Dana Bartzer și Dan Creimerman, primul interviu după ce s-au retras din lumina reflectoarelor. Cum arată și cu ce se ocupă acum: „Așa am descoperit pasiunea de...” / EXCLUSIV

CITEȘTE REVISTA VIVA! DE SEPTEMBRIE, GRATIS, AICI!

Ce mai faceți? Cum sunteți? Ați dispărut din lumina reflectoarelor, dar, cu toate acestea, aveți o activitate intensă…

Dan: Nu cred că lumina reflectoarelor mai e interesantă, există suficienți oameni care vor să fie în lumină, iar activitatea noastră este normală, câteodată mai multă în diferite momente, dar nimic extraordinar.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Scandalurile dintre Bianca Drăgușanu și iubiții ei. A divorțat de Alex Bodi după câteva luni, l-a trădat pe Victor Slav cu Adrian Cristea și a îndurat bătăi crunte de la Coco Păun: „Mi-a rupt picioarele și m-a lovit în...”

Dana: Cred că Dan și cu mine suntem oameni norocoși, toate lucrurile au venit pentru noi la timpul potrivit: scena, turneele, studioul, publicitatea, copiii, școala sunt etape pe care nu le-am forțat niciodată. S-au întâmplat pur și simplu.

Vezi galeria foto

Citește și: Vă mai amintiți de cuplul de aur al muzicii ușoare, Dana Bartzer și Dan Creimerman? Cu ce se ocupă și cum arată acum cei doi soliști! Nu-i mai recunoști

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

De ce nu au avut niciodată o relație apropiată Honorius Prigoană și Adriana Bahmuțeanu: „Nu era necesar. Am încercat, pe cât posibil, cu partenerele tatălui meu, să...”

Citește și: O mai ții minte pe Dana Bartzer? Cu ce se ocupă și cum arată la 54 de ani

Citește și: Gabi Bădălău i-a dat procură Claudiei Pătrășcanu pentru a ieși cu fiii lor din țară. Ce l-a determinat să ia decizia, după ce ea i-a deschis din nou proces

Citește și: Cucu de la Noaptea Târziu, mesaj sfâșietor pentru Laura Roșca, alias DJ Lalla, care a fost găsită moartă pe plaja din Mamaia: „Nu îmi vine să cred că nu mai ești. Drum bun, colega”

Dana Bartzer și Dan Creimerman, primul interviu după ce s-au retras din lumina reflectoarelor

În ultimii ani v-ați axat pe pedagogie. Ați pregătit mulți elevi pe calea muzicii. Este ușor sau greu să șlefuiți talente?

Dan: Este o activitate interesantă. Descoperi oameni, cu gândurile lor, cu problemele lor, cu viața lor, și încerci să-i îndrumi pe drumul pe care ei speră să meargă. Câteodată reușești, altă dată nu sau mai puțin. Depinde de determinarea fiecăruia dintre ei, de dorința lor de a învăța, de a progresa. Te bucuri când reușesc să cânte bine, să câștige un concurs, să aibă un concert reușit.

Dana: Mie îmi plac mult copiii. Când eram în gimnaziu, diriginta mi-a prezis o carieră pedagogică, dar mie nici prin gând nu-mi trecea: ca mai toate adolescentele de atunci, și poate și de acum, îmi doream să ajung artistă. Da, am lucrat cu mare bucurie la emisiunile pentru copii, mă simțeam foarte apropiată lor. Dar la profesorat nu mă gândeam. A venit însă un moment când am simțit nevoia să dau mai departe, să împărtășesc din cunoștințe, din experiență. Bineînțeles că am început cu copiii noștri: de la temele de școală la pregătirea muzicală, la educație. Am continuat cu colegii copiilor noștri, pe care i-am îndrumat la școală, la orele de muzică.

Așa am descoperit pasiunea de a-i învăța pe alții. Mai întâi, copii în primii ani de școală, apoi de gimnaziu, apoi liceeni. Acum, la Colegiul Național de Muzică „George Enescu, ne întâlnim cu adolescenți din clasele 9-12, la secția jazz – muzică ușoară. Cu toții trec printr-un examen de admitere, sunt selectați, dar foarte diferiți. Unii dintre ei sunt deja mici artiști cu experiență, trecuți prin ani de scenă și de concursuri. Alții urcă pentru prima oară pe scenă în sala de spectacol a liceului.

Ritmul în care fiecare dintre ei se dezvoltă este, de asemenea, diferit. Ceea ce contează, cred eu, este să vedem că progresează. Și progresul este de atâtea feluri! Tehnică, repertoriu, stiluri noi, creativitate, atitudinea pe scenă, dans – în toate, cei care sunt pasionați și muncesc devin din ce în ce mai buni.

Cum arată și cu ce se ocupă acum Dana Bartzer și Dan Creimerman

De unde pasiunea pentru muzică? De ce muzică și nu altceva? Ați fost influențați de familie?

Dan: Când te apuci de muzică la 5-6 ani, nu se pune problema pasiunii. Familia hotărăște dacă faci pian sau nu, vioară sau orice altceva. Mai târziu descoperi dacă-ți place sau nu. De obicei, prin liceu. În rest, este foarte multă muncă, dacă vrei să reușești. Performanța se realizează cu foarte mult studiu. Nu există altă modalitate, sau cel puțin eu nu o știu.

Dana: Tatăl meu a fost compozitor, profesor de compoziție, armonie, orchestră, iar mama, profesor de muzică. Bineînțeles că sora mea și cu mine respiram muzică! Toată educația noastră era axată pe muzică. Și totuși, amândouă am urmat Școala Germană, Colegiul German Goethe, cum se numește acum. Așa că, pentru mine, limbile străine au fost și au rămas o pasiune. Dar muzica a fost și este un mod de viață.

Cum este să crești într-o familie în care tatăl e compozitor? Ce ați învățat de la el?

Dana: Cum spuneam, la noi în casă, discuțiile erau legate mereu de muzică, sub o formă sau alta. De la lecțiile cu elevii tatălui meu, în care el punea foarte mare pasiune și investea o grămadă de timp, la muzica pe care o ascultam la radio sau pe discurile lui, la cea compusă de el sau cântată de mine, la concertele sau spectacolele de operă la care mergeam des. Erau păreri, gânduri, mici lecții, pe care adolescenta rebelă din mine nu le accepta întotdeauna. Pentru tata, activitatea profesorală era foarte importantă – chiar și Dan a fost la un moment dat elevul lui. Dar eu am luat lecții în mod oficial când Dan și cu mine eram deja căsătoriți, iar eu am simțit nevoia unei îndrumări sistematice. Am și acum caietul cu notițe!