Deși e discretă în privința vieții personale, Cezara Dafinescu ne-a dezvăluit în paginile revistei VIVA! cum l-a cunoscut pe George Motoi, primul ei soț și tatăl fiicei sale. Era studentă atunci când soarta i-a adus împreună, iar, la absolvire, actrița era însărcinată în șase luni cu fiica lor. În timpul mariajului cu artistul, Cezara Dafinescu a fost cerută în căsătorie și de colegul ei de breaslă, Florin Piersic, însă, spune ea, gestul actorului a fost în glumă și nu l-a luat niciodată în serios…
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE IANUARIE, GRATIS, AICI!
Erați studentă în anul II când v-ați căsătorit cu George Motoi. Vă rog să ne spuneți cum a debutat povestea dvs. de dragoste!
De George Motoi m-am îndrăgostit în anul II de facultate, după ce îl văzusem deja în mai multe filme. El a fost Făt-Frumosul pe care îl așteaptă orice fată să vină pe un cal alb. Și pentru că era mai matur decât mine, am învățat multe de la el și mi-a modelat și cariera, pentru că era și mult mai experimentat decât mine, la vremea respectivă. În ceea ce privește cariera, George m-a învățat că în teatru trebuie să intri pe ușa din față. Dar, și în cazul nostru, la fel cum se întâmplă și în alte cupluri, sentimentele cele mai puternice s-au stins. Și ajungi te uiți la femeia care ai fost acum câțiva ani cu indiferența și curiozitatea cu care privești o femeie străină. Nu știu când și cum s-a stins dragostea noastră.
Cum l-a cunoscut Cezara Dafinescu pe George Motoi, primul ei soț și tatăl fiicei sale
Dar să vă spun începuturile. În anul I de facultate, aveam la clasă niște mici scenete. Și profesoara mea, Zoia Anghel, mi-a dat o scenetă care, pentru o tânără studentă, era destul de dificilă. Trebuia să am o scenă de amor cu un coleg. Ei bine, era puțin jenant. O vedeam pe profesoara mea, îmi vedeam și colegii care așteptau să vadă cum mă descurc. Cu câteva zile înainte de acest moment, noi, toate fetele, am văzut filmul „Serata. Acest film era debutul unui actor pe care l-am descoperit, George Motoi. Toate ne-am îndrăgostit de el, îi spuneam numele cu accent franțuzesc.
Și când profesoara mea, ca să mă pună în dificultate, mi-a spus: „Dragă, când faci sceneta aceasta, gândește-te și tu la cineva care îți place. Eu, vanitoasă și fiind convinsă că nu am să mă întâlnesc niciodată cu George Motoi – el era actor în Cluj –, ca să nu fiu pusă în situația de a-l face pe colegul meu să creadă că mi-a plăcut, i-am răspuns cu dezinvoltură: „Dacă ar fi George Motoi, poate că aș putea să joc mai bine. Toată clasa a râs și profesoara m-a întrebat: „Ești sigură?. Eu am rămas pe poziții și am zis: „Da!. „Ei bine, draga mea, dacă l-ai cunoaște, chiar că te-ai îndrăgosti de el.
„La absolvire, eram însărcinată în luna a 6-a’
În 1973, ați absolvit Institutul de Teatru cu nota 10. Cum a fost după absolvire și când ați fost repartizată la Teatrul Național? Acolo ați jucat alături de mari actori precum: Radu Beligan, Florin Piersic, Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Drag Olteanu-Matei și Carmen Stănescu. Cum a fost experiența aceasta pentru dvs.? Ce rol v-a plăcut cel mai mult?
În anul III de facultate, s-a întâmplat să vină George, să fie transferat în București la noul Teatru Național. Și primul lucru pe care l-a făcut a fost să vină în clasă la profesoara lui, Zoia Anghel. Era o seară în care repetam toate fetele pe scenă, el, în întunericul clasei, nu a fost remarcat. Dar când s-a terminat spectacolul, de fapt, repetiția, și noi am plecat acasă, Zoia l-a întrebat: „Cine ți-a plăcut?. Și George i-a răspuns: „Fata blondă. „Nu se poate! Ea? Păi știi că te așteaptă de doi ani?. Ăsta a fost un episod mai ciudat. Cum ți-am spus la început, destinul nostru și-a spus cuvântul. El a venit la clasă și așa mai departe… am pornit mână în mână prin viață.
La absolvire, eram însărcinată în luna a 6-a. Și, cum nu știam cum voi trece peste evenimentele acestea importante, deși aveam note mari și puteam să aleg, nu am vrut să încurc un teatru care avea nevoie de tineri actori și să nu mă duc. Și atunci, pur și simplu am luat ce a rămas, ultima repartiție. Această repartiție a fost la Teatrul din Petroșani. Odată devenind mamă, am conștientizat că trebuie să lucrez, totuși. Și, cum George nu accepta „pila, singurul lucru pe care l-a făcut a fost să mă arate, cum spune el. A pus în scenă „Doi pe un balansoar și așa, alături de el, am colindat țara prin turnee. Tot așa, Teatrul din Petroșani a avut cinci spectacole în București și, în felul acesta, eu jucând alături de George am putut să fiu văzută.
Direcția Teatrului Național din București a considerat acest spectacol examenul meu și, într-una dintre zile, am primit o înștiințare că sunt angajată la Teatrul Național. Asta am ținut să punctez, pentru că eu nu am fost repartizată la Teatrul Național. Am venit în urma unui concurs. Și așa am avut șansa; mi s-au deschis noi porți să pătrund în această familie minunată a Teatrului Național și am fost foarte fericită să joc alături de acești monștri sacri, așa cum i-ai numit și tu: Radu Beligan, Draga Olteanu-Matei, Florin Piersic, Marinuș Moraru, Gheorghe Dinică, Silvia Popovici, Ilinca Tomoroveanu… Nu exista un coleg de-al meu care să fie mai slab pregătit. Am iubit toate rolurile pe care le-am jucat. Ele sunt copiii mei și, fie mici sau mari, eu le-am iubit. Nu există vreun rol pe care să nu-l iubesc la fel de mult.
Cum a reacționat actrița când Florin Piersic a cerut-o în căsătorie, deși era măritată
Mai târziu, ați fost și profesoară de Arta Actorului la facultățile Hyperion din București și Luceafărul din Brăila. Cum este să fii cadru didactic?
Am fost invitată să predau la teatrulparticular, după 1989, când s-a dat frâu liber facultăților particulare. Dar am renunțat foarte repede, pentru că răspunderea era foarte mare. Aș fi putut să distrug un tânăr student cu decizia mea. În teatru, arta este subiectivă. Și norocul, cu atât mai mare. La Teatrul din Brăila am jucat. Am fost profesoară, tocmai pentru că George era legat de Brăila. Și a fost o perioadă când el a înființat acolo un teatru pentru actorii din Brăila.
„Și acum am rămas prietenă cu Florin, vorbim des la telefon’
De-a lungul carierei, ați fost admirată și de femei, și de bărbați. Paradoxal, femeile vă iubeau chiar
și în rol de amantă… Mai mult, marele nostru actor Florin Piersic v-a cerut de soție, deși erați amândoi căsătoriți în perioada aceea. Cum ați reacționat și în ce relații ați rămas cu acesta?
Prin anii 71-72, Mircea Drăgan – minunatul regizor de film – m-a invitat să joc în filmul „Explozia. Și atunci l-am cunoscut pe Florin Piersic, fiindu-mi partener. Spre fericirea mea, mai apoi și în film, și în teatru, am fost distribuiți mereu ca parteneri. Spuneam că suntem parteneri direcți. Arătam foarte bine
amândoi, publicul ne iubea. Cum să descriu bucuria de a juca alături de așa un actor uriaș? Ar fi trebuit să scriu tone de cărți.
Întotdeauna am fost camarazi. De-a lungul anilor, în piesele despre care-ți spun, eram parteneri îndrăgostiți. Și ne-am iubit atât de mult, încât, în viața de zi cu zi, nu ne-a mai rămas decât prietenia. Dar prietenia e un dar de preț. Și acum am rămas prietenă cu Florin. Vorbim des la telefon; ne amintim cu drag de anii petrecuți pe scenă. De câte ori el vine în București și am ocazia să-l văd la spectacole, eu mă duc. De nevastă m-a cerut mereu, fie ca personaj pe scenă, fie în glumă. Când ne pregăteam să intrăm în spectacolul respectiv, ne vedeam în oglindă, și atunci Florin spunea: „Uite ce pereche frumoasă facem! Ar trebui să ne căsătorim. Bineînțeles că glumea. Eu nu am luat-o în serios. Și cred că nici el nu o spunea în serios.
Am fost numai prieteni. Când trebuie să construiești un personaj și o legătură, e foarte greu să te gândești și la viața particulară, că ați putea fi iubiți. Și altfel, cum spui tu, amândoi eram „foarte căsătoriți. Florin, de-a lungul anilor, cu soțiile lui; eu, căsătorită cu George Motoi.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE FEBRUARIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!
Sursă foto: Facebook, FLORIN GHIOCA, ARHIVA PERSONALĂ, libertateapentrufemei