Cum s-au cunoscut Viorica și Ioniță de la Clejani: „Avea 14 ani, după aceea am întâlnit-o peste 5 ani, și…”. Cu ce lipsuri s-au confruntat în primii ani de căsnicie / EXCLUSIV

CITEȘTE REVISTA VIVA! DE IANUARIE, GRATIS, AICI!

Nu v-am întrebat, dar o fac acum: cu Viorica a fost dragoste la prima vedere? Cum v-ați cunoscut?

Dragoste la prima vedere a fost cu Viorica. Am cunoscut-o când avea 14 ani. Mi-a plăcut de ea, dar era prea mică. I-am și spus: „Dacă erai tu mai mare…. Am cunoscut-o la aniversarea mătușii ei, care la vremea aceea era prietena mea. Eram prieteni de familie. Cânta frumos și era înțepată, și avea ceva al ei. I-am dat chiar felia mea de tort. După cinci ani, eu stăteam în București, pentru că tata mi-a spus așa: „Te duci la București și-ți termini școala! Și să ai și serviciu, că, dacă nu ai, te arestează Ceaușescu!. Asta a fost educația pe care am primit-o de la tata, care era foarte dur. Și mi-a mai spus: „Tu te duci la școală să înveți carte! Să nu fii amărât, ca mine!.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Scandalurile dintre Bianca Drăgușanu și iubiții ei. A divorțat de Alex Bodi după câteva luni, l-a trădat pe Victor Slav cu Adrian Cristea și a îndurat bătăi crunte de la Coco Păun: „Mi-a rupt picioarele și m-a lovit în...”

Vezi galeria foto

Citește și: Ioniță de la Clejani, după ce Fulgy s-a stabilit în Dubai: „Noi nu plătim, dacă mai are nevoie de niște bani…”. Ce se întâmplă cu Margherita

Citește și: Ioniță de la Clejani despre Viorica, după mai bine de trei decenii de căsnicie: „Viața nu e mereu roz. Avem și momente în care suntem mai jos”

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

De ce nu au avut niciodată o relație apropiată Honorius Prigoană și Adriana Bahmuțeanu: „Nu era necesar. Am încercat, pe cât posibil, cu partenerele tatălui meu, să...”

Citește și: Diana Dumitrescu explică de ce refuză să-și facă operații estetice, la 40 de ani: „Eram păpușa Barbie dacă voiam”

Citește și: Cum arătau Smiley și Pavel Bartoș în urmă cu 13 ani, la primul sezon Românii au Talent: „Mă sprijin pe Pavel atât la emoții, cât și la râs”

Cum s-au cunoscut Viorica și Ioniță de la Clejani

Am venit la București și am terminat liceul. Am făcut niște studii în contabilitate, după care m-am întors la Clejani și am lucrat la CAP, casier și contabil, timp de trei ani. Și, pe traseul meu, la o petrecere… cântam, iar în pauză a venit la mine o fată îmbrăcată într-o rochie neagră. Era blondă. Eu am crezut că e nașa inițial, atunci când mi s-a adresat: „Ce faci, nea Ioniță?. „Bine! Dar cine ești tu? „Cum, nu mă mai ții minte? Nu mi-ai dat, la ziua mătușii mele, felia ta de tort? „Ești Viorica, nu? „Da! „Ce mare și frumoasă te-ai făcut! A doua zi, i-am dat întâlnire la București, la o petrecere în familia mea, și, din ziua aceea, suntem împreună. Deci am cunoscut-o o dată când avea 14 ani, după aceea am întâlnit-o peste 5 ani, și de atunci suntem împreună.

La începuturi, Viorica nu vorbea nimic la interviuri. Vorbeam doar eu. Prezentam lucrurile mele, oficial. Înainte să lansez „Bordeiaș, am fost invitați la o emisiune. Veneam din Grecia, de la Acropolis, unde avuseserăm un concert. Și am fost invitați la „Duminica în familie, cu Mihaela Rădulescu. Când a început momentul nostru, ea era foarte pregătită. Citise o carte, „Lăutarii de ieri, lăutarii de azi. Ea citise și venea numai cu expresii. Mi-a luat mințile, încât nu am fost în stare să vorbesc absolut nimic. Nici despre faptul că veneam din Grecia, femeia aștepta să spunem ceva, dar chiar nu am fost în stare să spun nimic. Doar am cântat și de-abia am scos două cuvinte.

„Lumea ține minte ce vorbește ea, nu ce vorbesc eu'

După emisiunea aceea, am fost bolnav timp de șase luni, pentru că nu am fost în stare să vorbesc, nu am fost pregătit. Când am lansat „Bordeiaș, l-am citit pe Anton Pann din scoarță în scoarță și știam tot. Nu avea nimeni ce să îmi spună, pentru că mă duceam pregătit. Dar eu vorbeam oficial și ea venea și spunea două perle.

Lumea ține minte ce vorbește ea, nu ce vorbesc eu! Când am văzut că lumea ține minte ce vorbește ea, îi ridicam întotdeauna la plasă. Și acum nu mai pot să o opresc! Acum nu mai am ce să îi fac. Vedeți cum funcționează lucrurile? Ca producător, trebuie să pui în prim-plan toate calitățile artistului. Și un artist, dacă e frumos, are carismă, nu concurezi cu el. E artistul tău, e sufletul tău. Construiești pentru el cum ai construi pentru tine, pentru inima ta. Deci, așa e. Eu stau dimineața câte patru ore să găsesc o rimă, un vers, care să fie acolo… și le pun pe masă. Dacă ea le cântă și joacă pe terasă, piesa aia îmi ocupă toată luna. Dacă nu o ia în seamă, mă opresc.

Cu ce lipsuri s-au confruntat în primii ani de căsnicie

Cum au fost primii ani de căsnicie? Ați avut lipsuri materiale la început de drum?

Știi cum e la noi, mama și tata nu vor să pleci din casa lor. Se gândesc: „Am muncit să am atâtea camere… Stai aici cu noi! Avem casă mare. Trăim împreună.. E mai bine să stai separat. Așa am considerat noi la vremea aceea. Am povestit mai devreme că, după studiile de la București, m-am întors la Clejani. M-am angajat la Clejani la CAP în 1990. Am dat un examen și am fost acceptat eu, având studii superioare.

Aveam o înțelegere cu președintele: „Fac toate traseele cu mașina mea personală, dar pe mine sâmbăta și lunea mă lași în pace! Nu vin la serviciu. Sâmbăta veneam de la nuntă, lunea veneam de la nuntă. Eram liber și așa mi-a convenit. La un moment dat, nu mai mergea bine treaba la noi acasă. Viorica era o artistă, nu era o fată care să aibă grijă de animale. Mama își dorea ca ea să aibă grijă de animale. Nu era pentru noi asta. Ca să evităm discuția asta, am decis să ne mutăm. Dar unde să ne mutăm, că nu aveam bani, nu aveam nimic?!

„Mama nu mi-a dat nimic. Nici tata'

Aveam 22 de ani. I-am făcut o întrebare primarului, pentru că se construiseră niște blocuri în Clejani, pentru cei care veneau să lucreze ca profesori și ingineri… Erau un fel de locuințe sociale. L-am întrebat pe primar dacă îmi dă și mie un apartament și i-am explicat situația. Ne-a dat un apartament cu trei camere, niște pereți goi… Nu aveam nimic! Nici masă, nici pat, nici cu ce să facem cald. Dar aveam serviciu. Lucram acolo și cântam împreună. Făceam bani. Am luat de la mama Vioricăi un pat.

Mama nu mi-a dat nimic. Nici tata. Am luat de la un unchi de-al meu un reșou, o butelie și un aragaz cu două ochiuri. Mergeam la Bolintin și mâncam, că aveam mașină și permis. Primul meu vis a fost să am mașină și să-mi iau permis. Și aveam o Dacia 1300, cum era atunci. Mâncam la Bolintin, că era oraș, și veneam acasă. Până ne-am pus și noi pe picioare, când am început să avem ce ne trebuie. Nici preș la ușă nu aveam. Am adus un zugrav să ne zugrăvească, îl chema Cocoș. Când a văzut în ce stadiu suntem, s-a dus și ne-a adus mâncare de la el de acasă.