Șerban Pavlu este unul dintre cei mai apreciați actori de film, teatru, televiziune și voce din România. Spre surprinderea multora, acesta ne-a mărturisit acum ceva timp în revista VIVA! că nu și-ar îndruma copiii să urmeze însă o carieră în domeniu. Motivul? Consideră că poate fi un început de drum plin de „decepții, frustrări și dezamăgiri' și nu și-ar dori ca cei mici să treacă prin asta. Tot el ne-a spus că încearcă pe cât posibil să-i țină pe urmașii săi, Natalia și Nicolae, cât mai departe de gadgeturi și televizor.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE SEPTEMBRIE, GRATIS, AICI!
Din câte am văzut, copiii tăi, Natalia și Nicolae, își doresc să-ți calce pe urme și au deja oarece experiență. Puștiul a jucat în „Clanul, unde a interpretat rolul lui Tudor mic și a fost foarte convingător. Care este opinia ta obiectivă de actor, nu de tată? Ce sfaturi le dai?
Legat de viitorul actoricesc al celor doi este foarte complicat. Eu nu sfătuiesc pe nimeni să se apuce de meseria asta decât dacă simte o nevoie atât de presantă încât chiar nu poate să trăiască fără. Este ultimul lucru de care are nevoie planeta. Lucrurile astea ar trebui făcute de oameni care sunt foarte convinși că e drumul lor și nu se pot simți împliniți fără asta. Mai degrabă, aș fi sceptic în ceea ce privește o carieră de maturitate.
Mă tem că aș fi mult mai exigent cu copiii mei decât cu niște oameni străini pe care ar trebui să-i sfătuiesc sau să-i învăț. Și, dacă mă uit spre viitor, mai degrabă aș spune că nu aș fi bucuros să urmeze o carieră în direcția asta, fiind, de altfel, un început de drum care poate să fie plin de decepții, de frustrări, de dezamăgiri, de senzația că sunt nedreptățiți și aș vrea să evit, pe cât posibil, ca ei să trăiască aceste sentimente. Cred că orice om are niște calități actoricești și, acum, ei fiind la vârsta copilăriei, jocul acesta de zi cu zi îi apropie de ceea ce ar trebui să trăiască și actorii profesioniști. Dar asta nu înseamnă, neapărat, că ești potrivit pentru o carieră în domeniu.
De ce nu își îndrumă Șerban Pavlu copiii spre actorie
Că ești extrem de ocupat nu e un secret pentru nimeni… dar când îți găsești timp pentru copii, pentru familie? Au fost momente când ai regretat că ai pierdut poate lucruri importante din viața celor mici?
Aici trebuie să spun, cu regret și cu tristețe, că am simțit de multe ori lucrul acesta din cauza programului pe care-l am, am pierdut momente. Nu vreau să mă plâng, dar meseria mea este una în care contextul este extrem de important, e foarte greu să faci actorie singur. Fie că filmez în televiziune, iată, serialul „Clanul, fie într-un film de lungmetraj sau că repet și joc la teatru, am deplasare cu un spectacol – asta se înscrie într-un program în care ceilalți depind de mine, cu mulți oameni care sunt coordonați pentru a fi într-un anumit loc la o anumită oră și, atunci, sunt mai puțin stăpân pe programul meu.
Cu atât mai mult acum, când sunt implicat în mai multe proiecte. E un program greu de schimbat după bunul plac. Și se întâmplă ca ai mei să plece la munte sau din țară pentru câteva zile, iar eu să nu pot fi prezent. În principiu, da, se poate spune că, uneori, sacrific timpul sau anumite momente cu ei, și asta, nu de puține ori, m-a deranjat. E un preț pe care trebuie să-l plătești când faci meseria asta, dar nu e plăcut.
„Noi suntem total împotriva folosirii gadgeturilor’
Cum gestionați problema gadgeturilor în familie? Au copiii program de internet? Reușești să îi desprinzi de calculator sau de telefon? Ce pasiuni au Nicolae și Natalia?
Aici chiar este un subiect arzător. Noi suntem total împotriva folosirii gadgeturilor și încercăm, pe cât posibil (nu reușim în totalitate), să nu le oferim acces la gadgeturi. Și nici la televizor. Încercăm să-i obișnuim ca în casă să aibă alte activități, fie că citesc (asta e dorința noastră), să deseneze, să se joace între ei – mai rar asta), să joace jocuri care să le dezvolte imaginația.
Am avut succes cu șahul, au mers la cursuri când erau mici și acum cunosc jocul. Suntem din tabăra asta anti-gadgeturi, nu reușim întodeauna. Și eu, și soția mea considerăm că, până într-o anumită vârstă, sunt extrem de adictive și nocive – telefonul mobil, accesul la internet nelimitat, chiar pentru lucruri de copii. Am văzut cu ochii noștri cum această adicție se instalează și copilul cere, așa cum cere zahăr. Consider că un copil nu ar avea nevoie de gadgeturi până la 14 ani, asta este părerea mea. Rețele sociale, cu atât mai puțin.
Puștii tăi cum gestionează faptul că au un tată faimos? Există și cealaltă latură a monedei?
Sunt la vârste diferite. Nicolae are 8 ani și Natalia 11 ani. Până acum erau oarecum entuziasmați. Când mă oprește cineva, Nicolae rămâne așa un pas în urmă și ascultă atent la ce-mi spune persoana respectivă și dacă aude că „v-am văzut la teatru sau la televizor încă e foarte entuziasmat și mă întreabă de fiecare dată, cu dublu înțeles: „De unde te știa omul acela, de ce te-a oprit? – el știind, de fapt, de ce m-a oprit și de unde mă știa, dar îi place să mă întrebe, ca eu să-i explic.
Asupra lui încă funcționează „magia celebrității, dar Natalia, care e mai mare și până acum părea și ea destul de entuziasmată, recent m-a anunțat că nu mai e deloc fericită că are „un tată faimos – chiar cuvintele astea le-a folosit. Am întrebat-o de ce și a zis că există uneori interacțiuni care sunt mediate de această „faimă a mea, că ea nu-și dorește absolut deloc chestia asta și că ar fi preferat să aibă un tată absolut obișnuit pentru că pe ea nu o interesează deloc să-i spună cineva că ea e fata lui Șerban Pavlu. Așa că, iată, s-a stricat vremea, nu mai obțin nimic cu faima asta a mea. (zâmbește)
Sursă foto: Arhivă viva