Acum câteva luni, Codin Maticiuc ne spunea într-un interviu cum a arătat copilăria lui. Deși a devenit cunoscut în showbiz drept un copil de bani gata, actorul susține că, cel puțin în primii ani de viață, lucrurile nu au stat chiar așa. Acesta s-a născut într-un apartament cu igrasie, din care s-a mutat ulterior, și de la 19 ani locuiește în același imobil. Tot el ne-a povestit că nu i-a plăcut niciodată școala „în sensul ei propriu' și părinții nu au reușit niciodată să-l facă să învețe. Mai apoi, de pe la 20 de ani, acesta a început să facă diverse aroganțe, dar, spune el, n-a avut chiar un cont nelimitat deschis.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE FEBRUARIE, GRATIS, AICI!
Hai să ne întoarcem puțin în trecut și să demolăm mitul copilului de bani gata care circulă despre tine!
De ce să-l demolăm? (râde) Eu am fost de acord cu el! Nu mi s-a părut…
Cum a arătat copilăria lui Codin Maticiuc și ce aroganțe făcea la 20 de ani
Păi ziceai că până pe la 10 ani ai fost un copil ca toți ceilalți, ai copilărit într-un cartier muncitoresc…
Ideea este că eu m-am născut într-un apartament în Dristor, un apartament cu igrasie și nu cine știe ce, într-un bloc de 10 etaje. A reușit tata să i se repartizeze de la muncă – el era la Ministerul Comerțului Exterior și i-au repartizat alt apartament, mult mai OK, în Aviației, unde m-am mutat din clasa a doua, pe la 8 ani. Și de la 8 ani până la 19 am trăit în acest apartament de 3, după care 4 camere, dar tot în Aviației, nu-ți imagina. De la 19 ani m-am mutat în apartamentul în care în care stau și astăzi.
Chiar și în perioada cât am stat în Aviației sau când tatăl meu a ieșit din comerțul exterior și s-a apucat de business, eu am simțit tot timpul că am mai mulți bani… Când eram la liceu, să zicem, naveam bani mulți, dar totuși aveam cu 10 lei mai mult în buzunar decât cei din clasa mea. Așa că am simțit tot timpul că e un pic mai bine…
„Am avut tot timpul momente de rebeliune’
Ce fel de educație ai primit în copilărie? Ce relație aveai cu părinții tăi? Ai avut și momentele tale de rebeliune? Ca licean cum ai fost?
Am avut tot timpul momente de rebeliune. În primul și-n primul rând, părinții mei n-au reușit niciodată să mă facă să învăț. Nu știu de ce, nu mi-a plăcut școala, cartea, efectiv, în sensul ei propriu, ăla clar în care trebuie să înveți și să iei note bune, n-am putut niciodată. Au încercat și cu bine, și cu rău, adică m-au și bătut, m-au și amenințat, mi-au luat cablul de la calculator, îmi puneau lacăt pe telefon, că aveam telefon din ăla cu disc și-mi puneau lacăt să nu sun, să-mi fac temele și, bă, n-au reușit!
Țin minte că tata, săracu, atunci când venea la școală – la liceu nu mai venea mama, îl trimitea pe tata: „Fă-ți timp, nenorocitule, du-te să vezi ce face animalu ăla! – nu că găsea toate nenorocirile, tot ce mi se întâmpla acolo cu note proaste și absențe, dar nu mă găsea la școală. Adică tata n-a venit niciodată la școală și eu să fiu în clasă, știi ce zic? Și, îți dai seama, era foarte umilitor pentru el. Stătea acolo la ușă și, când se deschidea ușa să intre și el să stea de vorbă cu o profesoară, la ce oră apuca el să vină, eu nu eram fizic, și-mi părea rău, că-mi ziceam că măcar mi-ar fi plăcut să mă găsească acolo. Mai găsea niște absențe și-mi zicea: „Bă Codine, să nu mai chiulești!, dar el nici nu putea să stea de vorbă cu mine, i se zicea: „Codin n-a venit azi. „Ah, n-a venit… Am venit eu să văd ce mai face. „Uitați, face asta, asta, asta…. „Dar el? Nu știți? Ora viitoare… „Nu cred că vine!.
Și eu, de unde chiuleam, vedeam când parca el mașina, dar nu mai aveam ce să fac, pentru că nu puteam să intru pe geam. El venea în cursul unei ore în care eu nu eram și vedeam parcarea, că eram undeva ascunși noi, ăia, care stăteam pe-acolo, și ziceam: „Ia uite, bă, a venit tata și iar nu sunt!.
„Am avut Ferrari și Maserati la o vârstă cu 2 în față’
Care sunt cele mai mari „aroganțe pe care le-ai făcut în perioada respectivă? Aveai un cont deschis nelimitat din partea părinților? Pe ce aruncai banii?
Nuuu, n-am avut chiar cont nelimitat deschis, nu și n-am făcut niște aroganțe atât de mari, dar totuși sunt niște lucruri… Cred că mașinile din perioada aia au fost o aroganță, în sensul c-am avut Ferrari și Maserati la o vârstă cu 2 în față, nu mai știu cât, douăzeci și ceva de ani. Astea sunt niște aroganțe pe care le-am făcut și pe care nu le-aș promova pentru copiii mei, le-aș lăsa pentru mai încolo.
Am cheltuit mai mulți bani pe niște vacanțe, poate niște cadouri mai scumpe, dar nu ceva ce vă imaginați și ce vă așteptați. Am mai povestit asta în niște locuri, cele mai mari note pe care le-am plătit eu la niște cluburi, și mi le și amintesc foarte bine pe amândouă, pentru că, vorba aia, dacă sunt cele mai mari, le știu, au fost o dată 2000 de euro undeva și o dată 2000 de euro undeva. Le țin minte și-acum, adică mi-au trecut prin suflet așa când a trebuit să dau 2000 la un club.
Pe haine câți bani dădeai în perioada aia? Îți plăcea să epatezi cu brandurile?
A fost o perioadă în care am cheltuit, acum nu pun preț absolut deloc pe haine și am foarte puține. Toate tricourile sunt fără firme mari, fără firme la vedere… Poate un accesoriu, un pantof, o curea, dar, în rest, nu.
Sursă foto: Instagram, pro tv