Daniel Buzdugan joacă în filmul „21 de rubini' alături de nume mari, precum Anthony Delon, fiul marelui actor Alain Delon. Omul de radio ne povestea acum ceva timp, în revista VIVA!, cum a fost la filmări, dar și cum s-a înțeles cu starul de peste Ocean. L-a descris drept „un om foarte simplu' și a fost impresionat atât de naturalețea lui, cât și de profesionalismul său. Iată ce impresii i-a lăsat!
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE SEPTEMBRIE, GRATIS, AICI!
Anul acesta, ai bifat o nouă reușită. Joci în filmul „21 de rubini, iar cu această ocazie l-ai întâlnit pe Anthony Delon, fiul celebrului Alain Delon. Ce impresie ți-a lăsat?
E un om foarte simplu, cum, din păcate, mulți dintre noi nu mai suntem. Aici o să menționez una dintre serile petrecute la Oradea. I-am zis că merg pe jos până la restaurant și el a zis: „OK, hai că merg și eu!. Am mers împreună, pe jos, ca doi prieteni, ca doi oameni simpli și am povestit despre Paris, despre vacanțe, despre copii. Era foarte impresionat de ceea ce găsea la noi în Oradea, un oraș de care s-a îndrăgostit.
Cum s-a înțeles Daniel Buzdugan cu Anthony Delon, fiul lui Alain Delon, la filmările pentru „21 de rubini’
Noi nu mai avem bucuria asta. Pe vremuri, când ieșeam afară cu prietenii, cu gașca, ne plimbam prin tot orașul. De dimineața până seara, asta făceam, ne plimbam. Acum, noi, când ne întâlnim cu cineva, ne întâlnim la restaurant. Stăm ore în restaurant, în care mâncăm ca niște… nu mai zic eu ca cine. Mâncăm, băgăm în noi, discutăm, ne ridicăm cu chiu, cu vai, că ne dor toate alea, și o luăm de la capăt. Ne întâlnim cu alții, iar mâncăm, iar bem, iar mâncăm, iar bem. Am uitat de bucuria aia simplă. Hai să ne întâlnim cu toții, familii!
De ce nu ne-am întâlni cu toții? Un stil de a fi. Să te întâlnești cu două, trei familii. Adulții merg în spate, copiii merg în față, se plimbă, discută, facem turul Herăstrăului. Două, trei familii, în care copiii discută între ei, adulții discută între ei, dar mergând în natură. Copiii stau pe telefoane, adulții stau și beau, un stil de viață total nesănătos.
Chestia asta cu Anthony Delon mi-a plăcut atât de mult și atât de sincer a fost și de natural, deși vine dintr-o familie cu un blazon, cu un nume. Omul, foarte simplu și foarte normal, natural. De multe ori, ne uităm la vedete mari, reale. „Mamă, ce fițe trebuie să aibă ăsta!. Ne imaginăm că au cine știe ce cereri. Nu, ei vor o viață simplă. Dar, din păcate, naturalețea, simplitatea și normalitatea sunt văzute, în România, ca fițe. Nu-mi place gălăgia, nu mi-a plăcut niciodată gălăgia, muzica dată la maximum, indiferent de ce stil. „Tu ești fițos, ai figuri de acum. Păi fii ca toată lumea!, mi s-a zis. Eu nu cred că toată lumea trebuie să se supună unuia care dă muzica la maximum. E vorba despre un om educat, un om care a trăit niște vremuri în care educația era făcută ca la carte.
„M-am distrat la filmări’
Da, m-am distrat la filmări. A fost foarte frumos și m-a impresionat faptul că mi s-a întâmplat de câteva ori să trebuiască să reiau replicile, ori că nu le ziceam cum trebuie, ori intepretarea nu-mi plăcea și voiam să schimbăm, să reluăm. Mi-a plăcut că Anthony Delon era atât de fain. „Haideți, încă o dată!. E genul ăla de partener de teatru, de film, de scenă care nu te încurcă, ci te susține. Îți dă o stare de creativitate foarte bună.
Mi s-a întâmplat în tot felul de situații să trebuiască să reiau, la anumite filmări, la emisiuni, pentru reclame și erau parteneri ori oameni de echipă care ziceau: „Hai, frate, odată! Să terminăm!. E normal, în filmări, să reiei. Ca să iasă un lucru foarte bine, trebuie să ai mai multe variante din care să alegi. Mi-a plăcut la Anthony Delon faptul că, la un moment dat, a zis: „Gata! De acum, pentru fiecare reluare, Daniel trebuie să dea un rând de prosecco!. Acolo, chiar m-am jucat pe mine, adică un om de radio care avea niște invitați într-un podcast.
Ce compromisuri ai făcut pentru celebritate?
Nu am simțit că am făcut compromisuri pentru că eu am rămas eu, adică nu mi-am pus o platoșă, nu m-am deghizat în altcineva. N-am fost un om artificial. Am fost eu și n-am simțit că am făcut compromisuri. Compromisul e, nu știu, oboseala, faptul că pleci mult de acasă, trezitul foarte devreme, puține ore de somn, de cele mai multe ori astea au fost compromisuri.
Sursă foto: Facebook