am o relație foarte frumoasă cu Mircea și apelăm unul la celălalt mereu.
Viața ta de liceană cum a fost? Erai deja o mică vedetă în adolescență. Care au fost avantajele, dar și dezavantajele acestei celebrități venite atât de devreme?
Pe final de liceu, în clasa a 12-a, pot spune că am început să devin cunoscută. Atunci am început filmările pentru „Pariu cu viața. Mereu am fost cu picioarele pe pământ, mi-a plăcut să delimitez spațiul personal de cel profesional, să nu profit de statut și să fiu tratată ca orice alt elev. Mă înroșeam de câte ori zicea cineva: „Ea cântă, e la televizor.
„M-am mutat în București la vârsta de 14 ani’
Sunt convinsă că nu toată lumea știe că tu te-ai mutat în București la vârsta de 14 ani și că ai stat cu chirie într-o garsonieră. O responsabilitate mare pentru o adolescentă și mult curaj din partea părinților, ar spune unii… O adolescentă care, ulterior, din banii câștigați în serialul „Pariu cu viața și-a cumpărat o garsonieră.
M-am mutat în București la vârsta de 14 ani, pentru că pierdeam patru ore făcând naveta. Schimbam trei mijloace de transport în comun și nu-mi rămânea deloc timp pentru învățat, canto sau să studiez la pian. Adormeam cu capul pe caiete. Așa că am decis cu ai mei să mă mut în chirie. Garsoniera am cumpărat-o la 18 ani, din primii bani câștigați din serial. Mi-am dorit să-i investesc cu sens.
Celebritatea cu „C mare avea să vină, într-devăr, odată cu serialul „Pariu cu viața, care pentru tine și colegii tăi de distribuție chiar a fost un pariu câștigat. A urmat LaLa Band, un fenomen care s-a dovedit a fi o rampă de lansare perfectă. Ce a însemnat asta pentru tine asta?
A fost trambulina mea de lansare. Este un fenomen care se naște o dată la un interval de timp. Este incredibil ce impact a avut și dragostea oamenilor vizavi de personaje, dar și de trupa Lala Band. Mă bucur din suflet că am făcut parte din acest proiect și că am asistat la ceva rar și frumos.
„Presiunea de a livra și de a rămâne relevantă te urmărește în permanență’
Tu ai știut foarte bine să folosești capitalul imens de popularitate pe care l-ai câștigat. Între timp, ai făcut și UNATC-ul și te-ai lansat solo. Cum a fost perioada de început pentru tine? Te-ai temut vreo clipă să nu te pierzi? Să nu pierzi vizibilitatea și simpatia de care te bucurai? Era posibil să nu-ți joci cărțile cum trebuie…
La început, ești dispus să-ți asumi mult mai multe riscuri, pentru că nu ai nimic de pierdut. Pe măsură ce construiești și obții din ce în ce mai multe, crește proporțional și frica de a nu pierde tot ce ai muncit. Partea bună este că, atunci când am crezut cu toată ființa în ceva anume, nu mi-a fost frică să-mi asum o decizie, și acelea au fost punctele-cheie în care am crescut cel mai mult.
Multe dintre piesele tale au dominat/domină topurile și ai colaborat cu mulți artiști, te-ai reinventat permanent, iar asta te ține în top. Care sunt sacrificiile pe care le impune industria muzicală? Există competiție, invidie între artiști? Ai avut parte de reacții neplăcute din partea unor colegi de breaslă vreodată sau au fost situații când te-ai simțit nedreptățită?
Presiunea de a livra și de a rămâne relevantă te urmărește în permanență. E un ritm accelerat, muzica se consumă repede, totul se desfășoară pe repede înainte, și atunci cum faci ca o piesă să devină timeless sau tu să fii actuală, fără să adopți toate trendurile? Răspunsurile nu ți le oferă nimeni, trebuie să le descoperi pe pielea ta, iar tot procesul acesta se întâmplă public, cu oameni care uneori te laudă, alteori te critică. Depinde cum gestionezi feedback-ul. Cât despre competiție, ea e binevenită în măsura în care este sănătoasă, iar celălalt te inspiră și te motivează.
Sursă foto: Instagram