Cum își educă Pavel Bartoș și soția lui, Anca, cele trei fiice: „Nu merg pe principiul pe care au mers părinții noștri. Avem o regulă destul de clară” / EXCLUSIV

CITEȘTE REVISTA VIVA! DE SEPTEMBRIE, GRATIS, AICI!

Acum, fiicele tale, Eva, Rita și Sofia, au 18, 14 și 8 ani. În timp ce mezina a trecut în clasa a II-a, fetele mari au deja planuri serioase de viitor… Anul trecut, spuneai că Eva vrea să dea la Drept și că Rita își dorește să devină arhitectă. Sunt șanse ca măcar Sofia să dorească să-ți calce pe urme?

Mă bucur că fetele mele au niște direcții, nu neapărat clare, dar știu cumva ce vor de la ele. La 14 ani, eu nu eram pregătit sau nu știam clar că voi fi actor. De abia pe la 17-18 ani am zis că vreau să fiu. Mă bucur că ele sunt atât de decise. Uite că s-a și întâmplat: Eva este studentă la Drept, ceea ce este minunat. Să vedem cu Rita ce se va întâmpla, nu este nicio problemă dacă își schimbă opțiunile.

Vezi galeria foto

Într-adevăr, la Sofia nu cred că o să scap, artistul din ea își dă în petec de pe acum, și-a dat în petec de la o lună, de când s-a născut. Tot artisticul din mine și soția mea s-a adunat în ea. Nu că celelalte nu ar fi, dar nu au fost mânate, nu au simțit dorința aceasta de a se îndrepta spre scenă. Vorba aia: niciodată nu poți să știi ce se va întâmpla… dar la Sofia nu cred că o să scap.

Citește și: Pavel Bartoș, despre noul sezon „Vocea României' și relația cu Smiley, în spatele camerelor:„Normal că mai sunt unele…' / EXCLUSIV

Citește și: Pavel Bartoș, despre momentele grele din căsnicia cu soția lui:„Au fost foarte multe încercări. Câteodată îți vine să te dai cu capul de pereți' / EXCLUSIV

Citește și: Alina Sorescu, primele declarații după ce a rămas fără emisiuna de la TVR:”Este locul unde am crescut și m-am format ca artist”

Citește și: Mama Deliei își apără fiica, după ce a fost pusă la zid de Cezar Ionașcu:”Un bărbat care se bagă în treburile muierilor”

Cum își educă Pavel Bartoș și soția lui, Anca, cele trei fiice

Chiar dacă nu ai termen de comparație decât raportat la experiența altora, e mai greu să fii tată de fete? Care a fost cea mai mare provocare din viața de părinte, de părinți?

Nu am fost niciodată tată de băiat, deci nu știu cum este să fii tată de băiat ca să pot spune „este mai ușor, dar pot să zic, din perspectiva celor din jurul meu, că a avea băieți înseamnă să fii tătic de acțiune, tot timpul trebuie să fii cu ochii în patru. Ale mele au fost cuminți. Mă rog, Sofia are tendințe energetice foarte mari, dar tot fetiță e. Pot să spun că eu sunt un alintat al sorții. Normal că ceea ce înveți ca tătic, în primul rând, este să ai foarte multă răbdare. Una e cum ești tu în viața de zi cu zi și alta e cum ești acasă, un cu totul alt om. Acasă primează ele. Acasă ele sunt actorii principali. Atunci, tu devii un foarte bun ascultător, un foarte bun comunicator, iar asta presupune foarte multă răbdare.

Învăț, în fiecare zi, să am din ce în ce mai multă răbdare. Am ajuns la niște performanțe incredibile, dar nu înseamnă că nu mai este loc. Ba da, mai este loc. Mi-am dat seama că răbdarea și comunicarea sunt de bază.

Sunt Eva, Rita și Sofia „fetele lui tata, le răsfeți mai mult decât o face mama lor? Ce relație există între voi?

Eu, dat fiind că nu sunt tot timpul lângă ele, normal că am tendința de a alinta sau răsfăța mult mai mult, numai că eu și soția mea avem o regulă destul de clară, suntem „în aceeași duminică în ceea ce privește copiii: dacă soția spune un lucru, eu nu spun altul, și invers, pentru că așa trebuie să fie, iar asta ține de susținerea între noi, părinții. Dacă fiecare ar face cum ar crede, nu ar fi bine. În primul rând, eu îmi susțin foarte tare soția și ea mă susține pe mine.

„Nu te pot îndrepta să faci ceva anume, doar ca să îmi satisfac un hatâr ca părinte'

De ce ar trebui să se teamă cel mai mult băieții care o să le curteze? Ești un tată „de speriat în privința asta?

Nu cred că de mine ar trebui să se sperie. În primul rând, de ele, pentru că cel puțin Eva știe clar ce vrea. Nu cred că îi va fi ușor unui băiat cu ea. Eva are niște principii foarte clare, dar asta vine din educația și tot feedback-ul de acasă. Normal că părinții intră în acțiune atunci când se întâmplă ceva, dar ele știu să își facă alegerile singure. Ele știu ce vor de la viață și mă bucur că este așa.

Care sunt lucrurile cele mai de preț pe care li le-ați transmis fiicelor voastre? Ce fel de educație le-ați dat? Mi se pare mie sau nu ești chiar atașat de ideea de parenting?

Nu sunt atașat de nicio idee. Clar nu merg pe principiul pe care au mers părinții noștri, de genul: „Eu știu mai bine, eu știu ce trebuie să faci. Nu, noi încercăm să comunicăm foarte mult cu ele, încercăm să le oferim opțiuni în viață. Eu nu te pot îndrepta să faci ceva anume, doar ca să îmi satisfac un hatâr ca părinte. Noi le oferim opțiuni, iar ele vor alege la un moment dat. S-ar putea să nu aleagă niciuna, dar măcar le-am oferit. Încercăm să fim deschiși. Le-am inoculat ideea de a încerca, de a îndrăzni.

La un moment dat, s-ar putea să facă o greșeală sau să aibă parte de un eșec, dar asta nu înseamnă că este ceva groaznic. Trebuie să învețe ceva din greșeala aceea, iar data viitoare să facă mai bine. Ideea este să nu persiste în aceeași greșeală, fiindcă atunci, într-adevăr, însemnă că ceva nu merge bine. Trebuie să știe clar că fiecare lucru sau fiecare întâmplare din viața lor are o consecință, fie bună sau rea, iar copiii trebuie să înțeleagă că bun e bun și rău e rău.

Sursă foto: Razvan Lupică, Marius Bărăgan, Instagram

Urmărește-ne pe Google News