Cum i s-a schimbat viața Florei Năstase după ce și-a pierdut toată averea și ce s-a întâmplat cu procesul: „Am renunțat la tot. Sistemul este corupt” / EXCLUSIV

.

Cum i s-a schimbat viața Florei Năstase după ce și-a pierdut toată averea și ce s-a întâmplat cu procesul. De-a lungul carierei sale, Flora Năstase a demonstrat că este o femeie puternică. După ce și-a pierdut toată averea, bani veniți din afaceri cu imobiliare în care a investit 20 de ani, aceasta s-a întors la marea ei pasiune, blănurile, ce i-a devenit sursă de existență. Nu i-a fost ușor, însă a avut câteva lecții importante de învățat. În plus, spune că acum are o „armă' puternică: sinceritatea.

CITEȘTE REVISTA VIVA! DE OCTOMBRIE, GRATIS, AICI!


Tu ai câștigat bani nu doar din blănuri. Ai avut și alte afaceri…

Banii mulți, la mine, au venit din afaceri imobiliare pe care le-am dezvoltat timp de 20 de ani. Până i-am pierdut. După ce i-am pierdut, nu am mai avut capital pentru imobiliare. Blănurile au fost o pasiune. Și iată cum viața m-a adus la ceea ce am început și am menținut ca pasiune, fără intenția de câștig, ci doar pasiunea pentru frumos. Această pasiune, în momentele de cumpănă, mi-a devenit sursa de existență. Acolo unde dăruiești suflet, pasiune, nu există să nu ai răsplată.


Citește și: Flora Năstase a fost internată la Psihiatrie din cauza depresiei, după ce și-a pierdut averea. A luat tratament până anul trecut:„Mă tăvăleam pe jos. Netratată, depresia devine fatală’ / EXCLUSIV

Citește și: Flora Năstase, secretele unei ținute potrivite la operă:’Nu te duci ca un pom de Crăciun! Poșeta trebuie să fie micuță, pantoful trebuie să fie…’ / EXCLUSIV

Citește și: Florin Dragomir, cuțitul de aur al lui Florin Dumitrescu, a fost eliminat de la Chefi la cuțite:„Nu pot să folosesc o amuletă pe tine. E umilitor’

Citește și: Adela Popescu a revenit în muzică după o pauză lungă:'Mă bucur că sunt aici'

Cum i s-a schimbat viața Florei Năstase după ce și-a pierdut toată averea și ce s-a întâmplat cu procesul

Banii i-ai pierdut în urmă cu 10 ani. Bănuiesc că nu i-ai recuperat?


Nu, nu.

Fapta s-a prescris?

Da, așa ceva. Avem niște zbateri, dar neconcludente. Ultima hotărâre pe care a dat-o instanța, de revizuire a cazului, n-a fost redactată de șase luni. Așa că, ce să mai sperăm? În sfârșit! Aceasta este societatea în care trăim. Justiția actuală este, eminamente, în favoarea infractorilor. Așa este construită. Așa că nu ai cum să te lupți cu sistemul. Iar sistemul este corupt.

Ai rămas fără bani. Practic, nu ai putut să mai duci viața de dinainte. La ce ai renunțat?


La tot. La tot ce nu era neapărat necesar. Eu nu sunt o femeie care merge la coafor, la cosmetică. Ce să spun? Nu fac absolut nimic din ceea ce nu e strict necesar.

„Am ridicat saloane. Dar nu îmi pare rău’

Dar înainte bănuiesc că mergeai la coafor…

Am ridicat saloane. Dar nu îmi pare rău. Mă simt mai frumoasă decât atunci. Pentru că sufletul meu este mai frumos. Frumusețea ține de partea interioară. Frumusețea foarte rar are legătură cu partea exterioară. Nu poți să fii frumos dacă în interior ești urât. Bine, poți să îți faci tot felul de maimuțăreli, să ți se pară că ești frumoasă. Dar, în realitate, dacă frumusețea nu vine din interior… degeaba!


Când le vezi unora ochii, cu gene care parcă sunt niște bidinele, privirea inexpresivă, buzele până sub nas, pomeții le acoperă ochii… De nu mai știu până la urmă ce sunt și ce ar vrea să fie. Sigur, este o chestiune strict personală, e opțiunea fiecăruia. Pentru că „nu e frumos ce este frumos, ci e frumos ce-mi place mie.

Ce lecții importante a învățat Flora Năstase, după ce și-a pierdut toți banii

Ai fost sus, ai fost regină, ai căzut, dar ai renăscut…

Eu nu consider că am căzut. Mi s-a întâmplat ceva care mi-a întors viața pe dos, dar eu, ca persoană… Vezi, e o chestie, eu nu am fost cineva datorită banilor. Nu. Eu am fost cineva datorită mie. De aceea și sunt în continuare cine sunt. Pentru că tot ce am fost s-a datorat persoanei și personalității mele, nu banilor. Dovadă că am putut să fiu în continuare ceea ce sunt. Iar notorietatea mea este mai mare decât în vremurile în care aveam foarte mulți bani. Pentru că, în vremurile acelea, nu aveam atâta aplecare către sufletul meu. Ori, sufletul este ceea ce e mai important la un om. Sufletul și sinceritatea față de tine. Nici nu contează ce cred sau ce spun ceilalți. Nu mă interesează.


Eu, seara, înainte de a adormi, îmi fac un remember al zilei prin care am trecut și singură îmi dau seama dacă am greșit cu ceva sau nu. Singură îmi dau seama dacă puteam să fac mai bine ceea ce am făcut. Eu sunt primul și cel mai aspru judecător al meu. Nu are rost să mă ascund, pentru că asta sunt eu. A ascunde ceva de mine este ca și cum m-aș sabota singură. Eu trebuie să identific unde am greșit, ca să repar greșeala. Dacă nu am să repar greșeala, am să o repet la nesfârșit. Și dacă o repet, nu pot merge înainte, nu pot evolua.


În toată perioada aceasta, am înțeles că nu e o rușine să spui „iartă-mă!, că nu e rușine să spui „am greșit. Nu e o rușine să îți exteriorizezi sentimentele. Dimpotrivă! Îți dă o putere colosală. Și cea mai mare putere a mea este sinceritatea, faptul că nu există părți ascunse, pentru care poți fi, dacă vrei, trasă la răspundere.


Să știi că sinceritatea e o armă foarte puternică și sinceritatea nu e la îndemâna oricui. Nu oricine poate să își permită să fie sincer. Sinceritatea, uneori, este dură și-i rănește pe cei din jur.Dar trebuie să îți asumi asta. Iar în momentul în care îți asumi comportamentul, devii foarte puțin vulnerabil. Și asta îți conferă o putere pe care nu multă lume o are.

CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE NOIEMBRIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!

Sursă foto: Facebook, Dumitru Angelescu